Îți doresc

Îți doresc o zi cu bucurii -  
Câți fulgi, dansând, s-au așezat, de-aseară.  

Și chiar de-i frig - iarnă adevărată-afară,    

Să intri-n dansul fulgilor zglobii...

SECURITATEA UMANĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA: O ABORDARE PRIN PRISMA SISTEMULUI DE EDUCAȚIE

 Articol prezentat sub formă de comunicare la conferința științifică internațională cu genericul: „Performanța în educație - factor cheie în asigurarea securității umane” (09 -10 octombrie 2020, Academia de Administrare Publică, Chișinău). 

Rezumat

Securitatea umană reprezintă un element esenţial în contextul Studiilor de Securitate la etapa contemporană. Există mai multe laturi ale securităţii umane, precum: a hranei, a mediului, a sănătăţii, cea social-economică. În Republica Moldova se observă un grad sporit de insecuritate umană. Pentru eradicarea acesteia trebuie găsite modalităţi potrivite, iar aplicarea lor poate însemna necesitatea implementării unui şir de reforme. De fapt, scopul ultim al reformelor din fiecare domeniu al societăţii ar trebui să fie asigurarea securităţii umane. Pe lângă hrană, adăpost, asistenţă medicală, omul are nevoie şi de o dezvoltare individuală, bazată pe consolidarea capacităţilor sale, prin acces la o educaţie de calitate, care să-i ofere cunoştinţe temeinice, să-l ajute să-şi formeze abilităţi profesionale. Astfel el va putea să-şi proiecteze un viitor asigurat, va putea să-şi creeze o stare de linişte şi siguranţă. În condiţiile asigurării egalităţii accesului echitabil la oportunităţi, persoanele care performează în educaţie sunt cele avantajate. Ele cu precădere pot eradica propria insecuritate umană. Obţinerea unei educaţii calitative de către o persoană şi aplicarea abilităţilor căpătate în activitatea profesională reprezintă factorul-cheie în asigurarea securităţii umane. O asemenea persoană va putea fi angajată la un loc de muncă bine plătit sau îşi va putea crea o proprie afacere.

Cuvinte-cheie: Securitate umană, insecuritate umană, educaţie, securitate naţională,  Republica Moldova. 

 

HUMAN SECURITY IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA: AN APPROACH THROUGH THE PRISM OF THE EDUCATIONAL SYSTEM

Aurelian LAVRIC, PhD in history, associate professor,

“Alexandru cel Bun” Armed Forces Military Academy (AMFA)

Abstract

Human security is an essential element in the context of Security Studies at the contemporary stage. There are several aspects of human security, such as: food, environment, health, socio-economic. In the Republic of Moldova there is a high degree of human insecurity. Appropriate ways must be found to eradicate it, and their application may mean the need to implement a series of reforms. In fact, the ultimate goal of reforms in every area of ​​society should be to ensure human security. In addition to food, shelter, medical care, man also needs an individual development, based on strengthening his abilities, through access to a quality education, which will provide him with thorough knowledge, to help him train his professional skills. Thus he will be able to project an assured future; he will be able to create a state of peace and security. In the conditions of ensuring equal access to opportunities, the people who perform in education are the most advantaged. They can mainly eradicate their own human insecurity. Obtaining a quality education by a person and applying the skills acquired in the professional activity is the key factor in ensuring human security. Such a person will be able to be employed in a well-paid job or will be able to create his own business.

Keywords: Human security, human insecurity, education, national security, Republic of Moldova.

 

Introducere

Securitatea umană reprezintă un element esenţial în contextul Studiilor de Securitate la etapa contemporană. Există mai multe laturi ale securităţii umane, precum: a hranei, a mediului, a sănătăţii, cea social-economică [2]. „Problema securităţii umane are două aspecte: în primul rând ea implică lipsa unor pericole precum foametea, îmbolnăvirile, represaliile; în al doilea rând, implică protejarea individului contra unor evenimente nedorite ale vieţii cotidiene (îmbolnăvirile, accidente la locul de muncă, în societate). Prin securitatea umană se subînţelege un fenomen cu multe componente: securitatea economică, securitatea alimentară, securitatea ocrotirii sănătăţii, securitatea ecologică, securitatea personală, securitatea publică, securitatea politică. Elementele structurale menţionate ale securităţii umane, sunt deosebit de importante pentru om în orice ţară, în orice situaţie socială, dar problemele de securitate ale prezentului se cer formulate şi soluţionate din perspectiva viitorului [1].

În Republica Moldova (RM) se observă un grad sporit de insecuritate umană. O consecinţă a acestui fapt este fenomenul migraţiei în masă, care a atins cote alarmante, constituind una dintre principalele ameninţări la adresa securităţii naţionale a RM, care pune în pericol supravieţuirea statului moldovenesc. Pentru eradicarea insecurităţii umane trebuie găsite modalităţi potrivite, iar aplicarea lor poate însemna necesitatea implementării unui şir de reforme. De fapt, scopul ultim al tuturor reformelor ar trebui să fie asigurarea securităţii umane. Pe lângă hrană, adăpost, asistenţă medicală, un sistem de justiţie credibil, omul are nevoie şi de o dezvoltare personală, bazată pe consolidarea capacităţilor sale, prin acces la un sistem de educaţie de calitate, care să-i ofere cunoştinţe şi deprinderi temeinice, să-l ajute să-şi formeze abilităţi profesionale, dar şi o cultură generală, bazată pe valorile poporului din care face parte. Astfel, el va putea să-şi proiecteze un viitor asigurat, va putea să-şi creeze o stare de linişte şi siguranţă. În condiţiile asigurării egalităţii accesului echitabil la oportunităţi, persoanele care performează în educaţie sunt cele avantajate. Ele cu precădere pot eradica propria insecuritate umană. Obţinerea unei educaţii calitative de către o persoană şi aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor căpătate în activitatea profesională reprezintă factorul-cheie în asigurarea securităţii umane la etapa contemporană. O asemenea persoană va poseda o gândire creativă şi inovativă, care îi va permite să rezolve problemele în vederea îndeplinirii eficiente a sarcinilor sale de serviciu. Deci, va putea fi angajată la un loc de muncă bine plătit sau îşi va putea crea o proprie afacere profitabilă.

