Articol publicat în „Teoria și Practica Administrării Publice, Materialele conferinței științifico-practice internaționale, 17 mai 2024”, Chișinău, USM, Institutul de Administrație Publică, p. 444-451.
PROFESIOGRAMA
CONDUCĂTORULUI ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ CENTRALĂ LA ETAPA CONTEMPORANĂ:
CONDIȚII PENTRU PERFORMANȚĂ
THE PROFESSION CHART OF
THE MANAGER IN THE CENTRAL PUBLIC ADMINISTRATION AT THE CONTEMPORARY STAGE:
CONDITIONS FOR PERFORMANCE
Aurelian LAVRIC, doctor
în istorie, conferențiar universitar în Relații Internaționale
SUMMARY
The process
of consolidating and affirming a state formation recognized by the
international community is a complicated and arduous one. In human history
there have been cases of failed states that disappeared from the world arena.
These are the ones who failed to carry out the state building process in a
successful manner. In order for a state to assert itself as a successful one,
it needs to set as its priority the formation of a team of leaders for the
central public administration system, which will become the driving force of
the state building process. In this context, it is necessary to direct the
attention of those responsible for the professional training of civil servants
towards the qualitative training, first of all, of the leaders who will access
in the APC system. In particular, it is necessary a good selection and training
of specialists in the Public Administration who access a lower-ranking
management position – Head of a Service or a Section within a ministry or
another public authority.
Keywords: Professional profile, manager, leader, Central
Public Administration, performance, state building, education, training,
Institute of Public Administration
Introducere
Procesul de consolidare și afirmare a
unei formațiuni statale recunoscute de comunitatea internațională este unul
complicat și anevoios. În istoria omenirii au existat cazuri de state eșuate,
care au dispărut de pe arena mondială. Acestea sunt cele care nu au reușit să
desfășoare într-o manieră de succes procesul de construcție statală (state
building). Pentru ca un stat să se afirme ca unul de succes, este nevoie ca
acesta să-și stabilească drept scop prioritar formarea unei tagme de
conducători pentru sistemul de administrație publică centrală (APC), care să
devină forța motrice a procesului de construcție statală. În acest context,
este necesară orientarea atenției responsabililor de formarea profesională a
funcționarilor publici spre instruirea calitativă în primul rând a
conducătorilor care să ajungă în sistemul APC. Mai cu seamă, se impune o bună
selectare și pregătire a specialiștilor în Administrația Publică ce acced
într-o funcție de conducere de rang inferior – șef de Serviciu sau de Secție.
Facultățile de Administrație Publică și
instituțiile responsabile de formarea profesională continuă a funcționarilor
publici (cum este Institutul de Administrare Publică din cadrul USM) trebuie să
formeze specialiști în Știința statului (în construcția statală), să formeze
adevărați oameni de stat. Viitorii conducători din APC, selectați riguros în
baza unor aptitudini (a vocației sau talentului pentru activitatea în cauză),
trebuie să-și însușască o gândire critică și creativă, metode de lucru care ar
asigura condiții optime pentru performanță, un stil optim de conducere.
Trebuie făcută o distincție între
funcțiile de conducere politice (funcțiile de demnitate publică: miniștri,
secretari de stat, șefi ai Cabinetului ministrului ș. a.) și funcțiile de
conducere ale funcționarilor publici – începând de la șefii de servicii și
secții, și terminând cu secretarul general dintr-un minister. Într-o societate
cu o cultură politică avansată, deținătorii funcțiilor de conducere de
demnitate publică (politice) stabilesc prioritățile de dezvoltare, sarcini
privind elaborarea și implementarea unor documente de politici strategice,
proiectate pe perioade mai lungi de timp (persoanele în funcții de conducere
din APC au sarcina de a organiza activitatea subordonaților din subdiviziuni în
vederea elaborării proiectelor actelor normative). Se întâmplă însă ca, uneori,
presați de apropierea alegerilor, conducătorii politici să se preocupe de
rezultate pe termen cât mai scurt, care să fie raportate în cadrul unei noi
campanii electorale. Totuși, prin maturizarea oamenilor politici, se ajunge la conștientizarea
faptului că un stat realizat, durabil trebuie să aibă strategii pe mulți ani
înainte, care să fie implementate indiferent de succesiunile la putere ale
diverselor formațiuni politice.
