Как Путин выразил суть российской государственной системы

«Я буду просить коллег из судебной системы…» – заявил президент Российской Федерации, Владимир Путин, на Медиа Форуме в Санкт Петербурге, 28.04.2015, в контексте ответа на вопрос о пострадавших чьи дома сгорели, а их владельцы не успели до этого оформить на них документы. За благими намерениями ещё раз раскрылась суть российской государственной системы: отсутствие разделения ветвей власти. Президент Владимир Путин даёт поручения судам. 

Всё же это не единичный случай среди стран Восточной Европы, а скорее общая черта. Прямо не отличишь, о какой стране идет речь – о стране подписавшей Договор об Ассоциации с Европейским Союзом (в 2014-ом) или о стране идущей своим отдельным путём. Разница не просматривается. А разговоров то сколько, в предвыборных компаниях и не только, о европейской интеграции одной отдельно взятой маленькой европейской страны... И ведь есть те, кто верит тому, о чём говорят – предвыборной пропаганде. На самом деле существует общая черта у этих двух стран – проблемы с разделением ветвей власти.

Пока не появится разница в этом отношении между отдельно взятой маленькой европейской страной и Россией, разговор о европейской интеграции одной отдельно взятой маленькой европейской страны не имеет под собой твёрдой почвы.  

Calea ungară: învățăminte pentru Republica Moldova

Aflată într-un proces important de apropiere de Uniunea Europeană, numit în spațiul public și mediatic moldovenesc integrare europeană (chiar dacă adevărata integrare europeană va avea loc după aderarea statului moldovenesc la UE), Republica Moldova trebuie să se orienteze către toate cele 28 state membre, dar să preia din experiența care îi poate fi utilă în mod deosebit. Deși toate statele membre ale UE respectă aceleași valori și standarde civilizaționale, există și unele trăsături specifice ale unora dintre ele, există aspecte care le deosebesc. Iar în acest context, de inteligența guvernanților de la Chișinău depinde identificarea și preluarea exemplelor benefice oferite de unele state europene.

Unul dintre exemplele ce poate fi urmat de Republica Moldova este cel al Ungariei. Fiind bine integrată în structura economiei UE și fără să neglijeze relațiile intracomunitare, în urma unor contacte recente cu factori de decizie din Executivul de la Moscova (vizita președintelui V. Putin la Budapesta) statul ungar și-a arătat disponibilitatea de a fructifica toate posibilitățile de interacțiune în domeniul economic cu state din Est, în speță cu Federația Rusă. Într-un interviu recent acordat unui post TV, ambasadorul SUA la Chișinău, dl James Pettit, declara: „Dar nici SUA, nici UE nu doresc ca Moldova să colaboreze doar cu Estul sau [doar] cu UE; dată fiind geografia Moldovei, ea se află într-o poziţie minunată pentru a întreţine relaţii culturale, politice, economice şi comerciale cu Estul”. Ungaria este un bun exemplu în ceea ce privește construirea unor relații echilibrate cu Vestul și cu Estul. Or, în contextul confruntărilor geopolitice din Europa de Est, există o tendință de a neglija, dacă nu de a întrerupe relațiile cu Rusia. Un alt exemplu al unei abordări pragmatice este și Israelul, ministrul de externe al căruia, Avigdor Liberman (născut în Republica Moldova), declara nu cu mult timp în urmă la un post de radio moscovit că în condițiile în care țara sa se bucură de beneficiile unui Acord de Asociere (implicit de Liber Schimb) cu UE, guvernarea israeliană negociază un acord de aderare la Uniunea Vamală a Uniunii Eurasiatice.  

Un alt aspect demn de urmat de către Republica Moldova este și legislația ungară privitoare la asigurarea securității alimentare. Se știe că până în prezent opt state membre ale UE au interzis organismele modificate genetic (OMG) pe teritoriul lor: Luxemburg, Germania, Franța, Austria, Grecia, Ungaria, Polonia și Bulgaria. În Ungaria persoanele care introduc și cultivă OMG sunt pasibile de privațiune de libertate pe un termen de trei ani. În condițiile în care în opinia publică din UE există un curent puternic împotriva Acordului de cooperare transatlantică, negociat între Bruxelles și Washington (SUA este o țară în care cultivarea OMG-urilor a proliferat enorm în ultimul timp, corporații producătoare din OMG-uri de acolo având profituri exorbitante și dorindu-și sporirea lor), Ungaria este o pavăză nu numai a intereselor poporului maghiar (a securității alimentare, deci biologice), dar și a întregii UE.

Cu siguranță, experiența Ungariei este doar unul dintre exemplele, din interiorul UE, demne de urmat de către Republica Moldova. Și urmarea acestei experiențe ar solicita luciditate, perspicacitate și curaj de la guvernanții de la Chișinău.    

De ce este nevoie de un nou Act Final al OSCE

În anul 2015 (în luna iulie) se împlinesc 40 de ani de la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, desfăşurată în 1975 în Finlanda, şi de la semnarea celebrului Act Final de la Helsinki. Este un prilej în sine pentru un summit – o reuniune a liderilor statelor membre ale OSCE (se ştie că la 1 ianuarie 1995 CSCE şi-a schimbat denumirea în OSCE). Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) este o organizaţie internaţională pentru securitate. Se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării crizelor și reconstrucției post-conflictuale. Este formată din 57 de țări participante din Europa, Mediterana, Caucaz, Asia Centrală şi America de Nord, acoperind spațiul emisferei nordice „de la Vancouver la Vladivostok”.

Totuşi, un summit al OSCE se impune în acest an nu numai cu scopul aniversării realizărilor din trecut, ci mai ales în vederea examinării şi rezolvării problemelor de securitate din prezent. Procesul dureros de reconfigurare a spaţiilor geopolitice în perioada post-Război Rece pare să se îndrepte spre un rezultat, care poate dura în timp. Uniunea Europeană şi NATO pe de o parte şi Uniunea Eurasiatică şi Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC, abrevierea în rusă: ОДКБ) sunt cele două perechi de structuri care trebuie să găsească o formulă de coexistenţă paşnică. Un nou Act Final al OSCE, în care să fie reglementate relaţiile din toate cele trei coşuri – politic, economic şi umanitar – ale statelor din cele două spaţii geopolitice ar contribui la detensionarea situaţiei din Europa de Est (spaţiul vizat de programul PEV: Parteneriatul Estic).

Desigur, piatra de încercare a unei noi înţelegeri între Vest şi Est, care să securizeze spaţiul european, ar viza reglementarea celor trei conflicte din: Republica Moldova, Georgia şi Ucraina. O soluţie de compromis ar viza reîntregirea celor trei state, retragerea forţelor armate ruseşti sau desfiinţarea formaţiunilor paramilitare sprijinite de Rusia şi retragerea armamentului rusesc, în schimbul unor garanţii ale SUA, UE şi Rusiei privind neutralitatea Georgiei, Republicii Moldova şi Ucrainei. Modelul Austriei privind statutul de neutralitate din 1995 – valbil până în prezent – este unul ce ar putea fi examinat pentru a fi urmat. Este clar că radicalii ar exclude un asemenea Acord Vest – Est, iar într-o asemenea eventualitate nu poate avea loc decât o înrăutăţire a situaţiei.   

Noul summit istoric şi semnarea unui nou Act Final al OSCE ar putea avea loc la Chişinău, dacă autorităţile moldoveneşti, în persoana diplomaţiei chişinăuene, ar fi mai active şi creative.    

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).