THE REFORM OF THE ARMED FORCES OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA IN ORDER TO ASSURE THE RESILIENCE OF THE DEFENCE NATIONAL SYSTEM
Abstract
The theme of the reform of the Armed Forces of the Republic of Moldova
in order to make the national defense system more efficient by ensuring
resilience is a topical and major one for the community of Security Studies
specialists (national and international experts), but also for political
decision-makers and for the leadership of the military body of the Republic of
Moldova. In order to address the formulated theme, it is necessary to define
several concepts with which the analysis is undertaken: resilience, reform,
etc. It is also necessary to contextualize the phenomenon of reforming the
military sector in the Republic of Moldova, to identify the main features of
the regional and international security environment in which the Moldovan Armed
Forces are undergoing the process of implementing the reform. In this respect,
it should be stressed that the reform of the military sector cannot be carried
out separately from the processes in the other sectors of the security field.
Moreover, there is a direct interdependence between the military sector and
other security sectors: economic, political, societal, environmental, but also
cybernetic and informational. In this regard, the researcher must answer the
questions: What does mean “to reform”? What are we reforming? What are the
objectives of the reform process? (For what purpose are we reforming?) What
means/tools do we use? Conclusions and recommendations at the end of the study
(research) should also highlight the issues raised in these questions.
Keywords: Resilience,
Reform, National Defense System, Armed Forces, Republic of Moldova
Introducere
Tema reformei Forțelor Armate ale
Republicii Moldova în vederea eficientizării sistemului național de apărare
prin asigurarea rezilienței este una actuală și majoră pentru comunitatea
specialiștilor în Studii de Securitate (experți naționali și internaționali),
dar mai ales pentru factorii de decizie politică și pentru conducerea corpului
militar al statului Republica Moldova. Pentru abordarea temei formulate se
impune definirea câtorva concepte cu ajutorul cărora este întreprinsă analiza:
reziliență, reformă, eficiență, conjugare a eforturilor, interdependență ș.a..
De asemenea, este necesară contextualizarea fenomenului de reformare a
sectorului militar din Republica Moldova, identificarea principalelor trăsături
ale mediului regional și global de
securitate (riscuri, provocări, amenințări, pericole) în cadrul căruia
Forțele Armate ale Republicii Moldova sunt supuse procesului de implementare a
reformei. Sub acest aspect, trebuie subliniat că reformarea sectorului militar
nu se poate desfășura separat de procesele de ajustare din celelalte sectoare
ale domeniului securității. Mai mult, se știe că există o interdependență
directă între sectorul militar și celelalte sectoare ale securității: economic
(cu subsectorul energetic ș.a.), politic, societal, mediu ambiant (cu subsectorul
securității alimentare ș.a.), dar și cibernetic și informațional. În acest
sens, cercetătorii trebuie să răspundă la întrebările: Ce înseamnă a reforma? Ce
reformăm? Care sunt obiectivele
procesului de reformare? (În ce scop reformăm?), Ce mijloace/instrumente
utilizăm? Concluziile și recomandările de la sfârșitul studiului efectuat
(cercetării efectuate) trebuie să puncteze și ele aspectele formulate în aceste
întrebări.
1. Conceptele de reziliență și reformă în contextul interdependenței
dintre sectorul militar și celelalte sectoare ale domeniului de securitate
Conceptul de reziliență este
tot mai mult utilizat, la etapa actuală, în documente ale unor organizații și
structuri internaționale. Reziliența este conceptul cheie în Strategia Globală de Politică
Externă şi de Securitate a Uniunii Europene (lansată la reuniunea
Consiliului European din 28-29 iunie 2016). Cu toate că în Conceptul Strategic
al NATO (2010) nu este specificat termenul, în ultimii ani (2017-2018) pe
site-ul NATO sunt făcute mai multe referiri la importanța rezilienței [1]. Din
definițiile oferite de dicționarele explicative, deducem că reziliența este capacitatea
ființelor umane (a sistemelor – în speța noastră: sistemul apărării) de a se
adapta într-o manieră pozitivă la situații nefavorabile. Sunt cercetați factori
(sociali, culturali ș.a.) care contribuie la starea de reziliență. Reziliența este un proces (social,
cultural etc.), care poate fi explicat cu ajutorul unor modele („compensator”,
„de protecție”, „de sfidare”). Rezistența
provine din termenul latin resilio, „a se întoarce, a ricoșa,
a ieși în evidență”. Termenul a fost adoptat în psihologie și în științe
sociale, referindu-se la persoanele care, deși trec prin situații stresante, nu
sunt afectate de acestea din punct de vedere psihologic, adică sunt rezistente
la factorii distructivi. Literalmente, conform DEX (2000): „Reziliénță
s. f. proprietate a unui metal sau aliaj de a rezista la șocuri. (< fr.
résilience)” [3].
