luni, 26 iunie 2017

Schimbarea sistemului electoral: precedentul european care denotă esența chestiunii

Chestiunea schimbării sistemului electoral într-un context politic tensionat nu este una nouă, caracteristică exclusiv actualei situații din Republica Moldova. Cunoscutul cercetător (și om de stat) din România, George Cristian Maior, a scris într-un studiu de-al său [1] despre „cunoscuta afacere Mathieu-Mohin and Clerfayt T. c.[ontra] Belgia” – de la CEDO. În respectiva speță, „Curtea a considerat că acea parte din art. 3 din Primul Protocol referitoare la obligația statelor de a permite desfășurarea de alegeri care să asigure «libera expresie a opiniei populației în alegerea legislativului» conferă de fapt o largă marjă de apreciere guvernului în stabilirea schemei de configurare a sistemului electoral și a modului de exercitare a dreptului la vot. Din acest motiv, revizuirea judiciară de la Strasbourg ar trebui să se rezume doar la aprecierea dacă condițiile impuse de autorități în acest sens nu «afectează drepturile în discuție până acolo încât să aducă atingere esenței lor și să le priveze de aplicabilitate». Sub această linie de argumentare, norma convențională pertinentă dispune numai pentru obligativitatea desfășurării de alegeri libere, la intervale rezonabile, prin vot secret și în lumina necesității respectării acelor condiții care să asigure posibilitatea de manifestare a opiniei libere a populației. Așadar, legea specială belgiană din 1980, introdusă cu scopul de a realiza un echilibru între diferitele regiuni și comunități culturale prin reglementarea votului minorităților lingvistice, în sensul că acestea trebuie să voteze pentru liste de candidați «având voința și capacitatea să folosească limba regiunii lor», nu contravine Primului protocol convențional” [2].
Pe fundalul acestei spețe este clară și atitudinea Comisiei de la Veneția, care s-a pronunțat clar în privința necesității păstrării sistemului electoral majoritar pe liste în Republica Moldova. Statul moldovenesc în mai multe privințe poate fi comparabil cu Regatul Belgiei (desigur, nu după gradul ridicat de corupție și, respectiv, nu după nivelul scăzut de dezvoltare economică): avem o țară cu câteva comunități culturale (lingvistice), cu mai multe regiuni (ca și Belgia). Din perspectiva Consiliului Europei, existând și precedentul (cu referire la Belgia) evocat, sistemul electoral mai potrivit pentru Republica Moldova este cel majoritar pe liste. Iată de ce, prin campania de schimbare a sistemului electoral, actuala guvernare de la Chișinău, foarte probabil, fără să fi fost conștientă de la început, s-a angajat într-un demers antieuropean – împotriva spiritului legislației agreate în spațiul civilizațional european. Este clar că în urma evocării acestui precedent judiciar european, guvernarea de la Chișinău va renunța la „reforma” electorală sau, dacă va persista în eroare, va arăta că nu prea le are nu „integrarea europeană”.  

Note:
1. George Cristian Maior, Interesul național și analiza politicii externe, în Manual de analiză a politicii externe (Volum coordonat de Iulia Motoc, Șerban Filip Cioculescu), Editura Polirom, Iași, 2010.
2. Idem, p. 163-164. 

marți, 6 iunie 2017

Ești floare

Soției mele Lilia, în ajunul zilei sale de naștere

Ești floare din Cerescul Rai,
Ești crin dumnezeiesc,
Ești roua florilor de mai,
Ce-n dragoste-înfloresc.

Ești împlinirea unui dor
Ce l-am purtat mereu,
Ești sensul cel sfâșietor
Al destinului meu.

luni, 5 iunie 2017

Cum omul poate deveni sănătos, bogat și fericit

Autorul american David S. Landes scrie în carta sa „Avuția și sărăcia națiunilor. De ce unele țări sunt atât de bogate, iar altele atât de sărace”: „Bolile sunt modelate, aproape invariabil, de tiparele comportamentului uman, iar remediile presupun nu numai medicamentație, ci și schimbări de comportament. Aici e problema: e mai ușor să-ți faci o injecție decât să-ți schimbi stilul de viață” (p. 26, Editura Polirom, 2013). Autorul american Robert T. Kiyosaki exprimă aceeași părere în cartea sa „Tată bogat, tată sărac”: dacă ești sărac este nevoie să-ți schimbi comportamentul; un câștig la Loto sau o moștenire care îți pică pe cap ca ninsoarea în aprilie nu te va ajuta – în scurt timp vei reveni la starea dinainte. În fine, aceeași idee o găsim în Noul Testament și la Sfinții Părinți ai Bisericii: pentru ca să dobândească mântuirea sufletului și umbra sa – fericirea pe pământ, omul trebuie să-și schimbe comportamentul, să-și extirpe prin luptă interioară patimile și consecințele lor – păcatele. Apostolul Pavel numește această schimbare metanoia – schimbarea minții.

Se vede că pe toate planurile omul este menit să se schimbe – să se îmbunătățească, pentru a fi: sănătos, bogat și fericit. Dar totul începe de la necesitatea conștientizării acestui fapt, de la stabilirea obiectivelor și alegerea mijloacelor… Este important să nu se mulțumească cu injecții sau tablete…    

duminică, 4 iunie 2017

Moldovenii: își merită conducătorii?

