Este binecunoscută afirmația
președintelui SUA Abraham Lincoln: „Poți să prostești pe unii oameni tot
timpul, și pe toți oamenii un timp, dar nu poți să prostești toți oamenii tot timpul”.
De asemenea, cred că nu este pentru nimeni un secret faptul că ultima picătură
care a făcut să răbufnească – în mod pașnic – nemulțumirea maselor largi ale
poporului Republicii Moldova față de acțiunile guvernanților a fost miliardul
de dolari delapidat din sistemul bancar, printr-o schemă care a vizat și
rezervele valutare (din BNM) ale statului. Și totuși, cu toate că miliardul de
dolari este piesa grea a nemulțumirilor cetățenilor, în proclamația din 6
septembrie nu se cere guvernanților să restituie suma respectivă poporului. Mai
mult, pe 9 septembrie premierul V. Streleț făcea declarații cu privire la compania
britanică Kroll, singura ofertantă pentru „etapa a II-a” a investigațiilor cu
privire la miliard. Premierul și-a arătat nemulțumirea legată de faptul că cei
de la Kroll cer
60% din banii care ar urma să fie recuperați.
Asta după ce „în prima etapă” a investigației, Kroll a încasat suma frumușică
de 7,5 milioane de lei. Astfel, ca și cum înțelegând că au de aface cu niște
confuzi (dacă asemenea persoane sunt la guvernare într-un stat – ei reprezintă o
mină de aur pentru orice afaceriști-speculanți), britanicii vor să stoarcă bani
la maximum din munca unui popor necăjit. Nu puțini sunt cei care nu au înțeles
cui a trebuit „primul raport” al Kroll, „plătit din banii cetăţenilor” (A.
Candu) cu 7,5 milioane de lei, dacă el nu a condus la restituirea banilor? A
fost necesar pentru ca guvernanții să se convingă că într-adevăr s-a furat, că
nu au visat acel furt? Se pare că societatea moldovenească încă nu a realizat
că afacerea Kroll – cu cele 7,5 milioane de lei – trebuie investigată aparte,
fiind un capăt de acuzare separat, alături de cel cu miliardul, la adresa
actualei guvernări...
Se îndoiește cineva de faptul
că delapidarea unui miliard de dolari din sistemul bancar, implicit din rezerva
valutară a BNM, nu poate fi posibilă fără știrea (gestionarea) guvernanților? Prin
rapoartele – oricâte vor fi până la urmă – ale Kroll sau/și ale altor companii,
guvernanții vor să inducă în societate ideea că sunt niște inocenți, care au
fost furați de altcineva, că sunt victime, de rând cu cele 2,5 milioane de
cetățeni, ale unor hoți? Procurorul general Gurin, șeful CNA Chetraru,
directorul SIS Balan au declarat în Parlament că au știu despre furt. Chiar
dacă mai sunt aspecte punctuale neclare, acestea pot fi aflate de la gestionarii
sistemului – guvernanții din perioada în care a avut loc jaful, care cunosc
foarte bine ceea ce își rezervă să dezvăluie Kroll prin dublarea jafului (de altfel,
nu poate fi exclusă ipoteza că firma Kroll și-a permis să ceară suma fabuloasă pentru
„a doua etapă a investigației” ca un șantaj la adresa guvernanților, pentru ca SĂ
NU prezinte adevărul pe care îl cunoaște deja – așa cum NU l-a prezentat
până la capăt în primul raprt).
Thorbjorn Jagland, secretarul
general al Consiliului Europei, a propus, printre mai multe măsuri necesare
pentru revenirea Republicii Moldova la stabilitate, investigarea oficialilor
corupți. Nu Kroll face așa ceva. Iar faptul că grupul de inițiativă al
platformei DA nu a inclus, printre revendicările către guvernanți, restituirea
de către ei – responsabilii direcți de respectiva afacere – a miliardului de
dolari în bugetul statului, este suspect…
© Pentru republicarea
articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului
autorului (titularului blog-ului).