Un exemplu de o abordare strategică cu
privire la construcția statală îl reprezintă China și alte state asiatice
(„tigrii asiatici”), care au asigurat consolidarea statului prin dezvoltare
economică accelerată. Un exemplu util pentru înțelegerea rolului tagmei
conducătorilor unui popor ne-a fost oferit de istoricul și etnograful rus Lev
Gumiliov. Referindu-se la procesul de etnogeneză a popoarelor, autorul rus
introduce în uz termenul de „passionaritate”, respectiv pe cel de passionarii.
„Passionaritatea este un indicator, care apare în urma unei mutații (a unui
imbold passionar [sau „a împingerii passionarității”]) și care formează în
interiorul unei populații un anumit număr de oameni, care au o dorință crescută
de acțiune. Noi îi numim pe asemenea oameni passionarii” [6], scria Lev
Gumiliov. Astfel, în opinia sa, pasiunea conduce la formarea și dezvoltarea
grupurilor etnice și determină traiectoriile lor istorice. Putem interpreta și
dezvolta teoria lui Gumiliov în sensul că o populație devine popor dacă în
sânul său se naște un număr de oameni de acțiune – conducători (lideri), care
stimulează grupurile pe care le conduc să realizeze obiectivele întregii
comunități. „Passionarii” lui Gumilev sunt cei care întruchipează această
motivație interioară intensă (passionaritatea), propulsându-i pe consângenii
săi să întreprindă acțiuni semnificative și să modeleze istoria.
Această abordare este valabilă nu numai
cu referire la procesul de etnogeneză, ci și la procesul de constituire și
consolidare a unui stat: dacă poporul titular al statului va avea un număr
suficient de conducători pasionați de construcția statală, statul respectiv se
va afirma și va deveni o realitate durabilă în istoria umanității. Atâta timp
cât vom avea conducători pasionați, dedicați slujirii Neamului – prin serviciul
lor în instituțiile statului – vom avea țară. Pentru comunitățile care nu au
unitate națională (trăind în dezbinare), care nu au o tagmă de lideri, este
real pericolul de a fi subjugate de un alt popor, care va institui
administrația sa pentru a le exploata și asimila. Au existat însă în istorie și
cazuri când un popor – dezbinat și fără lideri – a invitat o tagmă de
conducători (o elită) de peste hotare: de exemplu, invitarea lui Riurik și a
„echipei” („drujinii”) sale varege în Rusia, unde acesta a înființat o dinastie
conducătoare și a organizat o administrație de stat, a impus ordinea. Riurik a
domnit între anii 862–879.
Istoria Moldovei ne oferă un caz
asemănător, cu referire la acțiunea voievodului vlah (voloh) din Maramureș –
Dragoș – care trecând munții Carpați spre Est, a „descălecat” – s-a stabilit pe
meleagurile noastre (a domnit între anii 1347 – 1354): a înființat marca
Moldova – o formațiune statală subordonată regelui Ungariei. Voievodul Bogdan a
preluat puterea de la un urmaș al lui Dragoș (1359) și a obținut independența
Moldovei față de Ungaria (într-o diplomă regală 2 februarie 1365 regele de
atunci al Ungariei și Poloniei, Ludovic I de Anjou, supranumit „cel Mare”,
acorda o compensație urmașilor lui Dragoș, ale căror proprietăți din Moldova
fuseseră confiscate de Bogdan, noul voievod al statului moldav). Atât Dragoș,
cât și Bogdan, cu căpitanii lor militari și cu conducătorii lor administratori,
care au efectuat opera de constituire a statului moldav, cu siguranță pot fi
calificați drept passionari. Putem afirma că voievozii volohi au adus pe
meleagurile moldave „statalitatea”: capacitatea de a guverna, de a administra
un teritoriu (de a-l face stat). Cu ceata de conducători (militari și
administrativi) care i-au însoțit, voievozii volohi au dat un impuls întregii
populații din spațiul de la Est de Carpați să se consolideze întru afirmarea
statului său – Moldova.
