Actuala formațiune statală Republica Moldova,
situată pe o parte a teritoriul vechiului stat medieval valah Moldova (Alexandru
cel Bun se intitula „voievod de sine stătător a toată Moldovlahia și a malului
mării”), s-a caracterizat dintotdeauna printr-o populație o valoare dintre cele
mai importante a căreia a fost munca – exprimată în bunăstare. De regulă, era
vorba de lucrarea pământului – care a fost, este și va fi o resursă
inestimabilă pentru gospodarii din Moldova (ținând cont de caracteristicile
cernoziomului moldovenesc și de anunțata criză a produselor alimentare, care le
va face mai valoroase decât petrolul).
De
ce, dar, actualul stat moldovenesc a ajuns într-o stare de degradare economică?
Răspunsul la această întrebare este tratamentul la o boală care a cuprins
organismul statal moldovenesc și îl macină, se pare, irevocabil. Originile
degradării economice trebuie căutate în începutul decăderii morale a
moldovenilor. Putem admite că profitori, persoane care s-au îndelitnicit cu
furtul au existat în toate timpurile în Moldova. Totuși degradarea la scară mai
mare a mentalității moldovenilor a
început relativ recent, odată cu ocupația sovietică a Basarabiei, respectiv
odată cu colectivizarea, care a însemnat eliminarea din societate a
proprietății private, ceea ce a constituit o lovitură aplicată valorii
strămoșești: MUNCA. În primul volum al memoriilor sale, cu referire la perioada
sovietică, Mircea Snegur nota (cu referire la anul 1961): „(…) se știa că la
colhoz se fura din plin. În acest scop chiar se tărăgăna recoltarea, pînă la
căderea zăpezii” („Labirintul destinului”, vol.1, Chișinău 2007 pag.89).
Într-un alt pasaj Snegur relata: „Anul 1963 s-a dovedit a fi unul secetos
dificil pentru agricultură. Atît seceta cît și nerespectarea normelor
agrotehnice au avut rezultat recolte mizerabile la toate culturile, oamenii nu
se dădeau scoși în cîmp, creînd astfel condiții pentru furturi” (p.97).
Așadar,
întrucît după proclamarea independenții Republicii Moldova, la conducerea țării
au ajuns persoane care și-au format mentalitatea, viziunea asupra vieții,
sistemul de valori (din care lipsește valoarea MUNCĂ – în calitate de singur
mijloc de acumulare a avuției), nu este de mirare că respectivele persoane au
procedat la delapidări din bugetele de stat, la furtul banilor din rezerva
valutară a BNM și din sistemul bancar. Asemenea persoane se pot declara
„pro-europene”, dar esența mentalității lor este una comunistă, o trăsătură a
căreia este obținerea de bunuri materiale prin furturi de la stat. Atâta doar
că în timp ce în perioada sovietică erau furate colhozuri și alte întreprinderi
de stat (uzine, fabrici), după proclamarea independenței RM persoanele cu mentalitate
comunistă ajunse la conducerea țării au transformat întregul stat într-un
colhoz de furat (o vacă de muls în interes meschin).
Sunt
de vină numai guvernanții de faptul că RM a fost furată într-un hal fără de hal?
Un electorat cu o altfel de mentalitate decît cea comunistă nu ar fi votat
persoane de o altă factură morală și intelectuală decât el. Așadar cauza
delapidărilor la nivel de stat în Republica Moldova se datorează mentalității
comuniste (sistemului de valori din care lipsește MUNCA; o trăsătură a mentalității comuniste fiind
însușirea de avuții prin orice mijloace, respectiv prin delapidări și furturi
din „proprietatea colectivă”).
E
greu de desfășurat o lustrație la nivelul întregului electorat al unei țări…