De mai menţionat, că drepturile enumerate în contextul asigurării securităţii umane reprezintă „drepturi garantate prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: sănătatea, educaţia, condiţiile decente de muncă, securitatea şi alte drepturi” [3, p.92-93]. Iar un indicator relevant al asigurării acestor drepturi este indicele ONU privind dezvoltarea umană. Referindu-se la acest indicator, reputatul savant american Noam Chomsky menţionează: „O măsură standard a sănătăţii sociale este indicatorul dezvoltării umane al ONU” [3, p.159]. Este interesant că în ciuda progreselor înregistrate în plan economic de state ca India şi China, de exemplu, în calculele pe anul 2008, „India se situează pe locul 134, cu puţin deasupra Cambogiei şi sub Laos şi Tadjikistan, cam acolo unde a fost multă vreme. China ocupă locul 92 – la egalitate cu Belize, puţin deasupra Iordaniei şi sub Republica Dominicană şi Iran. India şi China au discrepanţe enorme, aşa că peste un miliard dintre locuitorii lor se încadrează mult mai jos pe această scară” [3, p.159]. Această situaţie ne arată că un stat poate să urmărească atingerea unor indicatori înalţi ai dezvoltării economice, dar să nu acorde atenţia cuvenită calităţii vieţii propriei populaţii. Pentru RM, exemplul demn de urmat îl reprezintă modelul statului social, aşa cum se prezintă în Europa Occidentală (ţările scandinave, Franţa, Germania, Luxemburg, etc.).   

De remarcat, că sistemul de educaţie din spaţiul civilizaţiei occidentale, în care tinde să se integreze şi RM, în demersul său de modernizare, nu este lipsit de anumite probleme. Chiar dacă reprezintă o multitudine de state care împărtăşesc valori comune – asociate în structuri ca UE, NATO, sau state neutre precum Elveţia ş.a., aceste state şi-au implementat sisteme de educaţie specifice, cere se deosebesc calitativ – de exemplu, există diferenţe majore între sistemele de educaţie din SUA, Regatul Unit pe de o parte şi sistemele de educaţie din Finlanda, Germania Luxemburg pe de altă parte.

Cu certitudine, RM trebuie să preia practicile cele mai bune, care să ţină seama de valori şi principii proclamate la noi, ca: stat social, învăţământ gratuit – accesul la sistemul de educaţie pe baza meritelor elevului, nu pe baza capacităţii părinţilor de a achita taxe exorbitante. Un stat ca Republica Moldova este obligat să asigure un învăţământ gratuit şi de calitate tinerilor săi, iar aceasta este chezăşia faptului că va contribui astfel la realizarea potenţialului său uman şi în consecinţă, la asigurarea securităţii umane a cetăţenilor săi, respectiv la întărirea securităţii sale naţionale. 

 

1. Viziunea lui Noam Chomsky asupra educaţiei la etapa contemporană

Reputatul savant american Noam Chomsky s-a referit la privatizarea şi creşterea taxelor de şcolarizare în învăţământ. Până în prezent s-a impus opinia, că numai într-o instituţie cu taxe mari un student poate obţine o educaţie calitativă. „După anii ’70, taxele de şcolarizare la universitate au început să crească, atingând azi niveluri ridicol de mari. În plus, nu cred că avem documente care să arate că acest lucru era prevăzut în mod explicit, dar vedem consecinţele – pentru a începe, asta privează o parte însemnată a populaţiei de posibilitatea de a face studii superioare. Şi chiar pe cei care sunt în măsură să facă, ajung, în bună măsură, să fie prinşi în capcana îndatorării. Dacă un student părăseşte universitatea cu o datorie de 5 000 de dolari, este prins în capcană. (...) Datoria este structurată astfel încât să nu poată fi plătită; nu poate fi declarat falimentul, aşa cum se întâmplă în cazul datoriilor comerciale sau personale. Ea rămâne suspendată deasupra capului său pentru tot restul vieţii şi inclusiv securitatea socială poate face obiectul unei popriri. Atunci, trebuie să te supui puterii. Se întâmplă acelaşi lucru în şcoala primară şi în cea secundară” [4, p.44].

Pe de altă parte, referindu-se la calitatea procesului de învăţământ Chomsky remarcă: „Tendinţa este de a reduce educaţia la competenţe mecanice, restrângând creativitatea şi independenţa – atât a profesorilor, cât şi a elevilor” [4, p.44].

Din expunerea lui Chomsky cu privire la relaţia companii multinaţionale – guvern, rezultă câteva întrebări:

1. Guvernanţii unei ţări, care au ajuns la putere fiindu-le finanţate campaniile electorale de către corporaţii multinaţionale, şi care promovează şi realizează în primul rând interesele acelor corporaţii, sunt oare interesaţi în dezvoltarea sistemului de educaţie, care reprezintă un domeniu de investire pe termen lung, care depăşeşte mai multe cicluri electorale?

