O, Țară de poveste,
Meleag de dalbe flori,
Ca tine nu mai este
Să-mi dea în piept fiori.
Ești Țară din vechime,
A unui Neam Creștin,
Ce în trăiri sublime
Slăvește-al său Stăpân.
Neam de oameni harnici,
Ce pacea străjuiesc,
Din roadele lor, darnici,
Pe oaspeți îi cinstesc.
Și graiul li-i comoară,
Și tot ce-i din strămoși.
Să dăinui, scumpă Țară,
De oameni inimoși.
