miercuri, 6 martie 2019

PROBLEMA SĂRĂCIEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA: CAUZE FUNDAMENTALE ȘI SOLUȚII PENTRU EDIFICAREA BUNĂSTĂRII


THE PROBLEM OF POVERTY IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA: FUNDAMENTAL CAUSES AND SOLUTIONS FOR WELFARE BUILDING


           Abstract: The issue of poverty in the Republic of Moldova is one of the most important because it concerns the majority of the citizens of the state, therefore it should be a priority for the governors from Chisinau. It is about securing decent living conditions that are indissolubly linked to human dignity and fundamental human rights. Several causes, of different nature, which generate the poverty of the majority of the Republic of Moldova population, have been identified in the article. Several factors have to be taken into account: cultural (including axiological - morality): corruption and embezzlement from state budgets, endogenous/systemic: inefficiency, precarious business environment, poor legislation, etc. Historical, sociological, comparative methods and others where used. In the paper were proposed solutions to the problem of poverty, which are closely related to the eradication of the causes that generate poverty.
Rezumat: Problema sărăciei în Republica Moldova este una de ceam mai mare actualitate pentru că vizează majoritatea cetățenilor statului, de aceea ar trebui să fie una prioritară pentru guvernanții de la Chișinău. Este vorba de asigurarea unor condiții decente de viață, care sunt indisolubil legate de demnitatea umană, de drepturile fundamentale ale omului. În articol au fost identificate mai multe cauze, de diferită natură, care generează starea de sărăcie a majorității populației statului Republica Moldova. Trebuie luați în calcul mai mulți factori: culturali (inclusiv axiologic – moralitate): corupție și delapidări din bugetele de stat, sistemici endogeni: ineficiență, mediu de afaceri precar, legislație deficitară ș.a.. Au fost folosite metodele istorică, sociologică, comparativă ș.a.. În lucrare au fost propuse soluții la problema sărăciei, care sunt strâns legate de eradicarea cauzelor care generează sărăcia.  
          Keywords: Cultural Economics, Economic Anthropology, Economic Sociology, Innovations, Development, Political Economy, Poverty, Republic of Moldova, Welfare.   
JEL CLASSIFICATION: Z Other Special Topics:
Z0 General: Z100 Cultural Economics; Economic Sociology; Economic Anthropology: General
Z1 Cultural Economics; Economic Sociology; Economic Anthropology: Z12 Religion,
Z120 Cultural Economics: Religion,
Z13 Economic Sociology; Economic Anthropology; Language; Social and Economic Stratification:
Z130 Economic Sociology; Economic Anthropology; Language; Social and Economic Stratification.