2. Guvernanţii unei ţări îşi doresc un electorat educat, cu gândire critică, care să fie capabili să evalueze corect atât activitatea unei guvernări, cât şi promisiunile unei forţe politice ce aspiră la guvernare? „Prima sarcină a industriei de publicitate este să-i determine pe consumatorii neinformaţi să facă alegeri iraţionale, subminând astfel teoriile pieţei bazate pe contrariul acestui comportament” [3, p.96], notează Chomsky. Dacă partidele politice vor să determine – prin intermediul industriei de publicitate – alegătorii să facă alegeri iraţionale, mizând pe un număr tot mai mare de alegători neinformaţi (neinstruiţi), nu cumva rezultă că pentru partidele politice este avantajoasă degradarea sistemului de educaţie, sporirea marii mase a persoanelor neinstruite, care pot fi mai uşor manipulate prin recurgerea la emoţii (partea raţională fiind ignorată de ei)?

Referindu-se relaţia guvernare – studenţime, N. Chomsky remarcă încercările ţinerii sub control de către autorităţile statului a studenţimii: „De la începutul anilor ’70, am observat o serie de procese demarate pentru a controla studenţii din universităţi. (...) Acest control poate lua diferite forme. Arhitectura universitară a acestei epoci (era de altfel un fenomen internaţional) era sistematic concepută pentru a evita locurile în care se puteau aduna studenţii. Aşa încât erau croite alei, dar nu şi locuri precum Sproul Hall în Berkeley, unde studenţii puteau să se adune şi să militeze” [4, p.43].   

Enumerând mai mulţi factori defavorabili (taxe de studii mari, reducerea educaţiei la competenţe mecanice ş.a.) autorul american se întreabă: „Cum să facem educaţia superioară mai accesibilă? Foarte uşor: făcând-o. Privind lumea, privindu-ne pe noi, vom găsi răspunsuri simple pentru această problemă. Finlanda ajunge în fruntea tuturor clasamentelor care evaluează reuşita educaţională; cât se plăteşte pentru a merge la universitate? Nimic. Este gratuit. Să luăm Germania, o altă ţară bogată cu un sistem educaţional performant; cât se plăteşte în Germania? Aproape nimic. Să luăm o altă ţară săracă învecinată: Mexicul are un sistem educaţional superior destul de bun şi am fost impresionat de ceea ce am văzut acolo. Salariile sunt foarte mici, pentru că e o ţară săracă, dar cât se plăteşte? Nimic” [4, p.91]. Chomsky conchide: „Nu există vreun motiv economic ca educaţia să nu fie accesibilă tuturor, în mod gratuit – din raţiuni sociale şi politice. Dar acestea sunt decizii sociale şi politice. De fapt, economia ar merge cu siguranţă mai bine dacă mai mulţi oameni ar avea posibilitatea de a urma studii şi de a contribui la societate prin ceea ce poate oferi o educaţie superioară” [4, p.91]. Exemplele Finlandei, Mexicului demonstrează că este posibil un sistem de educaţie performant şi gratuit. Depinde de voinţa politică, de înţelepciunea guvernanţilor, de conştientizarea necesităţii de a investi în educaţie, întru asigurarea securităţii umane şi a celei naţionale. Fără un sistem performant de educaţie nu poate exista dezvoltare pe multiple planuri, respectiv o ţară fără un sistem performant şi accesibil de educaţie se va confrunta cu probleme grave la capitolul asigurarea securităţii naţionale. 

 

2. Relaţia securitate umană – educaţie în Republica Moldova

RM nu dispune de zone de atracţie turistică – ieşire la mare, munţi ş.a., de resurse energetice ş.a.. Principala sa resursă sunt oamenii. Investind în educaţie, tinerii care ies de pe băncile facultăţilor vor putea aduce beneficii ţării. Cu regret, cea mai mare parte a tinerilor se văd nevoiţi să plece peste hotare, în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite. Obiectivul strategic al guvernării RM, care trebuie stabilit într-un proiect de ţară, ar trebui să fie asigurarea unor condiţii bune pentru lucrătorii moldoveni la ei acasă, aşa încât să nu mai plece, iar cei plecaţi să revină. În prezent, nu există foarte multe domenii în care angajaţii pot să obţină venituri satisfăcătoare. Atunci când un tânăr îşi proiectează viitorul, el se gândeşte la cerinţele pieţei, la domenii în care valoarea adăugată este mai mare, respectiv estimează că va avea venituri mai mari. Desigur, domeniul agriculturii rămâne unul de forţă în Republica Moldova. Trebuie folosită eficient resursa noastră strategică – pământul fertil, prin aplicarea unor tehnologii moderne. În legătură cu produsele agricole de calitate, se poate dezvolta sectorul HoReCa. Dar din cauza secetelor care s-au înmulţit în ultimul timp, sectorul agricol nu poate garanta venituri stabile an de an. De asemenea, nu există resurse pentru dezvoltarea industriei. De altfel, trebuie ţinut cont şi de primejdiile pentru mediul ambiant. Chiar dacă ar fi puse în aplicare asemenea proiecte, este de aşteptat ca investiţiile să vină de peste hotare, respectiv profiturile să fie scoase peste hotare, ţara alegându-se cu un mediu ambiant poluat, iar angajaţii moldoveni să primească salarii mult mai mici decât angajaţii din ţările din care pot veni investitori, datorită nivelului scăzut de salarizare din RM. Scopul strategic al guvernărilor de la Chişinău trebuie să fie asigurarea unui sistem de educaţie şi instruire de performanţă, care să determine creşterea valorii forţei de muncă.