Pe de altă parte, conceptul de
reformă este utilizat de multă vreme
cu referire la diverse domenii sau sectoare ale societății. O reformă înseamnă literalmente schimbarea formei, dar și, mai ales, a
conținutului (unui sistem), care, după încheierea procesului, trebuie să
corespundă mai bine mediului (politic, economic, tehnologic etc). În condițiile
schimbărilor vertiginoase din mediul internațional, care devine tot mai incert
din cauza diferiților factori care îl influențează, se impune efectuarea unor
reforme sistematice în vederea adaptării sau ajustării cât mai bune a oricărui sistem la mediul în care
funcționează (în ultimă instanță, a unei țări la mediul regional și global). În
cazul unui sistem național de apărare este vorba de adaptarea la
mediul strategic de securitate (regional și global) – la provocările,
riscurile, pericolele și amenințările din mediul de securitate. Totuși, în
primul rând, se impune eliminarea vulnerabilităților sistemului național de
securitate.
Conform DEX (2009), refórmă
înseamnă: „Transformare
politică, economică, socială, cu caracter limitat sau de structură pentru a
realiza un progres” [2].
Prin urmare, reformă înseamnă
ajustare, adaptare a unui sector la
mediul în care activează, actualizare, îmbunătățire, restructurare a unui
sistem în raport cu cerințele mediului la care se raportează, într-un anumit
context (care, în prezent, însă este în permanentă schimbare).
În
literatura de specialitate din Republica Moldova, preocupările pentru reforma
sectorului militar au fost incluse în diverse resurse informaționale –
publicații științifice. Spre exemplu, în autoreferatul la teza sa de doctor în Științe Politice, susținută la Chi șinău, în 2008, intitulată
„Impactul reformei Armatei asupra asigurării securității naționale. Cazul
Republicii Moldova”, „reieșind din conținutul cercetărilor”, la capitolul
„Concluzii și recomandări”, autorul – ex-ministrul
Apărării, Valeriu Pleșca, propunea următoarele: „restructurarea și
modernizarea armatei trebuie să se bazeze pe trei elemente: restructurarea
forței, profesionalizarea forței și achizițiile de armament și tehnică militară
modernă” [6, p.14]. Asemenea recomandări găsim și la alți experți în domeniu. O carte de referință din România, la această
temă, este volumul intitulat „Reforma militară și societatea în România
(1878-2008)”, în care este analizat procesul de reformare a sectorului militar
din România preț de peste un secol și încă alte trei decenii [7].
În
ceea ce privește contextul abordării conceptelor reziliență și reformă,
este știut că există o interdependență profundă între sectorul militar și
celelalte sectoare ale domeniului securității. Este necesară stabilirea contextului
în care este desfășurată reforma sectorului de apărare din domeniul securității
naționale a Republicii Moldova. Este clar că nu poate fi asigurată securitatea militară a unui stat fără asigurarea securității
celorlalte patru sectoare:
1. Politic: Este vorba de legitimitatea unei guvernări (un pericol
semnalat de Banca Mondială vizează capturarea/acapararea unui stat – a instituțiilor
statului, în vederea transformării statului într-un activ – o sursă de venituri
personale ale grupării care a acces la putere). În contextul unor asemenea
fenomene, este explicit că nu pot avea un moral ridicat militarii dintr-un stat
atins de fenomenul captivității; ei nu ar lupta cu îndârjire (unele exemple
istorice pot fi invocate în acest sens: imperiile Aztec și Incaș, dar și
celelalte imperii, care au fost instrumente de exploatare a populațiilor
controlate, inclusiv prin înrolarea celor supuși în armatele imperiale, ceea ce
a vulnerabilizat respectivele formațiuni militare în fața unor inamici motivați
și bine pregătiți).
2. Societal: Vizează conviețuirea pașnică a diferitelor comunități
etnice, religioase etc. dintr-un stat. Sub acest aspect, este necesară construirea
unei societăți în care componentele etnice, confesionale ș.a. să conviețuiască
în armonie – respect reciproc și întrajutorare, în baza unor valori comune,
împărtășite în pofida diferențelor. Idealul este chiar lozinca UE: „Unitate în
diversitate”.