Introducere
Din cele 195 de țări care există în lume la etapa actuală, 25 sunt extrem de bogate, un cetățean având în medie un venit anual de 100.000$. Dar cele mai multe țări sărace (cele mai sărace dintre ele se află în Africa). În 20 de țări, venitul anual al unui cetățean este sub 1000$ (Kumbaya.ro). Nivelul creșterii în materie de bogăție este net superior în cazul statelor bogate, în raport cu cele sărace.
Așadar, de ce unele țări prosperă, iar altele stagnează sau chiar sărăcesc? Cercetători din mai multe părți ale lumii își pun întrebarea de ce există inegalități între nivelele de dezvoltare economică a statelor lumii. De-a lungul timpului au fost date diferite răspunsuri. Există mai mulți factori care trebuie analizați în acest context. Sintetizând idei exprimate în acest sens, se poate afirma că un răspuns la această întrebare poate viza următorii factori: cultura, instituțiile, geografia ș.a..
Impactul fiecăruia dintre acești factori este diferit de la caz la caz – de la stat la stat. Dar se poate constata că bogăția unei națiuni se datorează culturii, instituțiilor, gestionării eficiente a resurselor ș.a..  
1. Cultura vizează mentalitățile unui popor, diferitele sale atitudini, (de exemplu, față de muncă), credințele și visele. Este credința religioasă un impediment pentru prosperitate? Max Weber a demonstrat că nu. Mai mult, el a arătat că anume credința, în spațiul protestat, care a generat o anumită etică, a determinat prosperitatea capitalistă (Weber M., 1993).
Populația din țările dezvoltate, unde există un anumit tip de cultură, are o mare încredere în propria capacitate de a-și modifica destinul prin efort și talent (după pilda evanghelică a stăpânului care la plecare a lăsat talanți slujitorilor săi și le-a poruncit să-i sporească). SUA este un bun exemplu care arată că religia nu încetinește creșterea economică, dimpotrivă. Mai mult, fără respectarea elementară a poruncii „Nu fura!”, fără respectul față de aproapele, față de averea sa, nu poate exista o edificare a bunăstării generale. Numai un popor cu o conștiință de sine națională bine dezvoltată, care conviețuiește în baza unor principii ale unității, solidarității naționale poate genera bunăstare comună (poporul evreu este un exemplu bun în acest sens). O țară prosperă este o țară cu un popor. O țară săracă este una cu o populație.  
Societățile din Europa de Est, care au trăit colectiv experiența regimului comunist – ateu, sunt un exemplu al degradării economice într-un stat în care nu sunt respectate principiile religioase, dar unde a mai fost anulată proprietatea privată, ceea ce are consecințe adânci în conștiința unui popor [Lavric A., 2003, p. 6].
Problema sărăciei este strâns legată de corupție și delapidări. Cele mai bogate țări sunt și cele mai puțin corupte. Corupția este legată de factorul cultural (moralitate). Atunci când țările sunt corupte, ele nu vor putea colecta suficiente taxe.
2. Instituțiile sunt extrem de importante. Este vorba de instituții consolidate și eficiente, care activează în interesul poporului, nu în cel al unei grupări care a acces la putere. Normalitatea din statele prospere este reversul fenomenului denumit de Banca Mondială stat captiv din statele sărace, care sunt și eșuate (sărăcia este un indicator al faptului că un stat este eșuat). În statele prospere, instituțiile publice sunt transparente (este vorba de transparența conducerii, strâns legată de  integritate: funcțiile de conducere sunt ocupate de cetățeni pe baza criteriului meritocrației, nu pe baza apartenenței la partidul de guvernământ, respectiv pe baza servilismului față de superiori; cei care ocupă funcții de conducere servesc binele comun, sunt preocupați de a nu-și păta reputația și de a nu-și compromite cariera politică prin corupție și delapidări).
Țările bogate au instituții bune, iar cele sărace instituții foarte proaste (ineficiente). Pentru a obține instituțiile bune este nevoie de voință politică, respectiv de o legislație eficientă.               De exemplu, fără o bază de impozitare adecvată, țările sărace nu pot investi în educație, sănătate transport sau siguranță. O mare parte din bogăția celor mai sărace țări se află în conturi din offshore-uri. 
Corupția și delapidările sunt strâns legate de gândirea de clan și de sistemul oligarhic: atunci când gruparea de la putere folosește instituțiile statului pentru îmbogățire personală (într-un asemenea caz nu poate fi vorba de eficiență instituțională – în interesul majorității societății). În țările bogate se presupune că angajarea se face pe merit, sunt intervievați o mulțime de candidați și apoi cel mai bun candidat (indiferent de orice relație personală, de orice apartenență a sa politică) este ales pentru locul de muncă. În țările corupte, sub influența gândirii de clan, abordarea este alta: este ales cineva din cercul tău – o rudă sau o persoană servilă, care va executa întocmai instrucțiunile, indiferent dacă (sau tocmai pentru că) sunt în contradicție cu interesele societății. Astfel, țările corupte nu au acces la inteligența și capacitățile tuturor cetățenilor, ci mai degrabă la o mână de oameni, care cel mai probabil sunt ineficienți. În plus, datorită condițiilor create, cei mai funcționali cetățeni pleacă peste hotare, în căutarea unui loc de muncă.
3. Geografia este și ea un factor destul de important. Condițiile climatice, calitățile solului (fertil sau arid, zăcăminte de materii prime subterane, de ex. de petrol și gaze) influențează starea generală a unei societăți. Este interesant că țări extrem de sărace sunt localizate în regiunile tropicale. Pe de o parte, în țările cu climă temperată mai ușor se obțin roade în agricultură, atunci când nu se înregistrează secete sau calamități. Charles de Secondat, baron de Montesquieu, Dimitrie Cantemir și alți autori au scris despre acest aspect. În țările nordice viața este pur și simplu mai dură. Pe de altă parte, o gamă foarte largă de boli și accesul redus la apă potabilă, îngreuiază viața în țările cu climă „favorabilă”.
Este importantă chestiunea resurselor naturale (petrol și metale prețioase). În mod paradoxal, țările sărace au resurse din plin. Economiștii denumesc resursele naturale „intensificatoare” și asta pentru ele vor ajuta țările cu instituții bune să devină mai bogate, iar țările cu instituții proaste vor ajunge și mai sărace, cauzând ceea ce se numește „capcana resurselor”.
Mai trebuie luați în calcul următorii factori:
4. Tradiția independenței politice versus servitute – supunerea față de stăpâni străini, respectiv munca pentru achitarea tributurilor și birurilor străinilor (ceea ce creează o atitudine față de muncă – atunci când lucrătorul nu dispune de roadele muncii sale).
3. Raportul rural – urban (impactul burgheziei asupra economiei unei țării). O țară cu preponderența urbanului este una prosperă. Acest raport este strâns legat de ponderea diferitelor sectoare în structura economică a unei țări. În statele bogate ponderea agriculturii este mai mică în raport cu ponderea mai mare a sectoarelor industrie, servicii;
4. Societate tradițională, bazată pe economia naturală (autosuficiență) versus societate de consum (Economia naturala reprezintă acel sistem economic în care bunurile produse au ca destinaţie consumul propriu al producătorilor, iar nevoile oamenilor sunt satisfăcute în mod direct prin autoconsum);
9. Proprietatea privată garantată și intangibilă. David S. Landes a arătat foarte elocvent că acesta este un criteriu fundamental care a stat la baza edificării statelor prospere [Landes D.S., 2013];
10. Accesul egal la activitatea economică, condiții egale pentru fiecare, respectiv cel capabili și talentați își împlinesc proiectele economice, în propriul beneficiu și în beneficiul consumatorilor;
11. Justiție veritabilă (care garantează proprietatea privată, exclude succesul unor atacuri raider asupra afacerilor profitabile).
12. Nivelul de dezvoltare tehnologică scăzut, nivelul scăzut al cercetărilor științifice aplicative. La momentul actual, practic este vorba de satisfacerea cerințelor față de implementarea principiilor societății cunoașterii: economie digitală, genetică, IT (inteligență artificială), energetică (energii regenerabile), robotică ș.a..  