Din perspectivă strategică, se impune dezvoltarea sectorului IT, care poate aduce cele mai mari profituri. Construirea unor parcuri tehnologice trebuie să constituie o prioritate, mai ales că există specialişti buni în acest domeniu, care însă lucrează în RM pentru comanditari de peste hotare şi care nu întotdeauna achită impozite în bugetele de stat moldoveneşti. Exportul de software şi servicii IT trebuie să devină o preocupare de bază pentru strategii dezvoltării economice a RM. Acordarea unei atenţii sporite digitalizării face parte din pregătirea tinerilor pentru economia viitorului. Este util să se acorde ajutor întreprinzătorilor care iniţiază şi desfăşoară afaceri pe internet.

Starea excepţională în domeniul sanitar pe parcursul anului 2020 a arătat că implementarea sistemelor informaţionale în instituţiile de învăţământ este o necesitate stringentă. Aceste sisteme trebuie să asigure în cele mai bune condiţii învăţământul On-line. O formulă bună ar fi asigurarea unui sistem hibrid: atât a părţii On-line, cât şi a celei cu prezenţa fizică a elevilor în sălile de curs. Tendinţa ce poate fi observată este că un asemenea sistem va deveni normalitate, în condiţiile proliferării viruşilor. Oferind condiţii egale, statul trebuie să asigure toţi elevii cu infrastructură (reţea de internet) şi gadget-uri, măcar cu împrumut. În acelaşi timp, şcoala trebuie să contribuie la formarea unor deprinderi corecte: elevul să nu devină dependent de tehnica electronică, ci să o folosească doar ca un instrument (util).

Pentru îmbunătăţirea sistemului de educaţie al RM este important să fie trasate sarcini realiste. Trebuie să se ştie că sistemul de educaţie nu îşi propune să formeze persoane care într-un timp scurt vor deveni milionare. Sistemul de educaţie nu poate garanta că absolventul unei instituţii de învăţământ va reuşi, în condiţiile unei concurenţe acerbe pe piaţa muncii, mai ales în condiţiile globalizării, să se îmbogăţească rapid. Scopul educaţiei este să formeze personalităţi capabile să răspundă provocărilor timpului, să se adapteze noilor condiţii, să se deprindă să muncească, să înveţe continuu pe parcursul vieţii. Iar succesul financiar îi poate surâde şi unei persoane fără studii superioare (a se vedea exemplul lui Bill Gates). Mai concret, educaţia trebuie să se axeze pe cel puţin patru piloni importanţi [5, p.285]:

1. Dezvoltarea intelectului: formarea inteligenţei – o minte ascuţită, capabilă să pătrundă orice problemă şi s-o rezolve prin găsirea de soluţii. 

2. Dezvoltarea părţii afective: echilibrul interior, bunăvoinţa, dragostea faţă de colegii din instituţie şi faţă de consumatori – publicul larg, faţă societate.

3. Dezvoltarea caracterului: o voinţă puternică, disciplina de a realiza în termen obiectivele stabilite de conducerea instituţiei.

4. Mai poate fi adăugată partea fizică – sănătatea corpului fizic, prin sport.

Aceste dimensiuni sunt indisolubil legate între ele. O persoană cu pregătire bună pe toate aceste planuri va avea un avantaj competitiv indiscutabil faţă de ceilalţi. Un scop al vieţii omului este căutarea fericirii – unul dintre drepturile incluse în Declarația de Independență a SUA, adoptată la 4 iulie 1776. Iar fericirea ţine de starea de echilibru a unei persoane şi nu neapărat este legată de cantitatea banilor din conturile sale bancare [6, p. 219]. Mai mult, sunt cunoscute cazuri când persoane bogate au fost nefericite.   

N. Chomsky foloseşte două noţiuni: „instruire profesională” şi „educaţie” [3, p. 230]. Aş interpreta această distincţie astfel: educaţia trebuie să vizeze formarea personalităţii studenţilor pe baza valorilor unui stat şi a celor universale, în timp ce instruirea profesională vizează acumularea de cunoştinţe, formarea de abilităţi şi deprinderi care să-i permită studentului să poată îndeplini o activitate profesională eficientă.       

 

Concluzii

Securitatea umană trebuie să reprezinte o preocupare permanentă pentru autorităţile RM. Un stat capabil să asigure securitatea umană a cetăţenilor săi este un stat consolidat, care şi-a îndeplinit principala misiune. Conceptul securitate umană trebuie abordat şi prin prisma sistemului de educaţie. Pe lângă elemente ca asigurarea hranei, adăpostului, a unui mediu ambiant sănătos, a sistemelor de asistenţă medicală, asistenţă socială, statul trebuie să ofere şi un sistem de educaţie performant.  

Mai mult ca în alte state europene, cetăţenii RM se confruntă cu un grad sporit de insecuritate umană. Aceasta duce la o emigrare în masă a forţei de muncă. O cale de eradicare a insecurităţii umane este asigurarea unui sistem de educaţie performant (inclusiv în sectorul vocaţional). Acest lucru se poate realiza prin conştientizarea de către autorităţi a necesităţii investirii în sistemul de educaţie. Atâta timp cât salariile pedagogilor vor fi mici, sistemul de educaţie nu va fi atractiv pentru specialiști.  

Statul trebuie să contribuie la instruirea, calificarea forţei de muncă, aşa încât lucrătorii moldoveni să poată răspunde cerinţelor pieţii muncii, să nu mai fie o forţă de muncă ieftină. Este important ca absolvenţii instituţiilor de învăţământ să-şi poată proiecta un viitor asigurat, o stare de linişte şi siguranţă. În condiţiile crizelor economice actuale acest lucru este mai dificil, dar el poate fi realizat prin implicarea instituţiilor statului în reglementarea activităţii agenţilor economici. Este important ca atingerea obiectivului firesc în economia de piaţă – profitul financiar – să nu fie obţinut cu preţul nedreptăţirii lucrătorilor care asigură prin munca lor acel profit.