3. Economic: Economia națională trebuie să fie funcțională. Fără o
economie puternică nu poate exista un stat capabil să-și asigure apărarea –
cheltuielile pentru Forțele Armate. Iar poporul/statul care nu își susține
propria armată, ajunge să susțină o armată străină, pierzându-și valoarea
supremă: libertatea – independența.
4. Mediu ambiant: Exemplul divergențelor dintre Ucraina și Republica
Moldova cu privire la construcția hidrocentralelor pe fluviul Nistru, în amonte
de satul Naslavcea, este relevant pentru importanța amenințărilor în sectorul mediului
ambinat (prin implementarea proiectului de pe teritoriul ucrainean, nivelul
apei Nistrului pe teritoriul Republicii Moldova scade dramatic și alarmant).
În cazul Republicii Moldova,
se impune valorificarea unui subsector al securității societale: subsectorul axiologic. Pe lângă sectoarele
consacrate de Școala de la
Copenhaga (politic,
economic, societal, militar și de mediu, la care s-au mai adăugat încă
două sectoare care s-au impus în epoca Internetului: informatic/cibernetic și informațional), subsectorul axiologic, din cadrul sectorului securității societale este de o importanță fundamentală pentru
asigurarea securității naționale a Republicii Moldova. Acest subsector vizează
valorile statale, identitatea statală (comună pentru toate grupurile de
populație, civică). Pentru asigurarea recrutării în Armata Națională a unor
tineri patrioți, devotați țării și poporului, este necesară educarea lor în
spiritul valorilor tradiționale, prețuirea și asumarea necondiționată a identității
statale moldovenești. Datorită unei educații adecvate, inclusiv a
conștientizării și asumării misiunii
statului Republica Moldova [5, p.127], care trebuie formulată de autoritățile
de la Chi șinău, tinerii
vor dori/râvni să se înroleze în rândurile
Forțelor Armate și vor fi buni ostași/apărători ai Țării.
2. Obiectul reformei – nivelurile:
teoretic și practic
Există
câteva elemente – obiecte ce urmează să fie supuse reformei (ajustării), care
trebuie menționate:
I. Mentalitatea întregii societăți, respectiv a recruților
care provin din societate și care devin ulterior militari. Despre necesitatea
reformării, schimbării mentalității, există o referire încă în Noul Testament,
unde este folosită de Apostolul Pavel noțiunea metanoia (Romani 12:2), care înseamnă „schimbarea minții/gândirii”.
Este vorba de abordarea, atitudinile pe care le are o persoană, o comunitate
umană. Respectând principiile morale și patriotice, militarii din Armata
națională a Republicii Moldova trebuie să dobândească o mentalitate de
învingători, o stare de spirit corespunzătoare (să aibă moralul ridicat), să
fie rezilienți – capabili să răspundă
eficient oricărei provocări, să contracareze amenințările la adresa securității
naționale. Sub acest aspect, reziliența este rezultatul tocmai al unei abordări
specifice, a unor atitudini specifice adoptate de militari.
II. Tipul Armatei: În anul 2018 guvernarea a lansat o inițiativă privind reformarea tipului
de armată, cu referire la serviciul militar în termen. În cadrul unor dezbateri
publice s-a discutat dacă este necesară o armată de militari profesioniști (la
contract) exclusiv sau păstrarea componentei de militari în termen. Din această
perspectivă, participanții la dezbateri s-au expus cu privire la menţinerea sau
lichidarea/suspendarea serviciului militar în termen.
Problema
suspendării/lichidării serviciului militar în termen trebuie abordată în
strânsă legătură cu chestiunea asigurării cooptării militarilor profesionişti
în Armata Naţională. În acest sens, serviciul militar în termen trebuie să fie
o școală a militarilor care, în urma desfăşurării programului de pregătire, vor
putea fi angajaţi ca militari profesionişti prin contract. Lichidarea
serviciului militar în termen comportă riscuri privind asigurarea armatei cu
militari profesionişti, întrucât trebuie avut în vedere riscul plecării
tinerilor moldoveni în alte armate, de peste hotare, dacă remunerarea
militarilor profesionişti în Republica Moldova nu va fi la nivelul standardelor
statelor mai avansate, cu tot pachetul social aferent. Profesionalizarea
Armatei este o necesitate, inclusiv în vederea satisfacerii cerinţelor privind
participarea la misiuni internaţionale. Dar în condiţiile existenţei
conflictului îngheţat din raioanele de est ale Republicii Moldova, ideea
lichidării serviciului militar în termen trebuie să ţină cont de raportul de
forţe umane vis a vis de efectivele militare din Transnistria (nerecunoscuta
RMN).
