luni, 20 februarie 2017

De ce guvernanții fură societatea: un punct de vedere german

Luni, 20 februarie, a avut loc la Chișinău o nouă ședință a clubului de presă „Format A 3”. Invitat a fost politologul și regizorul german Felix Schultess. Unul dintre participanții la discuția publică a menționat că statul moldovenesc nu este liber, el este captiv, un regim hoțesc îl fură sistematic – miliardul delapidat este un exemplu elocvent. Replica invitatului german a fost oarecum neașteptată: în Republica Moldova este destul de mare volumul activităților economice tenebre. Respectivii întreprinzători fură statul, iar statul, la rândul său, fură cetățenii. Este un joc de-a șoarecele și pisica.
Această opinie merită comentată. În primul rând, este interesantă mentalitatea invitatului german: pentru el neplata impozitelor de către persoane care desfășoară activități economice înseamnă să furi statul. Câți dintre moldoveni gândesc astfel – că prin neplata impozitelor ei fură propriul stat? În RM a devenit o îndeletnicire de maximă importanță inventarea de scheme prin care să plătești mai puțin sau să nu plătești deloc impozite. Pentru Felix Schultess respectiva practică este atât de condamnabilă, încât el părea să admită că o societate în care există fenomenul neplății impozitelor (al economiei tenebre) merită să fie furată de stat. Din această construcție logică reiese un aspect interesant: în Republica Moldova neplătitorii de impozite nu conștientizează că ar comite o crimă (după standardele occidentale), tot așa cum guvernanții nu conștientizează, la rândul lor, că ar comite o crimă prin delapidarea banilor din rezervele valutare ale BNM și din bugetele de stat. Și în acest caz nici nu mai contează cine a comis-o primul: agenții economici care fură statul sau instituțiile statului – prin care este furată societatea. Adicătelea, se merită unii pe ceilalți: ocolitorii plății impozitelor și guvernanții, care dețin instituțiile statului.
Desigur, există aici o nepotrivire: cei care dețin (controlează) instituțiile statului și care își însușesc prin delapidări roadele muncii celor mulți (ale societății), sunt persoane concrete, care, ca orice hoți, pot fi și vor fi investigați și trași la răspundere. Iar mulți dintre cei care eludează plata impozitelor o fac sub umbrela acelorași inși, care controlează instituțiile statului. De aceea, oricum ai da-o, părțile – deținătorii instituțiilor statului și societatea – nu sunt egale (în furturi).
Dar dincolo de toate aceste raționamente, rămâne valabilă pentru Republica Moldova expresia veche: își fură propria căciulă de pe cap. Într-o lume în care Rusia, SUA, China și alte state depun eforturi susținute pentru a-și redobândi măreția, moldovenii (în persoana celor „șmecheri”) cu nonșalanță își fură concetățenii, de ți se face greață.
Culmea, Felix Schultess s-a arătat optimist cu privire la viitorul Moldovei.   
© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obținerea acordului autorului (titularului blog-ului).

duminică, 19 februarie 2017

Comoara

Le mulțumesc
părinților, buneilor
și strămoșilor tăi,
pentru că tot ce au ei
mai de preț
ești tu –
comoara mea.

