sâmbătă, 10 februarie 2018

Președintele Dodon și guvernarea PDM: o deosebire calitativă


În ciuda inducerii de către diverși comentatori politici pe la posturile TV a impresiei cum că președintele Igor Dodon s-ar afla și ar acționa în cârdășie cu Vladimir Plahotniuc, există aspecte care diferă izbitor în atitudinile șefului statului, aflat în opoziție, și ale guvernanților. În două dintre aparițiile sale televizate recente, președintele „de onoare” al PDM, Dumitru Diacov, și-a arătat încrederea că partidul său va rămâne la guvernare și după următoarele alegeri parlamentare, pentru că societatea este divizată, iar democrații asigură echilibrul. În naivitatea sa formidabilă (sper să nu fie scos pe tușă de V. Plahotniuc pentru că a fost sincer), Diacov a arătat că guvernării îi convine ca societatea și forțele politice să fie divizate și încrâncenate. Rezultă din cele afirmate de Diacov că în mod logic PDM-ul (guvernarea) ar putea acționa în vederea divizării societății, pentru că în condiții de învrăjbire, actualii guvernanți pot menține puterea politică. Într-adevăr, dacă PAS-PPDA și PSRM ar încheia un acord de „neagresiune”, de conlucrare în vederea înlocuirii de la putere a „democraților”, ar exista șanse reale ca schimbarea să se producă. Totuși, unii dintre reprezentanții celor două forțe se arată atât de înrăiți față de oponenții politici (mai ales cei din dreapta), că pare fie că sunt plătiți de PDM, fie că sunt, după expresia atribuită lui Lenin, idioți utili, acționând fără să-și dea seama în favoarea lui V. Plahotniuc.
În activitatea sa de până acum, președintele Igor Dodon s-a arătat ferm în favoarea ideii de consolidare a societății moldovenești (a fost creată și o Comisie pentru consolidarea statalității și soluționarea conflictului transnistrean în cadrul Consiliului Societății Civile de pe lângă Președinte; a invitat în cadrul Comisiei respective inclusiv oponenți politici), în favoarea consensului național, a conjugării eforturilor întregii societăți în vederea fortificării, revigorării statului, a unității, concilierii, consonanței, convergenței, coeziunii, solidarității societale (naționale), în favoarea demnității naționale, a realizării intereselor naționale (a binelui comun).
Orice s-ar spune, există deosebiri calitative… până la proba contrarie.

Postări populare