Păstrarea
serviciului militar în termen trebuie făcută prin asigurarea atractivităţii
acestuia pentru recruţi. În acest sens, pot fi examinate următoarele sugestii:
1. Tinerii
înregimentaţi să poată primi gratis profesii, printre care menţionăm: şofer (cu
obținerea permisului de conducere, categoriile B şi C), sudor şi alte
specialităţi predate la şcolile profesional-tehnice, cu obținerea atestatelor.
De asemenea, să poată studia limbi străine (să primească atestat/certificat),
utilizarea calculatorului (să obţină aptitudini de programatori – specialişti
în informatică, în tehnologii informaţionale, cu accent pe protecţia sistemelor
informatice contra atcurilor hackerilor, întrucât în prezent terenul de confruntare,
inclusiv militară, nu îl mai reprezintă atât solul, apa, aerul, spaţiul cosmic,
ci în primul rând spaţiul virtual, care trebuie gestionat în mod eficient), să
poată practica sportul de performanţă (să fie reînfiinţate cluburile sportive
ale armatei, pe discipline sportive, inclusiv, mai ales arte marţiale – cu
accent pe autoapărare).
2. Se impune
creşterea îndemnizaţiei militarilor în termen, cu includerea în cartea de muncă
a perioadei serviciului militar în termen (să li se recunoască vechimea).
Astfel, tinerii să conştientizeze că serviciul respectiv nu va fi „o pierdere
de timp”, ci un câştig incontestabil.
3. La
angajarea în instituţiile de stat, în cadrul concursurilor, la admiterea în
instituţiile de învăţământ (superior şi nu numai), tinerii care au efectuat
serviciul militar în termen să aibă prioritate. Astfel, se impune ca statul să
convingă tinerii prin fapte de necesitatea, utilitatea, beneficiile
satisfacerii serviciului militar în termen. De asemenea, să demonstreze că
relaţiile în Armată sunt bazate pe reglementări clare, că în Armată lipsesc
relaţii nestatutare/neregulamentare (dedovşcina ş.a.), că alimentaţia este
bună, condiţiile de trai sunt bune etc..
4. Pentru ca
tinerii să fie deschişi faţă de serviciul militar, este necesară familiarizarea
lor prealabilă. Astfel, se impune reintroducerea în licee a disciplinei
„Pregătirea militară iniţială”, care să le explice elevilor în ce constă
serviciul militar în termen, care sunt avantajele satisfacerii serviciului
respectiv.
Există state
care după ce au renunţat la serviciul militar în termen, l-au reintrodus, de
ex. Lituania (legea a intrat în vigoare la 1 septembrie 2016) [8], Suedia [9].
În România [10], în Germania (la 1 iulie 2013 serviciul militar obligatoriu a
fost suspendat), în Austria este examinată necesitatea reintroducerii
serviciului militar în termen obligatoriu.
Milităria
este o vocaţie, de aceea nu poţi cere fiecăruia să îmbrăţişeze o carieră
militară. Dar aşa cum bărbaţii învaţă, de exemplu, şoferia, fără să devină
obligatoriu de profesie/meserie şoferi (având permis de conducere, ei pot
practica alte profesii), la fel şi milităria, abilităţile militare pot fi
însuşite în Armată şi vor fi utile pe parcursul întregii vieţi.
Tendința actuală în lume este de creare şi dezvoltare a unor trupe speciale, de
intervenţie rapidă, formate din militari profesionişti. Totuşi, serviciul
militar în termen este şi el incontestabil necesar. Principalul beneficiu al
tinerilor care îl satisfac este însuşirea şi deprinderea disciplinei, a tăriei
de caracter, de care are nevoie întreaga societate, inclusiv sectorul civil,
fiecare comunitate (urbană sau rurală), fiecare familie.
III. Sistemul: Este vorba de relațiile din cadrul sistemului național de apărare, dintre
componentele sale, atât dintre tipurile de trupe din cadrul Armatei naționale,
cât și între Armată și celelalte structuri de forță: Trupele de Carabinieri,
Detașamentul Alfa al Ministerului Justiției, Serviciul de Stat Pază și
Protecție ș.a.. Se impune eficientizarea interoperabilității între toate aceste
componente, atât la nivelul d execuție, cât și la cel de analiză și elaborare.
