Pe 24 ianuarie 2018 s-au
împlinit 100 de ani de la proclamarea Republicii Democratice Moldovenești (RDM).
În prezent, în republicile baltice data proclamării statelor respective
independente, din 1918, este considerată ziua independenței, căci în 1991
independența acelor formațiuni statale a fost reactivată.
În Republica Moldova (RM), la
24 ianuarie 2018, mai că nimeni nu a sărbătorit independența RDM. Acest fapt
este grăitor. El denotă că actuala guvernare a RM nu se revendică de la RDM , deci este o structură
fără legitimitate nu numai pentru că nu a fost votată de majoritatea
electoratului și totuși guvernează, ci nici nu face apel la memoria istorică a
statalității moldovenești. Această aserțiune poate fi probată de faptul că nu
există în Chișinău un monument închinat înaintașilor din Sfatul Țării, care au
reactivat (din hăul țarist) statul moldovenesc în 1918 – fapt căruia se
datorează și actualul stat moldovenesc: Republica Moldova. Un asemenea monument
este imperios necesar, ca guvernarea și societatea să cinstească anual opera
înaintașilor din Sfatul Țării.
Din punct de vedere istoric, evoluția
statului moldovenesc a fost marcată de trei repere: 1. statul medieval
moldovenesc din 1359 (recunoscut ca independent de Ungaria – din care s-a și
desprins – la 2 februarie 1365), 2. Republica Democratică moldovenească (și-a
proclamat independența la 24 ianuarie 1918) și 3. Republica Moldova (independentă
din 27 august 1991). Aceasta este continuitatea statalității moldovenești de-a
lungul secolelor. O guvernare care nu se sprijină pe moștenirea istorică este
temporară și lipsită de identitate și… legitimitate.
Ceea ce este și mai trist este
faptul că și societatea moldovenească nu a marcat aniversarea a 100 de ani ai
proclamării independenței RDM, ceea ce arată că suferă de amnezie sau
mancurtism…