19.02.2017

sâmbătă, 18 februarie 2017

De ce suntem lipsiți de demnitate: cauze profunde

La ediția de sâmbătă, 18.02, a emisiunii Realitatea românească, de pe postul Realitatea TV (din București), realizatorii au invitat mai mulți academicieni – oameni de știință și scriitori. Ei s-au expus cu privire la problemele actuale ale societății românești. Nicolae Breban a expus opinia conform căreia în România există un deficit de demnitate. Cultura îți dă demnitate. Ea este baza internă a unei persoane, respectiv a unei națiuni. Cine nu are această bază, nu are nici demnitate. Nu mai avem încredere în noi – a spus N. Breban. Cei care nu au cultură nu știu cum să-și folosească libertatea. Așteptăm totul de la alții. Cu alții încheiem contracte, dar nici pe acelea nu știm să le negociem. Cultura este reprezentată de valori. Cine nu are cultură, este lipsit de valori. Un popor lipsit de valori culturale este sărac și materialicește. Un alt invitat al emisiunii a amintit de faptul că 30-40% din pământurile (inclusiv pădurile) din România au fost vândute străinilor.
Sunt de acord cu această abordare intelectuală a unor somități ale culturii și științei românești. Dar cred (am convingerea) că degradarea culturală este o consecință a degradării morale. Persoane care au pierdut bătălia cu patimile, inși care au devenit instrumente, în carne și oase, ale dușmanului neamului omenesc – părintele minciunii – nu pot decât să genereze degradare în jurul lor. Mai ales dacă asemenea inși ajung la conducerea statului. Și ei nu au cum să nu ajună la conducere, dacă majoritatea cetățenilor statului sunt degradați moral. Este o lege nescrisă.
Care este ieșirea din mocirlă? Ridicarea nivelului de cultură, desigur. Dar cultura este mintea. Ea trebuie însănătoșită, vindecată. Dar mai important este sufletul. Atunci când majoritatea cetățenilor unui stat sunt angajați în lupta cu patimile, un asemenea popor poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, să se vindece, să se elibereze (mântuiască). 

           P.S. În Republica Moldova, cu regret, lucrurile se prezintă cam așa: oameni degradați moral => inculți => lipsiți de demnitate.       

joi, 16 februarie 2017

De ce un stat sărac nu poate fi democratic


Creștinismul a generat o transformare radicală a fenomenului politic în lume. Practic religia creștină a determinat trecerea umanității într-o nouă etapă a evoluției: de la antichitate la modernitate. Statele care au adoptat creștinismul și-au asumat idealul (visul) creștin. După cum se știe, creștinii sunt în așteptarea celei de a doua veniri a Domnului nostru Iisus Hristos. Sub conducerea Sa omenirea – neamul omenesc – își va redobândi pacea și mântuirea de toate relele. Până atunci, împărații, regii sau domnitorii (principii, cnejii) își propuneau să împlinească voia Domnului. Ei erau ostași ai Domnului. La luarea deciziilor importante, Ștefan cel Mare cerea sfatul duhovnicului său – Daniil Sihastrul. Se poate admite că Principatul Moldovei, ca și alte (celelalte) state creștine ale timpului său, avea un regim politic apropiat de ceea ce s-ar putea denumi în prezent: teocratic. Rolul politic al papei în Occident este exemplificator sub acest aspect. Tradiționaliștii (care mai sunt numiți conservatori – ai tradiției) au păstrat acest ideal până în prezent.
Cu scurgerea timpului însă, Europa (mai întâi cea Occidentală, iar apoi și restul) s-a îndepărtat de idealul creștin (divin). În centrul doctrinei politice în loc de Dumnezeu a fost pus omul, iar în locul ordinii Sale (poruncilor Sale) au fost puse „drepturile omului”. Într-un cuvânt, de la teocrație s-a trecut la democrație.
După ce s-au desprins din chingile regimului totalitar comunist, republicile post-sovietice au îmbrățișat (la nivel declarativ  indubitabil) idealul democratic. Scopul pe care și-l propuneau era tranziția la democrație și economia de piață – era vorba de adoptarea modelului occidental de construcție statală. Numai că până în prezent (după 25 de ani) idealul proclamat în 1991 nu a fost realizat (așa cum l-au realizat republicile baltice și celelalte state membre ale blocului socialist). De ce mai multe republici post-sovietice nu au reușit aceeași performanță – nu au realizat tranziția la democrație: puterea poporului, respectiv bunăstarea poporului?  
Există mai multe cauze. Una dintre ele ține de fenomenul politic din perioada ultimilor 25 de ani. Produși ai regimului totalitar sovietic (cu mentalitate totalitară, oricât s-ar declara „democrați”), unii inși ajunși politicieni au înțeles că pentru a accede la putere și mai ales pentru a se menține acolo ei nu au nevoie de un electorat format din oameni demni și prosperi – cu afaceri, cu stare, așa cum sunt majoritatea cetățenilor în statele democratice occidentale (clasa de mijloc și cei care au adunat – prin muncă – capitaluri substanțiale). Pentru a acapara puterea ei apreciau că au nevoie de oameni lipsiți de resurse, oameni cărora nu li s-ar permite să se realizeze din punct de vedere material, oameni săraci, care pentru puține promisiuni (unii pentru suta de lei sau pentru câte un kilogram de zahăr sau orez înainte de scrutin) sau pentru a-și păstra locul de muncă prost plătit vor vota „pe cine trebuie”. Într-un stat sărac electorii se transformă în prostituate – persoane lipsite de demnitate umană, care sunt gata să se vândă (să-și vândă votul – cu cât sunt mai săraci, cu atât îl vând mai ieftin). Desigur, nu astfel se prezintă democrația în statele care au reușit să o implementeze. Într-un stat sărac despre democrație (în adevăratul sens al noțiunii) mai puțin poate fi vorba. Un stat sărac este departe de idealul democrației (de idealul creștin, un asemenea stat, înglodat în corupție, delapidări și degradare morală, este și mai departe).
Dar e bine că cetățenii unui asemenea stat să înțeleagă ce li se întâmplă și spre ce e bine să tindă. 
© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).   