Capacitatea de identificare și analiză a riscurilor de securitate este una
indispensabilă la etapa contemporană. Centrul de Studii Strategice de
Apărare și Securitate (CSSAS) din
cadrul Academiei Militare a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun” este o unitate
care desfășoară asemenea demersuri din perspectivă științifică. Dar capacitatea
CSSAS trebuie întărită, atât din punctul de vedere al resursei financiare, cât
și sub aspectul resurselor umane. Fără o componentă intelectuală solidă (mai
este denumită intelligence:
capacitate de analiză a informațiilor), o armată nu poate fi eficientă, nu
poate repurta succese. Apariția în ultima perioadă de timp a mai multor știri
cu referire la instituția denumită Direcția Principală a Statului Major din
Federația Rusă (Главное Управление Генштаба) – fosta denumire: ГРУ (Главное
Разведовательное Управление) – o instituție din care fac parte cadre de elită
(atât privind analiza informațiilor, planificarea operațiunilor, cât și
desfășurarea lor în teren) a Armatei Federației Ruse – arată importanța pe care
o acordă state contemporane unor structuri de elită, responsabile de operațiuni
cu caracter special.
IV. Comunicarea: Componenta comunicațională este una cheie la etapa contemporană. Este
vorba atât de comunicarea Forțelor Armate cu societatea – deci cu publicul
intern (în acest sens se impune elaborarea unei Strategii de comunicare a
Ministerului Apărării cât mai reușite), cât și de comunicarea cu partenerii
externi (atât cu alianțe – exemplul cel mai potrivit este NATO, cât și cu alte
state – parteneri externi – în contextul relațiilor bilaterale, în domeniul
Apărării. Sub acest aspect, exemplele Israelului și Elveției sunt de studiat,
bunele lor practici sunt de preluat de către autoritățile Republicii Moldova).
În
urma celor expuse mai sus, se impune eficientizarea (îmbunătățirea):
•
Doctrinei
operative (a celor trei strategii: Strategia Securității Naționale [SSN],
Strategia Națională de Apărare pe anii 2018-2021 [SNA], Strategia Militară [SM]);
•
Calității
profesionale a militarilor (sistemul de selecție și pregătire) – în acest sens,
Academia Militară a Forțelor Armate are un rol fundamental în vederea pregătirii
militarilor profesioniști;
•
Dotării
tehnice;
•
Aprovizionării.
De
asemenea, reieșind din toate cele menționate mai sus, se impune sporirea finanțării:
•
Resurselor umane ale Armatei Naționale. Este cunoscută maxima: Cine nu își
hrănește propria armată, hrănește una străină. Preocuparea președintelui SUA, Donald
Trump privind necesitatea alocării celor 2% din bugetele statelor aliate pentru
forțele armate trebuie luată în considerare chiar și de conducerile unor state
mici și neutre, cum este Republica Moldova.
•
Achizițiilor și
întreținerii armamentului. Este necesar să ne înscriem în tendința de achiziționare și dotare cu un
armament care asigură o putere de foc superioară, de la distanță: rachete,
aparate de zbor, inclusiv fără pilot (avioane, drone ș.a.), în vederea
prezervării efectivelor militare (militarii nu mai sunt în prezent carne de tun
în acțiunile militare, ale statelor avansate). Se profilează în viitor o stare
în care luptele militare vor fi desfășurate de roboți. De aceea, se impune
tehnologizarea sistemelor militare.
•
Tehnologiilor
informaționale. Este
necesară asigurarea suveranității
tehnologice – a unor sisteme de operare proprii, necontrolate din
alte state. Pentru realizarea acesteia este necesară asigurarea securității inovaționale [11]: nu numai să
fim consumatori de produse IT de peste hotare, ci să și elaborăm și să producem
propriile produse din acest domeniu.
