vineri, 22 iunie 2018

Identificare


Creștinismul
este identificarea cu învățătura și Biserica
lui Hristos – cu națiunea creștină.
Patriotismul
este identificarea cu Patria (Țara – din interiorul
și dinafara frontierelor) și cu Neamul tău,
pentru care limba ta – e limbă maternă;
este identificarea cu casa ta,
cu familia ta: strămoși, părinți, soție/soț, copii.
Te identifici când iubești.
Creștinismul și patriotismul sunt
DRAGOSTE.  

Fericirea mea


În tine e ceva misterios,
Ce mă pătrunde-adânc, până în os.
Și-astfel, pătruns de frumusețea ta,
Știu: ești comoara, fericirea mea.

duminică, 10 iunie 2018

Despre fericire


Copilul întotdeauna este fericit alături de tată și mamă. Omul matur întotdeauna este fericit în comuniune cu Dumnezeu. În relația cu părinții putem întrezări relația (veșnică) cu Dumnezeu (starea de fericire - mântuire).

Judecata inevitabilă


Mai mult mi-e frică de durerea ce-o ascund,
Furișată-n mine adânc, profund.

Mi-e teamă că privind în urma mea
De multe fapte mă voi rușina.

Și de rușine voi intra-n pământ...
E teama să se afle cine sînt...

sâmbătă, 9 iunie 2018

Timpul și banii


În lumea asta niciodată nu-ți ajung timp și bani. Chiar dacă recuperezi (timpul și banii), oricum nu-ți ajung.
Dar întrucât timpul costă bani, el este valoarea reper în această lumeTimpul nu poate fi recuperat...

joi, 7 iunie 2018

Comuniune

Psalm

Doamne,

Din toate câte-s pe pământ
Un lucru-mi dă mereu suspine:
Frica – greșind, s-ajung să pierd
Harul izvorând din Tine.

luni, 4 iunie 2018

Misterul Vlahilor: comunitatea etnică a Moldovenilor cu Armânii, Vlașii și Rumerii de la sud de Dunăre