joi, 2 februarie 2017

Anii de școală

Privind în urmă, la ce mi-a fost dat,
Văd cum prin izbânzi și prin tristeți,
Școala ca o stea mi-a luminat
Calea de lungimea unei vieți.

Pretutindeni pe unde am mers
Am păstrat și prețuit ca pe-o comoară
Al învățătorilor mei sens
Ce l-au sădit în mine-odinioară.

Amintirile îmi dau fiori
Și mi-e dor de școala drochiană,
Mi-e dor de dragii mei învățători,
De anii care-mi sunt ca o icoană.

duminică, 29 ianuarie 2017

Despre lupta cu patimile la nivel guvernamental

Într-un articol postat pe 14 ianuarie a.c. scriam că decizia guvernării de a majora vârsta de pensionare este o soluție falsă la problema reală a lipsei de mijloace suficiente în fondul asigurărilor sociale. Problema constă, scriam, în salariile achitate în plic, din cauza cărora nu ajung în fondul asigurărilor sociale sume mari de bani.
Pe 26 ianuarie, la o întâlnire cu reprezentanți ai administrației locale la Râșcani, premierul Filip a declarat că Guvernul continuă lupta împotriva salariilor în plic. El a anunțat că se va întâlni cu reprezentanții companiei internaționale de consultanță PricewaterhouseCoopers, care va ajuta Executivul să identifice soluții în acest sens. „Va fi un proiect special pentru identificarea soluțiilor, să eliminăm această problemă, cum ar fi salariile în plic. Și dacă noi pe parcurs rezolvăm această problemă, dar eu sunt sigur că vom rezolva această problemă, noi vom revedea vârsta de pensionare”, a afirmat prim-ministrul Pavel Filip.
Pe 28 ianuarie premierul Filip a avut o întrevedere cu reprezentanții companiei PricewaterhouseCoopers (PwC) – implementator al Fondului de Bună Guvernare, finanțat de Guvernul Marii Britanii. La întrevedere au fost discutate subiectele reducerii economiei tenebre și combaterii fenomenului salariilor în plic.
Mă bucur că guvernanții s-au pătruns de problema în cauză și au anunțat intenția de a o rezolva. În același timp, stârnește nedumeriri faptul că pentru soluționarea ei guvernanții au nevoie de consilierea unei firme străine. Soluția nu poate fi decât una: adoptarea unei legislații pertinente și aplicarea/implementarea ei. Dacă în Republica Moldova legile sunt proaste și nu sunt aplicate (sunt eludate), guvernarea poate să apeleze la sute și mii de firme străine de consultanță – nu va fi de folos. Este ca și cum un alcoolic nu a conștientizat că trebuie să se lase de consumul de alcool, dar crede că poate scăpa de consecințele nefaste ale alcoolismului cu ajutorul altora.
O prietenă din România mi-a povestit un caz. Aflată la mănăstirea Neamț, a fost martora discuției unei mame cu un călugăr. Mama i s-a plâns că fiul său are patima beției și i-a cerut ajutorul. Călugărul i-a spus că se va ruga pentru fiul său. Peste câteva luni, prietena respectivă a mers din nou la mănăstirea Neamț. Și s-a întâmplat să vină, tot atunci, și mama fiului alcoolic. Mama i-a spus că în comportamentul fiului său nu s-a schimbat nimic și l-a întrebat pe călugăr de ce. „Eu mă rog, i-a răspuns călugărul, dar o lecuță trebuie și de la el”.
Așa este și cu guvernarea de la Chișinău. Poate fi consiliată/ajutată de mulți, dar până nu va înțelege ce (și de ce!) trebuie să facă, până nu se va hotărî, respectiv până nu va da dovadă de voință în aplicarea deciziei, problema nu va fi rezolvată.  