1. De ce Republica Moldova este un stat sărac
Problema sărăciei majorității cetățenilor statului Republica Moldova ar trebui să fie una prioritară pentru guvernanții de la Chișinău. Fericirea umană este rezultatul securității: a siguranței, a bunăstării, la care aș adăuga sentimentul religios: credința – respirația veșniciei, care dă sens vieții umane, aici și dincolo de viața lumească limitată în timp (comuniunea cu Dumnezeu). Acești trei factori pot determina trăirea fericirii pe pământ de către ființa umană. După cum vedem, bunăstarea este un element al fericirii omului. Este vorba de asigurarea unor condiții decente de viață, care sunt indisolubil legate de demnitatea umană, de drepturile fundamentale ale omului. Cu regret, statul moldovenesc a arătat că de la renașterea sa – la 27 august 1991 – nu a fost capabil să le asigure, indiferent de forțele politice care au controlat frâiele puterii în stat.
Există mai multe cauze, de diferită natură, care generează starea de sărăcie a majorității populației statului Republica Moldova, care duce la degradarea statului. Trebuie luați în calcul mai mulți factori:
I. Cei mai importanți sunt factorii culturali:  
1. Degradarea moralității poporului unei țări conduce la degradarea economică, respectiv la sărăcie generalizată. O societate de hoți, care se regăsesc atât la nivelul conducerii (cu referire la miliardul furat din rezervele valutare ale BNM), cât și la nivelul cetățenilor de rând (cu referire la furturile din case, apartamente, mașini și chiar din buzunare, în mijloacele de transport în comun), nu poate fi una prosperă. În acest sens, trebuie remarcate în mod special: 1. corupția autorităților publice și delapidările din banii publici: este o axiomă expresia conform căreia țările cele mai sărace din lume sunt cele mai corupte [Greytak S.A.], 2. atacurile raider în vederea preluării afacerilor care aduc profit.
Așadar, o comunitate care nu se conduce de valori morale (valoarea universal-umană este: Ce ție nu-ți place, altuia nu face; Creștinismul a desăvârșit această valoarea, prin expresia: Ceea ce vreți ca oamenii să vă facă vouă, asemenea și voi faceți-le). O țară săracă este una eșuată, aflată în proces de degradare și în cazul acesteia întrebarea care se pune este: de ce (cum se face că) o țară ajunge în proces de disoluție? Din cauza degradării morale a oamenilor care îl constituie, statul Republica Moldova este cel mai sărac din Europa (este în proces de disoluție).
2. Regimul sovietic a generat în mentalitatea moldovenilor paternalismul, care înseamnă că cetățenii așteaptă ca statul să le rezolve problemele sociale, ca în sistemul socialist din fosta URSS, în care statul sovietic anihila orice inițiativă economică privată, cetățenii fiind impuși să lucreze exclusiv la stat, în condiții egale, dar, de regulă, pentru majoritate, mizere.  
3. Gradul redus al gândirii critice este un impediment pentru redresarea economico-socială. Oameni cu o lipsă cu ușurință devin victime ale manipulării celor rău intenționați, mai ales în campaniile electorale. Un stat în care majoritatea populaţiei este constituită din indivizi inconştienţi, fără capacitate de a raționa critic, lesne va fi manipulată de grupări rău intenționate.
3. Gradul scăzut de educație privind inițierea și desfășurarea afacerilor. Scriitorul american Robert Kiyosaki a arătat importanța educației antreprenoriale pentru succesul economic.
II. Mai trebuie abordați și factori sistemici endogeni (cu referire la sistemele create de oameni: sistem politic, sistem economic, sistem social):
1. un mediu de afaceri defectuos (legislație echivocă),
2. mimarea luptei cu corupția (sunt trași la răspundere cei care nu fac parte din partidul de guvernământ sau cei care nu sunt afiliați acestuia – nu cotizează),
3. un sistem de justiție care nu garantează proprietatea privată (afacerile),
4. asistența financiară precară pentru agenții economici (accesul dificil la creditare utilă din partea instituțiilor financiare moldovenești),
5. gradul scăzut de elaborare, producere și aplicare a tehnologiilor inovaționale în procesul de producție sau de prestare a serviciilor – incapacitatea de implementare a standardelor societății cunoașterii, ce nu se poate înrădăcina în RM ca în statele avansate: nu există centre de cercetări în tehnologii de vârf (energie regenerabilă, economie digitală, nano-tehnologii, High Tech, inteligență artificială, robotică ș.a.). Academia de Științe a Moldovei se află într-o criză continuă, fără să poată ține pasul cu dezvoltările din domeniul științei avansate.
Problema statelor eșuate – a organismelor statale în descompunere, incapabile de a genera prosperitate, este asumată și de statele viabile din jur, dornice să dispună de stabilitate și securitate. De aceea, acestea încearcă să le susțină prin donații, dar din cauza corupției și ineficienței, aceste ajutoare nu generează schimbările scontate.

