De ce guvernarea de la Chișinău dorește apropierea de UE

Cunoscutul om de afaceri Viorel Țopa, refugiat în Germania pentru ca să scape de justiția moldovenească, controlată, spune el, de V. Plahotniuc, a postat azi un text scurt pe o rețea de socializare: „Oamenii cu aspirații europene ar trebui să voteze pe 30 noiembrie "conflictul ruso-ucrainean", pentru că anume acesta și nicidecum guvernarea mafiotică și criminală anti-europeană de la Chișinău, ne-a apropiat de UE și Acordul de asociere”.   

Am o altă părere. Guvernarea „mafiotică și criminală” de la Chișinău, vorba lui V. Țopa, este ca un alcoolic sau narcoman care nu se poate lăsa de patima iubirii de argint (manifestată în delapidări – hoții – și corupție) și vrea în UE așa cum un alcoolic sau narcoman vrea într-un spital pentru dezintoxicare, pentru a primi ajutor... Merită să fie susținută și ajutată în demersul ei... Acum câteva zile premierul Iu. Leancă spunea la un post TV (de la min. 35) că Republica Moldova dorește apropierea de UE, printre altele, pentru a primi ajutor în lupta cu corupția: „Cum să obținem fără ajutor și fără presiune din Bruxelles ca încrederea oamenilor în sistemul de justiție să crească?”, sugerând că fără acel ajutor și fără acea presiune de la Bruxelles lupta cu corupția în RM este sortită eșecului.     

Aici apare însă o problemă legată de eurooptimismul unor partide de la guvernare (manifestat din plin în campania electorală), și care proiectează într-un viitor previzibil integrarea RM în UE: Uniunea respectivă nu este un spital pentru nevolnici, dependenți de vicii, robiți de patimi. Acolo intră cei normali...

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).

Republica Moldova: între zimbru și Molda

O întâmplare la Drochia mi-a revelat o dilemă din viața politică a țării. O vizitasem pe mama și stăteam cu ea și cu o altă vecină pe banca din faţa blocului unde am crescut și copilărit. La un moment dat o altă vecină a ieşit din scara blocului. Copleşită de emoţii, o căţea maidaneză s-a năpustit cu bucurie – dând energic din coadă și emiţând sunete specifice – asupra vecinei care tocmai ieşea din bloc, rotindu-se ca într-un dans în jurul persoanei adorate. Vecina alături de care stăteam pe bancă a comentat: „Ea îi dă de mâncare. Cine îi dă să mănânce, acela este stăpânul ei” (al căţelei).

Este o deformare profesională, desigur, dar acea imagine m-a făcut să mă gândesc la biata noastră țară. Este regretabil că Republica Moldova este o Molda (căţeaua din legenda cu voievodul Dragoș) – hrănită de cineva, dependentă de credite din exterior. Iar cine te hrănește, acela îți este stăpân, vorba drochiencei. Fără banii din Vest (după unele surse: peste 6 mlrd. dolari datorie externă, până acum) nu s-ar renova drumuri, apeducte ş.a.. căci banii din bugetul central şi din cele locale nu ajung pentru asemenea proiecte, chiar dacă cetăţenii îşi achită impozitele, iar funcţionarii de stat se aleg cu vile, mașini luxoase, se îmbogăţesc constant. În mod normal, societatea moldovenească ar trebui să fie stăpâna politicienilor din RM. Așa e în orice stat democratic. Numai că la noi e anapoda. La noi, pentru guvernanți, cetățenii nu contează, de aceea cei mulți sărăcesc, sunt nevoiți să plece în străinătate în căutarea unui unei bucăți de pâine, a unui loc de muncă. Iar guvernanții moldoveni nu se sinchisesc: deoarece pentru ei nu societatea moldovenească e stăpâna, ci… Comisia Europeană și FMI.

Următorul scrutin electoral ar trebui să dea răspuns la întrebarea: poate Republica Moldova să se transforme dintr-o Molda, dependentă de stăpâni (care o alimentează) din exterior, într-un zimbru cu simţul propriei demnităţi?...  