Concluzii și recomandări
În
urma cercetării efectuate pot fi trase câteva concluzii, respectiv înaintate
câteva recomandări factorilor de decizie din domeniul apărării și securității
(instituții politice: Președinție, Guvern, Parlament, dar și conducerea
Ministerului Apărării). Recomandările sunt destinate și publicului larg –
societății moldovenești, cea care urmărește cu interes problematica securitară
(în plan național, regional și global, datorită poziției geopolitice pe care
o ocupă Republica Moldova, aflată la granița spațiilor geopolitice occidental
și eurasiatic) și care poate determina factorii politic să adopte anumite
decizii în domeniul securității și apărării. Astfel, se
impune:
•
Crearea unui Centru al
reformei în cadrul Ministerului Apărării al Republicii Moldova, care să
elaboreze, coordoneze, monitorizeze și evalueze mersul (desfășurarea) acesteia;
•
Acordarea unei atenții
speciale subsectorului Axiologic
al Securității Societale – de o importanță primordială pentru Republica Moldova;
•
Sporirea volumul finanțării
Forțelor Armate, în vederea unei mai bune pregătiri a militarilor, în vederea
investirii în elaborarea unor produse informatice (sisteme operative) proprii,
asigurarea protecției sistemelor informatice în fața atacurilor hackerilor,
achiziționarea de armamente moderne (eventual elaborarea și producerea unor
armamente proprii, prin angajarea institutelor de cercetare care se află sub
egida ministerului Educației, conform tendințelor de ultimă oră din statele
democratice ale comunității internaționale).
Un stat cu statut de neutralitate permanentă, cum este
Republica Moldova, trebuie să se preocupe de recunoașterea internațională a statutului
în cauză (tratatul privind recunoașterea neutralității Austriei, din 1955, este
un bun exemplu, în acest sens), respectiv de obținerea evacuării trupelor
străine de pe teritoriul său, ca și de preluarea controlului asupra
infrastructurii militare deținute de armata Federației Ruse pe teritoriul
național moldovenesc (infrastructura respectivă nu trebuie să ajungă pe mâna
„forțelor armate” transnistrene sau a administrației de la Tiraspol ). Totuși,
acordând importanța care i se cuvine componentei
diplomatice, autoritățile Republicii Moldova nu trebuie să neglijeze componenta militară – problematica
reformării, ajustării, adaptării, îmbunătățirii, sporirii capabilităților
Forțelor Armate, care reprezintă un simbol al statalității moldovenești
seculare și care trebuie să fie o garanție a supraviețuirii, consolidării și
dezvoltării pe toate planurile a Republicii Moldova.
Bibliografie:
1. Basic search – Search for
resilinece: https://www.nato.int/cps/en/natohq/search.htm?query=resilience&submitSearch=
, (accesat: 16.05.2018).
2. DEX: Reformă: https://dexonline.ro/definitie/reform%C4%83
, (accesat: 16.05.2018).
3. DEX: Reziliență: https://dexonline.ro/definitie/rezilien%C8%9B%C4%83
, (accesat: 16.05.2018).
4. Landes David S.. Avuția și
sărăcia națiunilor. De ce unele țări sunt atât de bogate, iar altele atât de
sărace, Iași, Polirom: 2013.
5. Lavric Aurelian. Misiunea
statului moldovenesc: de la origini până în prezent, în Statalitatea Moldovei:
continuitatea istorică și perspectiva dezvoltării. Materialele Conferinței
științifice din 24-25 martie 2017, Chișinău: IRIM, 2017.
6. Pleșca Valeriu. Impactul
reformei Armatei asupra asigurării securității naționale. Cazul Republicii
Moldova. Autoreferat al tezei de doctor în Științe Politice, Chișinău: USM, 2008.
7. Otu
Petre (coordonator). Reforma militară și societatea în România (1878-2008),
București, Editura Militară: 2010, 428 pag.
8. Lituania reintroduce
serviciul militar obligatoriu,
https://www.cotidianul.ro/lituania-reintroduce-serviciul-militar-obligatoriu/, (accesat:
3.10.2018).
9. Suedia
reintroduce serviciul militar obligatoriu,
https://www.hotnews.ro/stiri-international-21640649-suedia-reintroduce-serviciul-militar-obligatoriu.htm,
(accesat: 3.10.2018).
10. Era bun SERVICIUL MILITAR
OBLIGATORIU? Armata Română poate intra acum în intregime pe un stadion,
https://www.capital.ro/era-bun-serviciul-militar-obligatoriu.html, (accesat:
3.10.2018).
11. Lavric Aurelian.
Securitatea inovațională – element de bază al securității naționale la etapa
contemporană. În: Revista Militară, nr. 2/2017, p. 6-13.
Articol pregătit pentru conferința cu genericul „Mediul strategic de securitate: provocări și tendințe”, Chișinău, Min. Ap., 17 mai 2018. A se vedea și Revista Militară.