2. Factori ai edificării prosperității în Republica Moldova
Soluțiile pentru creșterea economică și îmbunătățirea nivelului de viață a majorității populației Republicii Moldova trebuie să vizeze reforme în toate domeniile menționate:
1) În domeniul educațional – încurajarea antreprenoriatului, dar și stimularea abordării inovaționale a afacerilor – în cadrul societății cunoașterii;
2) Crearea condițiilor optime pentru cercetări în tehnologii de vârf, atât în institute ale Academiei de Științe, cât și în universitățile din țară;
3) Lupta cu corupția și cu delapidările din sistemul bancar și din bugetele de stat,
4) Crearea unui mediu de afaceri atractiv, care nu numai să-i determine pe cetățenii RM să nu migreze în căutarea locurilor de muncă peste hotare, dar și să creeze condiții favorabile pentru atragerea de investiții și tehnologii de vârf în statul moldovenesc, pentru revenirea migranților moldoveni plecați peste hotare;
5) Un sistem de justiție care să garanteze proprietatea privată și să facă imposibile atacurile raider în vederea preluării de către grupări ale crimei organizate a afacerilor profitabile, prin deposedarea celor care le-au lansat și consolidat,
6) În funcțiile de conducere în stat trebuie să ajungă persoane selectate după criteriul meritocrației, profesionalismului, eficienței în activitate, nu după criteriul servilismului față de organele partidului de guvernământ;
7) Sunt necesare abordări ale politicii fiscale care să încurajeze afacerile, care să elimine economia tenebră.     
Este necesară o abordare inteligentă la nivelul autorităților publice centrale: elaborarea unor strategii de dezvoltare economică (rezultând dintr-o viziune) ce ar identifica niște nișe în care RM poate fi competitivă pe piețele regionale, încurajându-se exporturile în toate direcțiile posibile. Republica Moldova trebuie să dezvolte capacități de producție și de prestare a serviciilor, care să depășească domeniul agriculturii, în care totuși, nu trebuie să cedeze cotele de piață deținute în prezent, ci chiar să și le mărească.
Schimbând mentalitățile, economia moldovenească poate fi îndreptată într-o direcție favorabilă de dezvoltare, care să producă bunăstare majorității societății moldovenești. Soluțiile pentru creșterea economică trebuie căutate și găsite de profesioniști în economie. Eradicând pe de o parte, fenomenul neplății impozitelor, pe de alta, acțiunile organelor de stat (de control al activității agenților economici) de înăbușire a afacerilor incipiente și deja consolidate, prin impozitare exagerată, acordarea de amenzi usturătoare, economia RM poate fi revigorată.