Procesul de modernizare a sistemului de educaţie din RM trebuie să ţină cont de problemele cu care se confruntă unele state din Occident. Autorităţile RM trebuie să asigure un sistem de educaţie gratuit şi performant. Exemplul Finlandei este demn de a fi urmat. RM trebuie să preia practicile străine cele mai bune, dar să nu renunțe la valorile sale autohtone.   

 

Referinţe bibliografice:

1. Bostan L., Securitatea umană în contextul asigurării dezvoltării durabile, http://www.security.ase.md/publ/ro/pubro27.html, accesat: 15.10.2020.

2. Cavaropol Dan Victor, Securitatea umană – concepte şi abordări moderne, https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=3429670, accesat: 15.10.2020.

3. Chomsky N., Noi creăm viitorul. – Bucureşti: Editura Corint, 2012, – 254 p.

4. Chomsky N., Requiem pentru visul american. Cele 10 principii ale concentrării bogăţiei şi puterii. – Bucureşti: Editura Cartex, 2018, –173 p. 

5. Lavric A., Componentele profesiogramei specialistului în Relații Internaționale, în: Relațiile Internaționale – domeniu specific de activitate intelectuală. Contribuția instituțiilor de profil. Materialele conferinței științifico-practice internaționale, 2 aprilie 2013, – Chișinău: PRINT-CARO, 2013, – 446 p.

6. Tracy B., Strutzel D., Știința banilor. Cum să-ți mărești venitul și să devii bogat. – București: For You, 2018, – 269 p. 

 

 

VALORILE TRADIȚIONALE – FACTOR MAJOR DE ASIGURARE A SECURITĂȚII SOCIETALE A REPUBLICII MOLDOVA

 Articol prezentat sub formă de comunicare la Work Shop-ul cu genericul: Cunoașterea - suport al integrării sociale (3 iulie 2020, Academia de Administrare Publică, Chișinău). 

            Rezumat

Afirmația fostului președinte al SUA John Kennedy „Nu te întreba ce poate face țara pentru tine, întreabă-te ce poți face tu pentru țară”, capătă o semnificație aparte la etapa actuală. Tendința de a privi țara ca o sursă de asigurare cu diferite avantaje este în creștere. Iar atunci când din diferite cauze statul nu este în stare să facă față cerințelor unor cetățeni, ei pleacă peste hotare, în căutarea unor condiții de trai mai bune. Sistemul de educație al Republicii Moldova trebuie să-și propună să contribuie la educarea tinerei generații în spiritul patriotismului, să-i formeze o mentalitate de luptători, care să contribuie la crearea condițiilor de care are nevoie omul modern – aici, acasă. Cum să realizăm acest deziderat? Prin conștientizare, cunoașterea trecutului istoric și promovarea valorilor tradiționale. Iar principala dintre ele este slujirea propriului popor, a statului care este casa noastră comună. Această slujire poate și trebuie să fie deprinsă încă la nivelul familiei, prin slujirea membrilor săi – bunici, părinți, copii, frați, surori. Cel care reușește să deprindă slujirea în contextul familiei, va putea să o aplice apoi și la nivel comunitar (în oraș, sat), iar apoi și la nivel național. Prin aceasta se poate consolida securitatea societală, coeziunea națională.  

Cuvinte-cheie: valori tradiționale, securitate societală, mentalități, securitate ideologică, educație patriotică. 

 

TRADITIONAL VALUES – A MAJOR FACTOR OF SOCIETAL SECURITY ASSURANCE OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA

Aurelian LAVRIC, PhD in History, associate professor,

“Alexandru cel Bun” Armed Forces Military Academy (AMFA)

Abstract

Former US President John Kennedy's saying "Don't ask yourself what the country can do for you, ask yourself what you can do for the country," takes on special significance at this stage. The tendency to look at the country as a source of insurance with various benefits is growing. And when for various reasons the state is not able to meet the demands of some citizens, they go abroad in search of better living conditions. The education system of the Republic of Moldova must aim to contribute to the education of the young generation in the spirit of patriotism, to form a mentality of fighters, which will contribute to creating the conditions that modern man needs – here, at home. How to achieve this goal? Through awareness, knowledge of the historical past and promotion of traditional values. And the main one is the service of our own people, of the state that is our common home. This service can and must be learned at the family level, by serving its members – grandparents, parents, children, brothers, sisters. The one who manages to learn the service in the context of the family, will be able to apply it then also at community level (in the city, village), and then also at national level. This can strengthen societal security, national cohesion.

Keywords: traditional values, societal security, mentalities, ideological security, patriotic education.

 

Introducere

La etapa contemporană chiar la nivel internațional s-a produs o despărțire a apelor: există o categorie de state axate pe valori tradiţionale, în care valori precum cele religioase sunt respectate, şi o altă categorie de state, care resping orice constrângere din partea moralei creştine, cu o legislaţie pe potrivă (căsătorii între persoane de acelaşi sex, dreptul acestora de a înfia copii ş.a.; ele pot fi denumite convențional liberale). După cei patru ani ai primului mandat prezidenţial al lui Donald Trump, în interiorul SUA se dă o luptă în acest sens. Trump se declară o portavoce a Americii profunde – a purtătorilor valorilor tradiționale, creștine (protestante). În timp ce partidul democrat este văzut ca unul liberal, permisiv în raport cu constrângerile moralei religioase (creștine).

Într-un discurs în Adunarea Generală a ONU, Trump a făcut distincţie: patrioţi versus globalişti. Este interesant că actuala ideologie liberală are elemente comune cu cea comunistă: şi comuniştii se declarau internaţionalişti (deci globalişti), în viziunea lor statul urmând să dispară. Tradiţionaliştii/patrioții însă se pronunţă pentru întărirea statalităţii.   

