Dumnezeul iubirii

Doamne,

ai venit în viața mea
prin copiii mei

și ai fost de la bun început

prin părinții mei.

Și toate s-au întâmplat

ca să înțeleg,

cuprins de iubire pentru ei,  

că sensul vieții mele

este

să Te aflu – 

să ajung la izvorul dragostei, 

la Dumnezeul iubirii.     

Rămâne

Toate trec, dureri și bucurii.

Din toate doar acestea vor rămâne:

Dragostea-întrupată în copii

Și roada milosteniei creștine.   

Atmosferă de toamnă

Frunzele din nou au ruginit

Și sufletul iar mi l-au răvășit.

Și în această atmosferă de miracol

Mă-îmbată iar feericul spectacol.

Această toamnă-a declanșat în mine

Trăiri ce izvorăsc din profunzime.

Această toamnă mi-a descoperit

Cum e când dorul te-a învăluit.  

Toamna răspândește nostalgie

Toamna răspândește nostalgie

De tot ce-a fost și de ce-o să fie,

De calea ce-am parcurs-o până-acum,

De ce m-așteaptă încă pe-al meu drum,

De clipele în care am iubit,

De cei cu care le-am împărtășit,

De timpul tot mai scurt ce-l am în față,

De darul fără preț: de-a fi în VIAȚĂ.  

Ești adiere

Tu mi-ai deschis intrarea-n altă lume –

În una de mister nedezlegat.

Ești adiere a cereștii brume,

Ce prin fiori suavi m-a-înfrigurat.   

Lumina credinței

Când credința se va ofili

Toate pe pământ se vor sfârși.

De aceea, cât mai e să fie,

Să păstrăm credința-n inimi vie!