CONCLUZII
Există mai mule cauze ale sărăciei în Republica Moldova. Degradarea economică este consecința degradării morale și a lipsei unei gândiri critice (se poate constata și degradarea fizică: numărul tot mai mare de persoane cu grupă de invaliditate, numărul mare de pensionari, în condițiile plecării peste hotare a populației aptă de muncă – cea care generează cele mai multe vărsăminte în bugete de stat). Un popor în cadrul căruia unii fură pe alții, deci care se fură pe ei înșiși, nu poate fi prosper. Dacă îți furi frații (conaționalii), dacă îți furi țara – îți taie crasa de sub picioare: se pare că unii nu sunt capabili să înțeleagă acest adevăr.
Prosperitatea poate fi edificată în Republica Moldova. Dar o problemă poate fi rezolvată numai prin conștientizarea cauzelor apariției sale. De fapt, eliminarea cauzelor înseamnă rezolvarea problemei. Statul Republica Moldova va scăpa de sărăcie atunci când majoritatea cetățenilor săi, atât cei de la guvernare, cât și votanții, vor trece printr-un proces de renaștere morală și intelectuală. Nu este posibilă redresarea situației cu persoane degradate moral, guvernând țara. Atâta timp cât aceștia sunt cei care se impun, statul va sărăci (în timp ce ei se vor îmbogăți). Deci, soluția ține de schimbarea mentalității poporului Statului Moldovenesc: printr-o renaștere duhovnicească și intelectuală este posibilă renașterea țării. Cum poate avea loc această dublă renaștere? Întrucât este ceva ce ține de mentalitate, ea trebuie să aibă loc în mintea fiecărui cetățean, prin conștientizare, înțelegere și prin asumare și acțiune în consecință. Statele prospere sunt un exemplu al faptului că se poate, prin muncă conștiincioasă.  

BIBLIOGRAFIE:
1. Landes, David S. Avuția și sărăcia națiunilor. De ce unele țări sunt atât de bogate, iar altele atât de sărace, Ed. Polirom, Iași, 2013.
2. Lavric A., Identitate etnică și confesiune în istoria gândirii politice. Abordări din anii ’30 ai sec. XX, CE USM, Chișinău, 2003, p. 6. 
3. Weber, Max, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993.
4. Scott A. Greytak: „Ţările cele mai sărace din lume sunt cele mai corupte”,  https://www.zdg.md/editia-print/exclusiv/tarile-cele-mai-sarace-din-lume-sunt-cele-mai-corupte, accesat: 18.09.2018.
5. Smith, Adam, Avuția națiunilor, Editura Publica, București, 2011. 
6. De Ce Unele Țări Sunt Dezvoltate Și Altele Extrem De Sărace?, https://kumbaya.ro/cultura/de-ce-unele-tari-sunt-dezvoltate-si-altele-extrem-de-sarace/, accesat: 18.09.2018.