În ultima perioadă istorică de timp lumea a evoluat într-o direcție opusă valorilor tradiţionale. La ora actuală atitudinea față de aceste valori face diferența între oameni, exprimă două mentalități: cea a adepților valorilor tradiționale și cea a împotrivitorilor (care împărtășesc valori liberale). Din punct de vedere ideologic, se mai poate face o distincţie: comunitarism (viziunea tradiţionalistă) versus individualism (viziunea liberală). Piatra de poticnire pentru unii vizează: biserica lui Hristos cu morala sa, valorizarea familiei, dragostei de Patrie ş.a..

Trăsătura comună a tuturor valorilor tradiționale este slujirea. De exemplu, cu referire la familie, părinții contribuie la creşterea şi educaţia copiilor, copiii îi cinstesc pe părinți, conform poruncii biblice şi la rândul lor fac totul pentru proprii copii lor prin slujire. Nașterea și educarea copiilor este unul dintre sensurile vieții omului pe pământ.      

O altă valoare tradiţională este munca. Ea reprezintă servirea comunității, societății prin contribuirea la asigurarea binelui comun. Prin solidaritate socială, de roadele muncii populaţiei apte de muncă se bucură şi categoriile socialmente vulnerabile. Munca este indisolubil legată de noțiunea vocație. Conform viziunii creștine, fiecare om se naște cu o vocație, cu o înclinație spre o anumită profesie. Unul dintre sensurile vieții omului este să se realizeze profesional.    

O valoare indispensabilă unei naţiuni este patriotismul sau iubirea de patrie. La etapa actuală unii poate mai greu ar putea să înţeleagă o declarație a fostului președinte al SUA John F. Kennedy: „Nu te întreba ce poate face țara pentru tine, întreabă-te ce poți face tu pentru țară”. Această afirmație celebră poate fi înțeleasă în contextul temei slujirii țării – a societății unei țări. Actualmente tendința este de a privi țara ca o sursă de asigurare cu diferite avantaje. Iar atunci când din diferite cauze statul nu este în stare să facă față cerințelor unui cetățenean, el poate să aleagă să plece peste hotare, în căutarea unor condiții de trai mai bune. Desigur, atunci când statul, din cauza unor oameni corupţi care activează în instituţiile sale, nu îşi îndeplineşte atribuţiile esenţiale de asigurare a unor condiţii de viaţă decentă, unii cetăţeni pot opta pentru plecarea peste hotare. Dar mai există o opţiune: alegerea unor parlamentari oneşti, determinarea instituţiilor statului să-şi exercite în mod corespunzător activitatea, activarea în câmpul muncii, crearea de afaceri în ţară, înfruntarea tuturor impedimentelor care împiedică dezvoltarea normală a ţării. Unul dintre sensurile vieții omului este slujirea Patriei, datorie de la care e bine să nu ne eschivăm. Numai o țară de patrioți se poate afirma și consolida.

Sistemul de educație al Republicii Moldova (RM) trebuie să-și propună să contribuie la educarea tinerei generații în spiritul patriotismului, să-i formeze o mentalitate de luptători, care să contribuie la crearea condițiilor de care are nevoie omul modern – aici, acasă. Cum poate fi realizat acest deziderat? Prin conștientizare, cunoașterea trecutului istoric și promovarea valorilor tradiționale. Iar principala dintre ele este slujirea poporului din care faci parte, a statului care este casa noastră comună. Această slujire poate și trebuie să fie deprinsă încă la nivelul familiei, prin slujirea membrilor săi – bunici, părinți, copii, frați, surori. Cel care reușește să deprindă slujirea în contextul familiei, va putea să o aplice apoi și la nivel comunitar (în oraș, sat), iar după aceea și la nivel național, la nivelul întregii societăți. Prin aceasta se poate realiza coeziunea națională, se poate consolida securitatea societală. 

Educația patriotică se realizează în baza unor valori (tradiţionale), prin conştientizarea, însuşirea şi punerea lor în aplicare în viaţa de zi cu zi. Valorile trebuie afirmate printr-o ideologie a statului, care să cuprindă valori comune, împărtăşite de toate partidele. În RM o asemenea ideologie poate fi cea a valorilor tradiţionale. Acestea pot uni toate forţele politice cu sprijin solid în societate. Scopul şi rezultatul educației patriotice este coeziunea naţională, care contribuie la asigurarea securităţii societale. Iată de ce în RM se impune elaborarea și implementarea unei ideologii a valorilor tradiţionale, care va deveni o temelie a asigurării securității naționale. 

 

Republica Moldova: o abordare ideologică prin prisma valorilor tradiţionale

În contextul RM se impune adoptarea de către Parlament a unei doctrine a securităţii ideologice. Ea ar fi un document de politici în domeniul securităţii naţionale, menit să contribuie la asigurarea securităţii ideologice, dar care să vizeze şi celelalte sectoare ale securităţii naţionale (societal, politic, economic, social, de mediu, militar). Ea ar fi un instrument de consolidare a duhului de luptători al cetățenilor RM. Ea se va baza pe valorile tradiţionale moştenite de la generaţiile anterioare (mai ales de la Principatul Moldovei şi Republica Democratică Moldovenească [RDM]). Actualul stat RM este succesorul şi continuatorul celor două formaţiuni statale cu o identitate ideologică foarte clară (formal, şi al RASSM şi al RSSM) şi trebuie să-şi propună să promoveze şi să valorifice moştenirea înaintaşilor. Actualul stat moldovenesc are nevoie de o sinteză a componentei tradiţionale, afirmată în perioada medievală de marii noştri domnitori (conceptul Domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt: Moldova este poarta creştinătăţii; de aici rezulta şi misiunea asumată de Moldova: de a apăra Europa – spaţiul creştinătăţii) [4, p.298] şi a componentei sociale, afirmată în Sfatul Țării al RDM [3, p.262]. Actualul stat moldovenesc poate fi denumit stat tradiţionalist, în care sunt respectate valori ca Biserica, familia etc. şi stat social, cu referire la valori precum echitatea socială şi solidaritatea socială. Aceste două componente trebuie să se regăsească într-o doctrină ideologică a RM.

