Astăzi, 9 septembrie, este
ziua comemorării înaintașilor moldoveni care au fost învinși de turci la
Cetatea Albă. Cu 534 ani în urmă, în 1484, pe timpul domniei lui Ștefan al III-lea,
cel Mare, după 17 zile de asediu și lupte crâncene, cetatea moldovenească a
căzut pe mâinile invadatorilor. Cei doi pârcălabi, Oană și Gherman, au căzut
împreună cu majoritatea oștenilor garnizoanei. Otomanii au luat în robie toți comercianții
străini și au măcelărit o parte a populației. Tinerii și băieții au fost luați
în gestiunea (pregătirea militară a) ienicerilor, două mii de fete alese au
fost trimise în haremul sultanului, iar celelalte vândute în târgurile de
sclavi. Din cei 20 000 de locuitori ai Cetății Albe, 500 de familii au fost
deportate într-un cartier al Istanbul-ului. Ocuparea cetății sa încheiat în ziua
de 9 august, după un asediu și lupte care au ținut 17 zile. Cu prada luată din cele 2 cetăți ale Moldovei, sultanul Baiazid a construit la Adrianopol o geamie, un spital, o școală teologică și a reconstruit din piatră Bazarul care, din lemn fiind, luase foc și arsese mai devreme. Cu toate eforturile
depuse de Domnitor, Ștefan nu a reușit recucerirea Cetății Albe și a Chiliei,
căzute ceva mai devreme – pe 14 iulie a aceluiași an.
Amintirea celor doi pârcălabi
(Oană și Gherman) și a oștenilor moldoveni căzuți trebuie comemorată de urmașii lor. Ucraina nu are de ce să o facă, cu toate că deține localitatea și
monumentul istoric. România tot nu ar avea de ce să o facă – căci una e
România, cu proiectul său de țară și alta-i Republica Moldova – urmașa Moldovei
medievale.
O singură soluție văd: dacă
în Republica Moldova ar fi fost declarat anul acesta Anul lui Ștefan cel Mare, în timpul domniei căruia s-a produs
tragicul eveniment, comemorarea înaintașilor s-ar fi făcut cum se cuvine. Dar
ghinion, în actuala Republică Moldova e mai greu cu comemorarea lui Ștefan și a
trecutului Moldovei... Astfel, anul acesta nu prea au fost marcate victoria lui
Ștefan la Chilia (26 ianuarie), asupra ungurilor; de la Vaslui (10 ianuarie) asupra
turcilor; de la Lipnic (20 iulie), asupra tătarilor; de la Râmnicul Sărat (8 iulie)
asupra turcilor etc. etc.. Nici trecerea Sa în veșnicie, pe 15
iulie, nu prea a fost comemorată în spațiul public. E nevoie de un an al lui
Ștefan cel Mare în Republica Moldova, pentru a fi marcate toate faptele glorioase ale marelui Domnitor.
Înaintașii moldovenilor merită
mult mai mult omagiu din partea netrebnicilor lor urmași de astăzi, din
actualul stat Republica Moldova.
P.S. Poate că ar fi fost
oportun să se instaleze la Palanca – o rămășită a ținutului Cetatea Albă în cadrul Republicii Moldova, o plăcuță comemorativă în cinstea eroilor căzuți în toate luptele
de apărare a Cetății Albe...