        P.S. Interesant rezultatul neașteptat al partidului Cамопомощь (Auto-ajutor), care se află pe locul trei, la recentele alegeri parlamentare din Ucraina, din 26 octombrie... 

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).

Ceva despre cum Republica Moldova devine o gunoiște de vechituri

          Am văzut ieri 2 rable dintre autobuzele puse recent în circulație pe ruta 23, la Ciocana. Cum am face să transmitem celor de la PL că poporul Republicii Moldova nu este o comunitate de oameni degradați, cărora să li se bage pe gât - pe banii lor și nu puțini! - vechituri: trenuri („recondiționate”) și autobuze second hand. Cum am face să le transmitem că dacă Ghimpu M. și Chirtoacă D. acceptă, de pildă, să poarte haine second hand, nu trebuie să proiecteze această degradare, lipsă de demnitate, peste poporul acestei țări, peste locuitorii capitalei acestei țări. Înțeleg că au fost aleși PL-iștii, și cei doi menționați ar putea să-mi reproșeze: Domnule Lavric, dacă nu sunt și ei - alegătorii - degradați, cum de ne-au ales? Și totuși, domni de la PL, vă rog să nu mai cumpărați pe banii noștri, inclusiv ai mei, vechituri din străinătate. Suntem prea săraci ca să ne permitem să cumpărăm lucruri ieftine. Dacă înțelegeți... 

         Pe de altă parte, dacă avem asemenea „gospodari” - veritabili Dănilă Prepeleac - propun ca parlamentul să adopte o lege prin care să interzică autorităților publice centrale și municipale cumpărarea de avioane, trenuri și autobuze second hand...

How the Turkey - European Union negotiations on accession affect the Republic of Moldova European aspiration

         

            Turkey is a special or a specific neighbor of the European Union. It expressed its European aspiration long time ego. It applied for the association as a member of the EEC (predecessor of the EU) in 1959 and became an associate member in 1963. After decades of political negotiations, Turkey applied for full membership of the EEC in 1987, became an associate member of the Western EU in 1992, reaching the customs union agreement with the EU in 1995 and has officially begun formal accession negotiations with the EU since 30 October 2005. The accession process will likely take several decades because of political and cultural disagreements persisting between the EU and Turkey.

            The „bad” example of Turkey is often used by anti European and pro Russian (pro Customs Union of the future Eurasian Union) countries from the Eastern Partnership program (of the European Neighborhood Policy), such as Ukraine and Republic of Moldova. The argument of the anti European political forces is that although Turkey has for a long time the status of associate member, there is no a clear perspective of its accession into EU. Instead, the accession into the Customs Union is simple and the benefits of accession will consist in low prices at marsh gas and the access at a big market. 

    

            The European Union authorities could explain the differences between Turkey and countries from the Eastern Partnership program, which would help the people from countries from the mentioned space to understand their perspectives relative to accession within the European Union and would help the pro European political parties to promote the European vector in elections.                                                                                                            

De ce unele sloganuri din campania electorală pentru parlamentare sunt deocheate

Este cunoscută o vorbă inspirată a genialului savant Albert Einstein: „Un intelectual rezolvă problemele. Un geniu le evită”. Republica Moldova se află în ajunul alegerilor parlamentare (30 noiembrie 2014). Cred că societatea și-ar dori, în actuala situaţie, intelectuali în cadrul viitoarei guvernări. Pentru că este nevoie de persoane creative, care să rezolve mulțimea de probleme acumulate. La modul ideal însă, întotdeauna este nevoie de genii la guvernare – de oameni inspirați de Dumnezeu, care evită probleme, prin simpla prezență la guvernare a cărora problemele nu pot să apară. Întotdeauna e nevoie de cârmaci abili.

Cu regret, acum avem la guvernare politicieni care crează probleme (fie din cauza calității morale, fie din cauza incompetenței profesionale), iar Republica Moldova se află puternic ancorată pe primul loc în clasamentul celor mai corupțe și sărace state din Europa... Cu toate acestea, actualii guvernanți, ca și cum neînțelegând că alegătorii știu că în ultimii 5 ani ţara a sărăcit iar cei de la putere s-au îmbogăţit, se avântă în campania electorală, în cursa pentru reînnoirea mandatului, crezându-i probabil pe alegători lipsiți de perspicacitate...