Fără îndoială, RM este un stat care şi-a însuşit valorile democratice. RM este un stat democratic, în care puterea aparţine poporului şi este exercitată prin alegeri libere şi corecte, respectiv prin reprezentanţii aleşi. Democraţia (puterea poporului), drepturile omului şi domnia legii reprezintă valori inalienabile. RM respectă şi garantează drepturile comunităţilor etnice, religioase (confesionale), lingvistice, profesionale, culturale de a se organiza şi de a promova interesele lor. Dreptul la asociere în baza valorilor tradiţionale este garantat de stat.

Într-un compartiment cu privire la valorile tradiţionale, în Doctrină este bine să se menţioneze că trebuie recunoscut faptul, că Biserica Ortodoxă din Moldova, căreia aparţine majoritatea populaţiei RM, este un pilon al statului. Morala creştină este cea care menţine starea de normalitate în societatea moldovenească. Ea reprezintă reperele la care se raportează oamenii țării. În RM familia este constituită de bărbat şi femeie. Familia tradiţională, cu copii, trebuie să fie principalul subiect în societatea moldovenească. RM trebuie să respecte şi garanteze identitatea moldovenească [5, p.108]: atât civică, a totalităţii cetăţenilor, cât şi etnică, pentru cei care optează pentru o asemenea identificare. Statul trebuie să respecte denumirea tradiţională a limbii de stat, consfinţită în Constituţie – moldovenească, identică cu glotonimul limba română. Pe teritoriul statului RM trebuie interzisă propagarea de idei cu privire la lichidarea sa sub orice formă: anarhism, absorbirea de către un alt stat ş.a.. Această prevedere ar da încredere cetăţenilor moldoveni în propriul stat, ar ajuta la eradicarea ideii că RM este un proiect temporar, trecător.       

Republica Moldova trebuie să se declare patria istorică a tuturor persoanelor care se identifică moldoveni de peste hotarele actualului stat moldovenesc, atât din teritoriile care au aparţinut statului moldovenesc, deci teritoriile istorice moldovenești înstrăinate, cât şi de pretutindeni. Autorităţile moldoveneşti trebuie să conlucreze cu comunităţile moldovenilor de peste hotare în vederea ajutorării compatrioţilor în păstrarea tradiţiilor strămoşeşti.

În instituţiile de învăţământ ale Republicii Moldova trebuie să fie studiată istoria actualului spaţiu suveran moldovenesc.

Una dintre valorile tradiţionale este armata. În RM trebuie interzisă promovarea de idei privitoare la desfiinţarea armatei naţionale, care este o valoare inalienabilă.

Patriotismul este o valoare care trebuie promovată de stat prin instituţiile de învăţământ, de cultură, de ştiinţă şi prin mass-media publice. Dar trebuie interzisă propagarea pe teritoriul RM a ideologiilor extremiste, bazate pe ura faţă de om: fundamentalism islamic, nazism, bolşevism ş.a.. Ideologia valorilor tradiţionale este o ideologie a dragostei, nu una a urii.

O valoare inalienabilă în RM trebuie să fie munca. Statul trebuie să garanteze proprietatea privată şi să sprijine întreprinzătorii economici, pe toți cetățenii în vederea realizării vocației lor profesionale.   

În ceea ce priveşte statul social, RM trebuie să garanteze condiţii de trai decente tuturor categoriilor sociale, inclusiv pensionarilor, persoanelor cu dizabilităţi, copiilor, studenţilor. Statul trebuie să asigure învăţământ şi asistenţă medicală gratuite, confirm legislaţiei din fiecare domeniu. Echitatea socială se bazează pe solidaritatea naţională. Statul trebuie să garanteze ca salariul minim şi pensiile să nu fie mai mici decât coşul minim de consum. Statul trebuie să indexează pensiile în dependenţă de inflaţie şi alţi factori care pot genera reducerea puterii de cumpărare.

Mai există un compartiment de prevederi ce vizează valori ale poziţionării RM în plan extern – regional şi global. Republica Moldova se conduce de principiul neutralităţii permanente în politica sa externă. Statul trebuie să promoveze relaţii reciproc avantajoase cu vecinii, cu parteneri din structurile politico-economice din proximitate, atât din Vest, cat şi din Est [2, p.6]. O politică externă echilibrată este chezăşia unei dezvoltări susţinute a RM. Statul moldovenesc poate să îşi asume misiunea regională de oferire a unei platforme de cooperare structurilor geopolitice din Vest şi din Est, în vederea asigurării securităţii regionale. RM trebuie să fie un spaţiu al securităţii – păcii şi prosperităţii economice.

Mai există câteva elemente care pot fi parte a unei doctrine ideologice. Statul RM trebuie să-şi asume recunoaşterea unui statut special al raioanelor de est (stânga Nistrului) şi a municipiului Bender şi a satelor limitrofe din dreapta Nistrului, în contextul reintegrării ţării în baza valorilor tradiţionale, care unesc comunităţile de pe ambele maluri ale Nistrului, în vederea realizării intereselor comune, în beneficiul întregii populaţii din interiorul frontierelor recunoscute pe plan internaţional ale RM.