Profesiograma conducătorului în APC
Pentru stabilirea profilului unui
conducător eficient în APC este utilă folosirea noțiunii științifice
profesiogramă. Conform definiției DEX, profesiograma – un termen de origine
germană – este explicată ca o „Reprezentare cronologică detaliată a caracteristicilor
unei activități profesionale sub aspectul solicitărilor fizice, psihice și al
repausului într-o zi de muncă”. De asemenea, conform unei explicații
„diferențiate”, termenul se explică drept „Elaborare a surselor de rezistență
și de periclitare în legătură cu o profesiune în vederea orientării
profesionale științifice” [4]. Printr-o ușoară extrapolare, termenul
profesiogramă poate fi înțeles ca totalitatea calităților și aptitudinilor
necesare unei persoane pentru a exercita o profesie. Stabilirea profesiogramei
sau a profilului unei profesii este necesară în vederea unei mai bune selectări
a persoanelor care vor fi angajate pentru exercitarea profesiei respective și
pentru stabilirea unor programe de formare profesională, care să vizeze
calitățile și aptitudinile necesare.
Specificul activității de conducător în
APC ține de faptul că angajatul care exercită profesia în cauză trebuie să aibă
câteva specializări: în domeniul de bază – al studiilor în care s-a specializat
(de ex. Drept, Contabilitate, Comunicare ș.a.) și în domeniul general al
Administrației Publice (cei care nu au absolvit o facultate sau un program de
masterat în Administrație Publică au nevoie de o pregătire/calificare în acest
domeniu). Poate fi analizată profesiograma sau profilul conducătorului în APC,
axată pe patru piloni sau care are patru dimensiuni:
• Minte => calitatea Inteligență:
capacitatea de a organiza colectivul din subordine în vederea identificării de
soluții la problemele de care se ocupă subdiviziunea sau instituția
(autoritatea publică) în domeniul gestionat.
Capacitățile intelectuale presupun un
bagaj de cunoștințe, care sunt obținute de funcționarul public în cadrul
studiilor universitare, dar și o gândire creativă.
O problemă ce poate fi observată cu
referire la conducătorii din APC ține de faptul că nu există o facultate în
cadrul căreia studenții să poată însuși aptitudini de conducere în APC (pornim
de la ideea că la instituțiile de învățământ cu profil economic, facultățile de
Management pregătesc specialiști – manageri – pentru sectorul privat, care
diferă de sectorul public).
Este important ca specialistul în
conducerea din administrația publică să-și dezvolte capacități de organizare a
subalternilor, așa încât împreună să realizeze sarcinile – să găsească soluții
la problemele din domeniul pe care îl gestionează (ca autoritate publică –
minister, agenție ș.a.). Conducătorul în APC trebuie să fie un intelectual, dar
performanța sa depinde de felul în care reușește să-și însuflețească, să-și
stimuleze subalternii, care prin calitățile lor intelectuale vor găsi soluții.
• Inimă => calitatea Empatie/Compasiune:
capacitatea de a construi relații de lucru constructive în cadrul colectivului
pe care îl conduce și din care face parte, capacitatea de a construi o
atmosferă propice realizării obiectivelor subdiviziunii pe care o conduce. De
asemenea, capacitatea de a se dedica poporului din care face parte, de a-l
sluji cu tragere de inimă prin instituțiile sistemului de stat.
Pentru dezvoltarea calității
Empatie/Compasiune, care este indisolubilă în construirea unor relații de
serviciu colegiale, de încredere și trainice, este de ajutor Știința
psihologică, dar nu numai. Unul dintre autorii care s-au remarcat pe acest
aspect este Dale Carnegie [7].
Un aspect foarte important al
activității conducătorului în APC ține de încă o calitate – aflată în strânsă
legătură cu Empatia/Compasiunea: Smerenia. În capitolul intitulat
„Personalitatea și grupul”, din volumul „Discuții populare despre psihologie”,
academicianul rus A.V. Petrovskii menționa că „un om cu o stimă de sine
ridicată, cu o stimă scăzută față de cei din preajmă și cu o stimă așteptată scăzută
– este o personalitate din start conflictuală în confruntările cu alți oameni,
înclinată să atribuie tuturor uscăciune sufletească, un nivel scăzut al
înțelegerii calităților sale sufletești înalte ș.a.m.d.” [10]. O asemenea
persoană cu siguranță nu va putea exercita în mod eficient atribuțiile unui
conducător într-un colectiv din cadrul APC. Fiind o persoană conflictuală,
dezechilibrată emoțional, ea va perturba activitatea persoanelor din subordine.
Un conducător în APC are nevoie de inteligență emoțională (cunoscută și sub
numele de coeficient emoțional): capacitatea de a monitoriza propriile emoții
și pe ale celor din jur, de a le eticheta în mod corespunzător și de a utiliza
informații emoționale pentru a ghida gândirea și comportamentul.