Atitudinea ce arată lipsa de respect a guvernanților față de alegători reiese și din sloganurile folosite. De exemplu, PDM a adoptat sloganul: „Creștem Moldova”, ca și cum cei care constituie Moldova – cetățenii țării – sunt o turmă de oi care este crescută (iar când e cazul – tunsă). Probabil, sloganul în cauză este o expresiei a mentalității paternaliste (totalitare, sovietice). Ar fi bine ca conducerea PDM să înțeleagă că politicienii sunt în serviciul societății, ei nu sunt ciobanii/păstorii care cresc societate. Un slogan mai adecvat (pentru ceea ce au vrut ei să exprime) ar fi fost: „Servim Moldova”. Cred că dacă conducerea PDM-istă va schimba sloganul respectiv, impropriu pentru un stat democratic, șansele partidului la viitorul scrutin pot să crească.

Și PLDM folosește un slogan ciudat: „Înainte spre un viitor european!” Întrucât s-au discreditat nefiind capabili să realizeze sloganul lor anterior – „Moldova fără sărăcie” – PLDM-iștii au recurs la utilizarea unei sintagme abstracte, neclare și confuze – „viitor european”. Republica Moldova se află pe continentul european, deci viitorul său nu poate fi decât european. Pe de altă parte, viitorul reiese din prezent. Dacă PLDM în 5 ani de guvernare a făcut ca societatea moldovenească să sărăcească și mai mult, să scadă puterea de cumpărare a celor mulți (guvernanții îmbogățindu-se), viitorul, cu PLDM la guvernare, nu poate fi decât continuarea acestui fenomen (sunt cunoscute acuzațiile la adresa guvernanților privind delapidări și acte de corupție, inclusiv din partea unora din cadrul PLDM – deputatul Veaceslav Ioniță)… Într-o altă ordine de idei, poate fi pusă întrebarea: PLDM-iștii au folosit un clișeu din propaganda sovietică (de genul: „Înainte spre comunism!”) pentru că au rămas cu mentalitatea comunistă, sau pentru că sunt șmecheri și cred că societatea moldovenească a păstrat mentalitatea comunistă, ce poate fi manipulată pentru obținerea voturilor, ce poate fi exploatată electoral?... Ei chiar cred că societatea moldovenească mai poate fi turmentată cu „narcoticul” pe nume „viitor” [luminos], oricare ar fi adjectivul folosit: european, american ș.a.m.d.? PLDM-iștii chiar nu înțeleg că alegătorii moldoveni, ca oameni inteligenți, rezonează la un slogan concret? Or, un slogan abstract este expresia nedorinței sau a incapacității de a face lucruri concrete și atât de necesare pentru statul moldovenesc, pentru societatea moldovenească. Cred că dacă PLDM-ul va adopta un slogan mai bun, mai concert, șansele sale în cursa electorală ar putea să crească. Dar, desigur, sloganurile concrete mai trebuie și realizate la modul concret. Unui partid incapabil, poate, nici nu îi trebuie asumarea unor asemenea responsabilități.

    Este dificil de dat un singur răspuns la întrebarea de ce cele două partide de la guvernare, PDM și PLDM, folosesc în actuala campanie sloganuri ce pot fi luate drept deocheate. Este din cauza lipsei unor profesioniști creativi, sau din cauza reminisțențelor de mentalitate sovietică, ce sunt depășite mai greu? Desigur, există un element de subiectivitate în asemenea aprecieri. Poate că unora le place să fie „crescuți” sau îndemnați spre „un viitor european” (ca și cum Moldova s-ar putea muta din Europa, ar putea avea un viitor australian, american etc). Dar e bine ca liderii de partid să pornească de la premiza că societatea moldovenească este o comunitate de persoane cu capacitate de înțelegere, inteligența cărora trebuie luată în seamă… 

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).