De mai mult timp nu găseam răspunsuri la aceste întrebări:
1. De ce părinții fondatori ai statului nostru l-au denumit Moldovlahia?
2. De ce popoarele de la sud, nord, est și vest de noi din vechime ne numeau Vlahi (βλάχοι în limba greacă, Власи în sârbă, Bоло́хи în rusă și Oláh în maghiară)?
3. De unde s-au luat Volohii din zilele noastre – cei din Transcarpatia păduroasă (peste munți în raport cu Maramureșul)?
4. Cum se explică similitudinile izbitoare ortoepice dintre graiul moldovenesc și dialectele Armânilor din Macedonia (Grecia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, dar și Albania și Bulgaria), Vlașilor din Meglenia (Grecia și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei) și Rumerilor din Istria (Croația)?
Am găsit răspunsuri la aceste întrebări în volumul „Strat și substrat. Genealogia popoarelor balcanice” (Casa Editorială Demiurg, Iași, 2014), semnată de B.P. Hasdeu. Este, de fapt, o comunicare pe care Hasdeu o prezentase în Academia Română (27 martie 1892), studiu publicat apoi în Analele Academiei Române. Deși scurt, textul este de o valoare inestimabilă pentru cunoașterea de sine a poporului nostru. Sunt convins că o viitoare guvernare de la Chișinău – angajată în servirea poporului țării – va găsi un loc central în capitala statului moldovenesc pentru o statuie a genialului înaintaș – ilustru cărturar.
Așadar, Hasdeu arată evoluția etnică din spațiul carpato-balcanic (din care face parte și teritoriul actualului stat Republica Moldova): Pelasgii – peste care au venit Indo-europenii: Tracii (Geții) – apoi influența Romană – iar mai apoi, cea Slavă. Acestea sunt elementele care constituie ființa noastră etnică.
Hasdeu susține comunitatea etnică a poporului care a locuit provinciile romane Dacia și Pannonia (p. 43). Se știe că din secolul al IV-lea î.Hr., numeroase triburi celtice au invadat Pannonia (o regiune istorico-geografică ce cuprindea regiunea Slavonia din partea de est a Croației și regiunea Transdanubia – teritoriul Ungariei situat la vest de Dunăre). În jurul anului 60 î.Hr., triburile celtice de pe Dunărea de mijloc, boii lui Critasiros, au fost înfrânți de Burebista, care a întreprins o mare campanie militară contra lor. În anul 35 î.Hr., regiunea a fost atacată de Augustus, dar a fost subjugată doar în 9 î.Hr., când a fost încorporată în Iliria, frontiera extinzându-se până la Dunăre. Există o opinie că din contactul geților lui Burebista cu celții s-a putut dezvolta un popor care și-a preluat numele de la celți – Vlahi, dar limba sa era cea a Geților (Geții i-au asimilat lingvistic pe Celți). Acest popor (al Vlahilor), originar din arcul Carpatic (Transilvania), unde își avea fieful, a conviețuit pe teritoriul Pannoniei cu slavii până în secolul IX, când un eveniment violent a schimbat starea lucrurilor.  
Hasdeu menționează: „la finea secolului IX, cade năvălirea ungurilor în Pannonia, un eveniment care a dat nascere moravoromânilor [mai exact: moravovalahilor, notă A.L.] pe de o parte, pe de alta macedoromânilor [mai exact: armânilor, notă A.L.] și istroromânilor [mai exact: rumerilor, notă A.L.]” (p. 51). Hasdeu susține că Vlahii nu putea ajunge în Moravia dacă nu ar fi fost împinși într-acolo de năvălirea ungurilor. Savantul face trimitere la studiul Valahia moravă (Moravské Valašsko – în „Osvĕta”, 1880, p. 369-386), în care sunt prezentați valahii de acolo „cu desăvârșire slavizați”, dar care mai păstrase cuvinte valahe. Hasdeu menționează că năvălind dinspre nord și est, ungurii i-au împins pe Vlahii din Pannonia spre vest (Moravia) și sud (peste Dunăre: peninsula Balcanică – în Bosnia, unde au fost slavizați după sec. XV; spre Trieste, în Istria, unde au putut rezista serbizării datorită stăpânirii italiene de acolo; și în Epir, Macedonia și Tesalia, „unde nu s-au desnaționalizat din cauză că acolo se începuse deja lupta între greci și între slavi, astfel că nici grecii nu erau mai tari, nici slavii nu se întăriseră încă” [p. 53]). De menționat totuși, că la începutul secolului XX armânii din Grecia au fost nevoiți să ia arma în mâini pentru a-și apăra limba și identitatea împotriva „grecilor antariți și a altor dușmani” ai Neamului (Românii de lângă noi, București, 2013, p. 76).
Privitor la „năvălirea” maghiarilor asupra Pannoniei, Hasdeu face referire la cronica rusească a lui Nestor, călugăr din secolul XI: „au trecut lângă Kiev ungurii, pe dealul ce se numește cel unguresc, și, ajungând la Nipru, au așezat corturile lor, căci umblă și ei cu corturi ca cumanii, și venind din părțile răsăritului s-au repezit peste munți mari și au început a face război cu românii [în original la Nestor: „cu Vlahii”, notă A.L.] și cu slovenii care locuiau acolo, fiindcă dintâi locuiseră acolo slovenii, apoi vlahii au cuprins pământul slovenilor, de aci ungurii au gonit pe vlahi și au rămas cu slovenii, pe care i-au supus, și de atunci se cheamă Țara Ungurească, și au început a face război grecilor, prădând Tracia și Macedonia până la Tesalonica, și au început a face război cu moravii și cu bohemii” [p. 54]. Hasdeu arată că din această mărturie se vede că ungurii au găsit pe Vlahi în Pannonia („počaša voĭevati na živuščaĭa tu[t] Vlahy”, p. 54) și că i-au alungat de acolo („Ugri prognaša Vlahy i naslĕdiša zemlĭu”, p. 54), dar se precizează că mișcarea ungurilor a fost spre sud către Balcani și spre apus către Moravia. Astfel se explică originea vlahilor transdanubieni (Armîni, Vlași și Rumeri) și cea a moravovalahilor. Hasdeu notează că primul text care îi menționează pe vlahii macedoneni este din anul 976 – cu 80 de ani mai târziu după năvălirea ungurilor în Pannonia (bizantinul Kedrenos a relatat că un principe bulgar a fost ucis de niște pribegi vlahi – p. 56). Apoi, pe la 1070, bizantinul Kekaumenos scrie despre Vlahi: „De-ntâi locuiseră în vecinătatea Dunării și a fluviului său, numit astăzi Sava, unde acum locuiesc sârbii. (…) Fugind de acolo, ei s-au respândit în tot Epirul și Macedonia, cei mai mulți s-au așezat în Elada” (p. 57). Hasdeu specifică: „ei [Vlahii] veniră acolo fugind dintr-o regiune învecinată cu râul Sava, adică nu Dacia, ci din Pannonia” (p. 58). El precizează: „invasiunea maghiară a fost aceea care alungase pe români [în documentele istorice: „vlahi”] din Pannonia” (p. 58).
Din datele prezentate și analizate de Hasdeu rezultă câteva concluzii:
1.      La momentul invaziei maghiarilor în Pannonia acolo conviețuiau Vlahi și Slavi; Vlahii au fost alungați spre vest (în Moravia) și spre sud (peste Dunăre: Istria, Macedonia, Meglenia).
2.      Nu se poate exclude că mișcarea poporului fondator al Moldovlahiei – dinspre Vest spre Est – să fi avut o legătură cu populația vlahă din Pannonia (poate chiar via Moravia, dacă ținem cont de faptul că de acolo a fost importată și denumirea râului Moldova – Moldau).
3.      Comunitatea ortoepică a Moldovenilor cu Armânii, Vlașii și Rumerii poate fi dovada originii istorice comune a celor patru comunități de azi.
4.      Volohii din Transcarpatia pot fi supraviețuitori ai Moravovlahilor, care au reușit să-și păstreze limba și identitatea, datorită mediului geografic izolat în are au ajuns.  
5.      Reieșind din aceasta, actualul stat Republica Moldova – succesoarea Moldovlahiei – este și țara Armânilor, Vlașilor și Rumerilor de la sud de Dunăre, precum și a Volohilor din Carpații păduroși ai Transcarpatiei.
6.      Când Republica Moldova se va elibera de hoții de la guvernare (Google Translate traduce „жулики” cu „hoți”), statul moldovenesc va trebui să dezvolte programe de ajutorare a conaționalilor noștri de la sud de Dunăre și de la nord de Tisa…   

Postări populare