Este incontestabil că persoana care
exercită o funcție de conducere în APC trebuie să fie educată – în sensul că să
cunoască regulile și cerințele de politețe și bună cuviință, sub aspectele:
comportament, vorbire, ținută etc. [9].
Conducătorul în APC este o persoană
care face parte dintr-o structură ierarhică: el trebuie să știe să conducă
angajații din subordinea sa, dar și să se subordineze superiorilor săi,
asigurând buna funcționalitate a autorității publice. În fapt, numai o persoană
care știe să se supună superiorilor săi ierarhici, va ști să conducă eficient
persoanele din subordine. 448 Teoria şi practica administrării publice
• Obraz => calitatea Caracter/Integritate:
capacitatea de a fi onest, incoruptibil, de a nu recurge la furturi –
delapidări din banii publici (conducătorul din APC să nu fie complicele unor
grupări criminale care fură din banii publici: a se vedea cazul devalizării
Băncii de Economii, al concesionării aeroportului internațional Chișinău, al
unor privatizări ale activelor publice în interesul unor grupări criminale
ș.a.); cunoașterea și respectarea principiilor eticii și moralității. La
angajarea în serviciul public, funcționarii iau cunoștință de Codul de conduită
a funcționarului public [2]. De asemenea, sunt preveniți despre faptul că poate
fi supuși unei verificări privind integritatea. Este important ca funcționarii
publici și mai ales conducătorii să fie integri nu de frica pedepsei, ci să conștientizeze
dauna unor manifestări reprobabile. Acestea se răsfrâng atât asupra reputației
– care odată compromisă, cu greu poate fi restabilită, cât și asupra stării
sănătății. Calitatea Caracter este strâns legată de noțiunile voință și
disciplină. Un conducător este disciplinat și constituie un exemplu pentru
subalterni în acest sens. Se știe că un conducător pasionat, dedicat
activității sale, de regulă ajunge la birou mai devreme de începerea
programului de lucru și iese mai târziu de încheierea acestuia.
• Șira spinării/Coloana vertebrală
=> calitatea Demnitate: capacitatea de a fi o personalitate
dezvoltată, de a fi patriot, devotat poporului și țării, de a fi rezilient la
presiuni distructive: de trădare a Patriei, a intereselor poporului și ale
țării.
Cazul ideal, pentru un conducător de
succes, este acela când demnitatea (sau puterea) oferită de funcție se
întâlnește cu demnitatea și puterea de a conduce ale angajatului.
Încă în sistemele de învățământ primar
și secundar copiii trebuie educați pentru de a fi demni de a avea țară. Așa o
vor prețui.
În cadrul curriculelor programelor de
studii în învățământul terțiar – de licență și masterat în Administrație
Publică – ar putea fi abordate aspecte din istoria statului: mai ales, să se
explice misiunea statului și felul cum ea a fost realizată de-a lungul
secolelor (funcționarii publici să înțeleagă pentru ce avem nevoie de propriul
nostru stat).
Nu am inclus în această listă de
calități harisma, cu toate că un conducător, de obicei, o are. Putem să
admitem însă că această calitate ține mai mult de persoanele care exercită
funcții politice – de demnitate publică.
*****
Acestea sunt calitățile și capacitățile
de bază din profesiograma sau profilul unui conducător din APC. Ele trebuie
dezvoltate prin educație și formare, iar acesta trebuie să fie un obiectiv
prioritar pentru autoritățile statului. Un conducător în APC trebuie să fie
inteligent, empatic, integru, demn ș.a.. Desigur, fiecare dintre aceste
calități are un conținut mai amplu, reperele principale ale căruia trebuie să
se regăsească în programele cursurilor de formare și în curriculele programelor
de masterat în Administrație Publică.
În abordarea tematicii legate de
profesiograma conducătorului în APC este utilă compararea profilului
conducătorilor din sectorul civil – al APC – cu profilul conducătorilor
militari. Multe dintre principiile și abordările care stau la baza activități
militare pot fi preluate de conducătorii din sectorul civil/public. În acest
sens, pot fi utili mai mulți autori: Sun Tzu [11], Niccolo Machiavelli [8]
(poate fi utilizată și lucrarea sa „Principele”, cu toate că aceasta se
constituie într-un manual pentru conducători politici), Aleksandr Suvorov [12] și alții. De
asemenea, în pregătirea conducătorilor din APC trebuie să se țină cont de
elaborările, viziunile și teoriile din Știința Managementului – care este
încadrată în Științele Economice. Elaborările ce vizează leadership-ul trebuie
folosite în cea mai mare măsură de către conducătorii din APC [3]; [5].