De asemenea, societatea moldovenească trebuie să fie una bazată pe cunoaştere, de aceea statul trebuie să susţină cercetarea ştiinţifică.

Nu în ultimul rând, RM trebuie să fie un stat ecologic, în care mediul ambiant să fie protejat şi să constituie patrimoniul care este păstrat şi transmis generaţiilor viitoare.

În plan instituţional, trebuie găsite mecanisme care să asigure ca instituţiile statului să nu poată fi uzurpate de reprezentanţii partidelor politice care au acces la putere în urma alegerilor. Sistemul de justiţie trebuie să fie independent, fără vreo ingerinţă în actul de justiţie din partea reprezentanţilor instituţiilor politice. Promovarea cadrelor în instituţiile statului RM trebuie să se facă în baza criteriului meritocraţiei.

 

Concluzii

Cunoașterea reprezintă un suport al integrării societale. În acest context, obiectul cunoașterii trebuie să-l constituie valorile tradiționale, care reprezintă liantul unei societăți. Consolidarea sistemului de securitate națională poate avea loc prin cunoașterea valorilor tradiționale și prin comunicarea lor, prin intermediul sistemului de învățământ, prin instituțiile de cultură și prin mass-media publice. În RM valorile tradiționale sunt un factor major de asigurare a securității societale, ca parte a securității naționale. Promovarea valorilor tradiționale presupune o educație patriotică a tinerelor generații ale poporului Republicii Moldova.

Contextul internațional se prezintă actualmente ca un cadru al unei lupte de idei între promotorii globalismului – ai ștergerii granițelor dintre state și popoare și tradiționaliști, care promovează întărirea statalității și prezervarea valorilor tradiționale, în primul rând a celor religioase. Campania pentru alegerile prezidențiale din SUA (noiembrie 2020) a reprezentat, printre altele, și o dispută între patriotul Donald Trump și liberalul (globalistul democrat) Joe Biden.

RM se confruntă cu probleme privind asigurarea securității sale societale, care determină carențe la capitolul asigurarea securității naționale. Este necesară consolidarea națiunii civice și a identității statale în RM [1, p. 131], în condițiile coexistenței mai multor comunități etnice și lingvistice în interiorul granițelor statului moldovenesc contemporan: găgăuzi, bulgari, ucraineni, ruși ș.a.. În acest context se impune elaborarea și adoptarea de către Parlamentul RM a unui document strategic, ce poate fi intitulat Doctrina securității ideologice. Termenul securitatea ideologică este parte componentă a noțiunii securitate societală – ca parte a conceptului securitate națională. Valorile tradiționale în cazul RM cuprind două componente: de dreapta – moștenite de la statul medieval Principatul Moldovei și de stânga – moștenite de la RDM. Doctrina securității ideologice a RM ar trebui să reprezinte o sinteză a celor două componente. În ea ar trebui trecute în revistă principalele valori pe care le-am moștenit încă din Principatul Moldovei: Biserică, familie, statalitate (patriotism), limbă, istorie, cultură națională ș.a., dar și cele afirmate în RDM: echitate socială, solidaritate socială, egalitatea în drepturi între bărbați și femei (fără devierea exprimată în vulgara ideologie a feminismului) ș.a.. Documentul ar trebui să conțină și prevederi cu privire la implementarea ideologiei respective prin sistemul de educație, instituțiile de cultură și mass-media publice.

În lumea contemporană este absolut necesar ca statul să acorde o atenție sporită securității sale ideologice. Dacă el nu va face asta, vacuumul creat va fi umplut de curente ideologice de sorginte străină, care pot avea un efect distructiv asupra statalității, ce poate duce în timp chiar la dispariția statului.

Fără cinstirea valorilor sale tradiționale, un popor cu greu poate nădăjdui să supraviețuiască. Statul este un cadru în care un popor își poate afirma valorile sale tradiționale. De fapt, valorile reprezintă expresia unicității unei comunități umane. Conștientă de acest fapt, o societate și o clasă politică vor apăra și păstra tezaurul valoric, care reprezintă coloana vertebrală, axa, pilonul unui popor.    

 

Referințe Bibliografice:

1. Lavric A., Necesitatea consolidării națiunii civice și a identității statale în Republica Moldova, în: Beniuc V., Roșca L., (coordonatori), Statalitatea Moldovei: abordare interdisciplinară. Culegere de articole științifice. – Chișinău, 2017, 216 p.

2. Lavric A., The role of EU in the Transnistrian conflict resolution through the prism of its neighborhood policy, în EU – a Space of Opportunities and Challenges. – Chișinău, 2017, 174 p.  

3. Popescu A., Elita Basarabiei la 1917-1018. Zece personalități care au făcut unirea. – București: Minerva, 2018, – 334 p.

4. Roman A., Stepaniuc V., Lavric A. Ştefan cel Mare – făuritor al gloriei Moldovei. – Chișinău: Tipografia Centrală, 2017, – 336 p.

5. Stepaniuc V., Identitatea națonal-culturală a moldovenilor la etapa contemporană a dezvoltării statalității, în: Бенюк В., Квилинкова Е., (под. ред.), Национальные интересы Молдовы в дискурсе современных вызовов: к 70-летию профессора В.А. Саковича. – Кишинёв, 2019, 433 стр.

Popor de viță duhovnicească

Popor de viță duhovnicească,

Ce porți în inimi bucuria cerească.

La bine și la greu te aduni grămadă.

Din tine-am apărut, din a ta plămadă.

Îți mulțumesc că ție-ți aparțin,

Demnității tale mă închin.

Și știu: oricâte greutăți ne mai pândesc

Cu Domnu-n inimi, Moldovenii izbândesc!