În cazul guvernărilor însă, mai există o ieșire din situație. Un alcoolic conștient că nu se poate lăsa de patima sa (a hoției, a delapidărilor, a corupției, a tolerării încălcării legislației pentru taxe de protecție ș.a.), conștient de faptul că a fost învins de patimi, poate lăsa instituțiile de stat altora – unor oameni capabili să se strunească, capabili să-și strunească patimile și care pot ajunge la putere prin alegeri libere. La urma urmei, asta și este democrația – ea nu tolerează învinși de patimi (unii îi mai numesc degradați morali) la putere.   

duminică, 22 ianuarie 2017

Pot fi neutri comentatorii politici?

            De câțiva ani, odată cu introducerea în grila de programe a televiziunilor publice și private a genului de emisiune talk show, a apărut cererea la o nouă categorie – comentatori politici. Aș vrea s-o numesc categorie profesională, dar nu există o asemenea profesie – nu există facultăți care oferă diplome cu o asemenea specialitate. Și totuși, categoria comentatorilor politici s-a constituit. Ideal ar fi ca ei, comentatorii politici, să aibă o pregătire profesională – să aibă o diplomă de specialist în Știință politică (se mai zice Politologie). Dar câți dintre comentatorii politici cunoscuți se pot lăuda cu așa ceva? Foarte puțini. Problema e că nu este angajat un chirurg sau un stomatolog fără o diplomă în medicină, un arhitect – fără o diplomă de specialitate respectivă, în timp ce „comentator politic” poate deveni (în RM) oricine. Vorba aceea: în fotbal și politică fiecare este expert (sau, vorba lui Alecsandri: fiecare moldovean se naște poet; sau precum fiecare femeie își descoperă talentul de Mamă).
Desigur, răspunsul la întrebarea din titlu („Pot fi comentatorii politici neutri?”) ține de pregătirea lor profesională: dacă omul nu are vreo pregătire teoretică (în domeniul Științei politice), cum poți să ai careva pretenții (legate de profesionalism) din partea sa?
Un element specific al realității moldovenești ține de existența unei categorii de „comentatori politici” care de fapt sunt propagandiști – PR-iști, promotori (purtători de cuvânt) ai vreunui partid. Este clar că un purtător de cuvânt nu face muncă de voluntariat. Și este clar că referitor la „munca” unui asemenea individ despre neutralitate și imparțialitate nu poate fi vorba.
Și totuși, dacă din categoria comentatorilor politici ar face parte profesioniști – ar trebui să fie remunerați? Dacă omul nu este profesionist (expert) – deci este un amator – nici nu are pretenții să fie plătit pentru munca sa. Mai degrabă se poate admite că un amator invitat la emisiuni televizate este victima uneia (cel puțin) dintre patimi – slava deșartă. Și televiziunile profită de aceasta. Se crează un cerc vicios: unele televiziuni invită neprofesioniști (amatori) – respectiv nu trebuie să le achite onorarii. Căci un profesionist poate cere un onorariu pentru munca sa. Și va rămâne neutru și imparțial, căci acestea sunt elemente indispensabile ale profesionalismului. Dar ce televiziune (mai ales cele aflate în proprietatea guvernării) va plăti un profesionist, care, rămânând neutru și imparțial, poate critica activitatea Executivului, raportând-o (activitatea) la standardele democratice (element cheie a analizei politice)? Nu mai bine inviți un amator care va lăuda guvernarea (patronul)?
Iată de ce, în actuala Republică Moldova, să găsești un comentator politic profesionist este dificil. Mai degrabă găsești înlocuitori – amatori sau propagandiști. E bine însă ca telespectatorii, publicul larg, să facă deferența.       

Postări populare