Un șezător în parlament, scos pe tușă la ultima campanie prezidențială, afirma cu tărie în cadrul unei emisiuni televizate că poporul ÎNTOTDEAUNA își merită conducătorii. O auto gâdilire a orgoliului exponentului (chiar dacă expirat, defunct politic) unei grupări care a preluat puterea prin cumpărarea unor prostituate politice, investind în fapt de noapte un guvern. Adicătelea, dacă s-a întâmplat așa, dacă respectiva grupare a furat miliardul din rezervele BNM și fură din greu poporul țării… este pentru că poporul o merită…
Dar mai există o interpretare a realității moldovenești. Poporul moldovenesc este unul contemplativ, scopul suprem al căruia este mântuirea sufletească – viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă se găsesc oligofreni cu un alt sens al vieții – furtul de la semeni – moldovenii îi tolerează ca pe un furuncul, puroiul din care inevitabil va ieși, iar trupul va redobândi starea de sănătate. Cu puroiul nu te pui, aștepți să-ți/să se tracă. Astfel se explică de ce moldovenii nici nu prea mai protestează față de furturile la care au fost și sunt supuși.

Și această a doua abordare poate fi luată în considerare. Numai că te poți întreba: bine, dar fiind un popor creștin, oare moldovenii nu ar trebui să se adune, să zicem, un milion, în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău și să le explice celor din gruparea de la putere care este sensul vieții (să-i ajute să-și mântuiască sufletele cu toți ceilalți)? Nu, mi-ar răspunde moldovenii. Cu puroiul nu te pui. Cine știe….    

marți, 30 mai 2017

Tatăl către fiu: despre bani și averi (bogăție)

Banii sunt de folos, dar sunt un mijloc, nu un scop în sine. Cel pentru care banii au devenit scopul suprem în viață este în pericol – el poate fi victima patimii iubirii de argint. Sensul vieții este altul. Și totuși, despre bani merită de a scrie ceva.
Autorul american Robert T. Kiyosaki scrie că „Bogăția este capacitatea de a rămâne pe linia de plutire cât mai mult… sau dacă aș înceta astăzi să lucrez, cât de mult aș putea să supraviețuiesc?”. Omul are nevoie să își asigure libertatea financiară pe parcursul vieții. Să nu depindă de salariul său. Să lucreze de plăcere, dar veniturile să-i vină din mai multe – diverse surse. Majoritatea oamenilor sunt prinși în curse de șobolani (în roata care nu se mai oprește și indiferent cât de repede aleargă, tot rămân pe loc). Oamenii care dobândesc înțelepciune financiară reușesc să iasă din cursa șobolanilor – astfel își dobândesc libertatea financiară. Ei reușesc să scape de pasive (ceea ce îți consumă bani) și să procure active (ceea ce generează bani).
În prezent, omul care dispune de informație poate câștiga mai mulți bani. Până acum cei care dețineau pământuri, fabrici adunau averi (bogății). Acum informația a devenit o resursă mai importantă decât celelalte două menționate.

Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”, a spus Domnul nostru Iisus Hristos. În viață omul există în două dimensiuni: 1) spirituală – trebuie să facă totul pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu și să urmărească mereu mântuirea sufletului de patimi și păcate; 2) materială – să-și poată asigura pâinea cea de toate zilele, cele necesare pentru o viață decentă, în care să-l proslăvească pe Dumnezeu. Libertate duhovnicească (de patimi și păcate) și libertate financiară (de sărăcie și griji materiale).  

Ești binecuvântarea

Ești binecuvântarea ce-a intrat în viața mea,
Ești tot ce-i mai de preț ce am în viață,
Ce-i mai frumos ce mi se putea întâmpla,
Al inimii popas – cu flori și cu verdeață. 

duminică, 21 mai 2017

Moldovenii – poporul purtător de Dumnezeu

Înțeleptul Dimitrie Cantemir scria în a sa „Descrierea Moldovei”, că Moldovenii au multe metehne. Cât despre calități, a putut menționa două: primirea de oaspeți și credința drept măritoare. Cum primirea de oaspeți rezultă din credință (este o faptă a credinței), se poate afirma că Moldovenii, urmașii Geților și Vlahilor, s-au caracterizat de-a lungul secolelor prin slujirea Domnului Iisus Hristos și a Bisericii Sale. Misiunea Moldovenilor a fost apărarea Creștinătății – așa cum scria Ștefan al III-lea cel Mare și Sfânt, la vremea sa, prinților Europei. Și astăzi misiunea statului moldovenesc nu poate fi decât aceiași care a fost dintotdeauna. Mai mult, pot prezice că Poporul și Țara Moldovei vor exista numai dacă își vor asuma și vor îndeplini această misiune. Altminteri vor dispărea de pe scena istoriei. Pentru ca să poată îndeplini o asemenea misiune, Moldovenii trebuie să fie un popor de o anumită calitate. Moldovenii sunt și vor fi un popor purtător de Dumnezeu sau nu vor fi deloc. Pentru asta creștinii se și roagă la fiecare slujbă: „Pentru de Dumnezeu păzită țara noastră – Moldova, stăpânirea, oastea și poporul ei, întru liniște în viață lină și fără gâlceavă să viețuim întru toată bună credința și curățenia”.
Câte un oponent ar putea să-mi replice: Bine, dar acum Moldova este degradată (începând de la talpa țării și terminând cu emanația sa – guvernarea), este o țară în proces de disoluție. Despre ce fel de „misiune” duhovnicească și securitară mai poate fi vorba?

Este adevărat. Dar eu cred în misiunea poporului acestei țări, în pofida oricărei guvernări hoțești. Căci misiunea unui popor (a unei țări) este suma misiunilor asumate de fiecare membru al respectivei comunități. Dacă fiecare dintre noi ne asumăm o anumită misiune, ea devine misiunea „de Dumnezeu păzitei țării noastre – Moldova, a stăpânirii, oastei și poporului ei”. 

Postări populare