Un element obligatoriu pentru formarea
noilor cadre de conducere este mentoratul. El este prevăzut în Legea Nr. 158,
din 04-07-2008, cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public
[1] și trebuie folosit plenar. Prin observarea unor modele veritabile de
conducători, novicii în această activitate vor putea însuși mai bine calitățile
și aptitudinile necesare pentru asigurarea performanței în profesia aleasă.
Concluzii și recomandări
Un proverb moldovenesc zice că „Peștele
de la cap se strică”. Parafrazându-l, putem afirma că printr-o conducere
administrativă eficientă, performantă, un stat se poate afirma și se poate
consolida, devenind un subiect (nu un obiect – de împărțit de către marile
puteri) al relațiilor geopolitice. Cu toate că aderarea la Uniunea Europeană
presupune cedarea – către structurile comunitare de la Bruxelles – a unei părți
din suveranitatea statului care aderă, este greșit să se creadă că statele
membre ale UE sunt guvernate de la Bruxelles, deci nu au nevoie de capacități
de bună guvernare. Dimpotrivă, procesul de aderare solicită eficientizarea
sistemului APC prin reformare/îmbunătățire.
Un popor care nu se poate conduce și nu
învață arta conducerii, nu merită să aibă propriul stat. În contextul reformei
APC se impune acordarea unei atenții sporite bune pregătiri a corpului de
conducători din APC.
În urma efectuării studiului cu privire
la profesiograma conducătorului din APC la etapa contemporană, sub aspectul
condițiilor necesare pentru performanță, pot fi trase următoarele concluzii:
1. Grigore Vieru afirma cândva: „Cât
caracter, atâta țară”. Parafrazându-l, putem menționa: Câtă capacitate de a ne
conduce, atâta stat. Capacitatea de a ne conduce se exercită prin oameni cu
vocație (talent) și pregătire profesională în acest sens.
2. Conducătorii din APC trebuie să fie
forța motrice a construcției statale, a dezvoltării durabile a Republicii
Moldova.
3. Pentru o pregătire bună a cadrelor
de conducere pentru APC este necesară crearea unor condiții optime în acest
sens.
De asemenea, în urma analizei
problematicii pregătirii cadrelor de conducere din APC pot fi examinate
următoarele recomandări:
1. Este necesară o selectare mai
riguroasă a persoanelor cu vocație, cu talent pentru a exercita funcții de
conducere în APC, în vederea pregătirii profesionale calitative;
2. Este utilă axarea curriculelor
universitare (masterat, licență și doctorat) la specialitatea Administrație
Publică pe pregătirea conducătorilor pentru sistemul APC (după modelul
facultăților de Management de la instituțiile cu profil economic, unde însă
pregătirea vizează domeniul afacerilor – cel privat, opus domeniului public);
3. Poate fi examinată ideea ca
absolvenții cu studii în domeniul Administrației Publice (cu specializare în
conducerea în administrație publică) – să fie incluși într-o bază de date a
Guvernului (rezerva cadrelor de conducere a AP), să devină o tagmă a profesioniștilor
în construcția statală, o forță motrice a dezvoltării statale;
4. Institutul de Administrare Publică
să fie reformat prin instituirea în statele de personal a unor unități de cercetători științifici în
domeniul Administrației Publice, care să abordeze din punct de vedere științific
problema construcției statale și a pregătirii conducătorilor pentru sistemul
APC, dar și alte tematici;
5. Instituirea de către Institutul de
Administrare Publică a USM a unui program de masterat pentru viitorii
conducători din APC: stabilirea de către Guvern, drept condiție a ocupării unei
funcții de conducere, ca angajatul ce a acces într-o funcție de conducere să
absolve un program de masterat în Administrație Publică – specializat pentru
conducătorii din APC.
6. Poate fi examinată posibilitatea
creării unei Agenții Naționale a Funcționarilor Publici (după modelul
României), care să țină evidența „rezervei de cadre”. Eventual, noua Agenție ar
putea prelua atribuțiile Direcției administrație publică din cadrul Cancelariei
de Stat din Republica Moldova, care are rolul de a crea cadrul general pentru
definirea priorităților de activitate a Guvernului, oferind suport metodologic
și organizatoric pentru sistemul de planificare și care se ocupă de coordonarea
activității oficiilor teritoriale ale Guvernului, contribuie la eficientizarea
activității administrative și la implementarea politicilor publice.
Un popor care prin voia destinului a
reușit să-și (re)dobândească propriul stat, dar care nu demonstrează
capacitatea de a se conduce eficient, printr-o tagmă de conducători ai APC
talentați și bine instruiți, riscă să ofere umanității exemplul unui stat
eșuat. Capacitatea unui popor de a se conduce se exercită prin tagma de
conducători – oameni de stat, persoane care corespund unui profil, unor
calități și competențe care au fost scoase în evidență mai sus. Cei care ajung
în această tagmă trebuie să fie o elită a țării – profesioniști în domeniul
conducerii de stat (în sectorul public – al APC).
Referinţe bibliografice:
1. LEGE Nr. 158 din 04-07-2008 cu privire la funcția
publică şi statutul funcționarului public,
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=143046&lang=ro# , accesat:
24.05.2024.
2. LEGEA Nr. 25 din 22-02-2008 privind Codul de conduită a
funcționarului public,
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=107130&lang=ro# , accesat:
24.05.2024.
3. Bennis Warren, Nanus Burt, Liderii.
Strategii pentru preluarea conducerii, Bisiness Tech International Press,
București, 240 pag.
4. DEX
https://dexonline.ro/definitie/profesiogram%C4%83, accesat 23.05.2024.
5. Gell Anthony, Cartea de leadership.
Cum să te conduci pe tine, echipa ta și organizația ta mai departe decât ai
crezut că este posibil, ACT și Politron, București, 2017, 448 pag.
6. Гумилев Лев, От Руси к России,
Издательство АСТ, Москва, 2008, 412 стр., стр. 18.
7. Карнеги Дейл, Как завоёвывать друзей
и оказывать влияние на людей, Издательство Прогресс - Высшая Школа, Москва,
1990, 282 стр.
8. Machiavelli Niccolo, Arta
războiului, Editura Cartex, București, 2017, 200 pag.
9. Munteanu Delia, Politețe și bună
cuviință, Editura Ramida, București, 1992, 94 pag.
10. Петровский А.В., Популярные беседы
о психологии, Издательство Педагогика, Москва, 1983, 224 стр., стр. 103.
11. Tzu Sun, Arta războiului, Editura
Antet, f.a., București, 95 pag.
12. Суворов Александр, Военная наука -
наука побеждать, Издательство ЭКСМО, Москва, 2015, 126 стр.
Bibliografia:
1. LEGEA Nr. 158 din 04-07-2008 cu privire la funcţia
publică şi statutul funcţionarului public,
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=143046&lang=ro# , accesat:
24.05.2024.
2. LEGEA Nr. 25 din 22-02-2008 privind Codul de conduită a
funcţionarului public,
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=107130&lang=ro# , accesat:
24.05.2024.
3. Bennis Warren, Nanus Burt, Liderii. Strategii pentru
preluarea conducerii, Bisiness Tech International Press, București, 240 pag.
4. DEX
https://dexonline.ro/definitie/profesiogram%C4%83, accesat 23.05.2024.
5. Gell Anthony, Cartea de leadership.
Cum să te conduci pe tine, echipa ta și organizația ta mai departe decât ai
crezut că este posibil, ACT și Politron, București, 2017, 448 pag.
6. Гумилев Лев, От Руси к России,
Издательство АСТ, Москва, 2008, 412 стр.
7. Карнеги Дейл, Как завоёвывать друзей
и оказывать влияние на людей, Издательство Прогресс - Высшая Школа, Москва,
1990, 282 стр.
8. Machiavelli Niccolo, Arta
războiului, Editura Cartex, București, 2017, 200 pag.
9. Munteanu Delia, Politețe și bună
cuviință, Editura Ramida, București, 1992, 94 pag.
10. Петровский А.В., Популярные беседы
о психологии, Издательство Педагогика, Москва, 1983, 224 стр.
11. Tzu Sun, Arta războiului, Editura
Antet, f.a., București, 95 pag. 12. Суворов Александр, Военная наука - наука
побеждать, Издательство ЭКСМО, Москва, 2015, 126 стр.