 Sursa: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/57-61_3.pdf

sâmbătă, 16 februarie 2019

Un acord între PSRM și ACUM [PAS-PPDA] sau cum poate fi schimbată guvernarea


În ciuda inducerii de către diverși „comentatori politici” pe la posturi TV a percepției cum că președintele Igor Dodon s-ar afla și ar acționa în cârdășie cu Vladimir Plahotniuc, în luările sale de cuvânt de până acum șeful statului a declarat întotdeauna cu claritate că el și PSRM nu vor face coaliție cu PDM.
În două dintre aparițiile sale televizate încă din februarie anul trecut, președintele „de onoare” al PDM, Dumitru Diacov, și-a arătat încrederea că partidul său va rămâne la guvernare și după următoarele alegeri parlamentare, pentru că societatea este divizată, iar democrații asigură echilibrul. În naivitatea sa formidabilă, Diacov a arătat că guvernării îi convine ca societatea și forțele politice din opoziție să fie divizate, învrăjbite și încrâncenate unele împotriva altora. Rezultă din cele afirmate de Diacov că în mod logic PDM-ul (guvernarea) ar putea acționa în vederea divizării societății, pentru că anume în condiții de învrăjbire, actualii guvernanți se pot menține la putere.
Într-adevăr, dacă PAS-PPDA și PSRM ar încheia un acord de „neagresiune”, de conlucrare în vederea înlocuirii de la putere a „democraților”, ar exista șanse reale ca schimbarea să se producă. Totuși, cei din PAS-PPDA [ACUM] se arată atât de înrăiți față de PSRM, că pare: fie că sunt plătiți de PDM, fie că sunt, după expresia atribuită lui Lenin, idioți utili, acționând fără să-și dea seama în favoarea lui V. Plahotniuc.
Ar exista șanse reale să fie schimbată guvernarea de la Chișinău după alegerile din 24 februarie a.c.. Dacă cei din PAS-PPDA nu ar fi: fie plătiți de Plahotniuc, fie „idioți utili” acționând în favoarea numitului....  

miercuri, 30 ianuarie 2019

Republica Moldova – tărâmul profanării


După proclamarea independenței Republicii Moldova (în 1991), în spațiul public au fost vehiculate mai multe idei politice, care au fost utilizate în vederea coagulării unui electorat cât mai numeros de către diverse formațiuni politice. Multe dintre ideile respective au fost în mare măsură profanate, mai ales: democrația, integrarea europeană. Se pare că ideea statalistă (a statului moldovenesc independent renăscut) și ideea tradiționalistă – a valorilor strămoșești (familie, neam, biserică) au mai rămas neîntinate și tocmai de aceea sunt în prezent expuse riscului. Iar riscul este foarte mate.
Intelectualul rus Иван Ильин menționa că familia este „o insulă de viață duhovnicească. Și dacă ea [familia] nu îi corespunde, este condamnată la descompunere și dezintegrare. Istoria a arătat și a confirmat aceasta cu destulă evidență: marile colapsuri și dispariții de popoare apar din crize spiritual-religioase, care se manifestă în primul rând în descompunerea familiei” (Брак да будет честен. Сборник статей о целомудрии и браке, Москва, 2008, p. 90).
Iată de ce dacă va fi profanată și familia, acela ar putea fi sfârșitul. Familia și valorile tradiționale sunt ultima limită – linia roșie pe care hoții se mai stingheresc să o treacă. Dar riscul este prezent. De aceea, în anul Familiei în Republica Moldova (2019) trebuie să fie promovată această valoare, trebuie consolidată societatea moldovenească în jurul ei și a celorlalte valori tradiționale, pentru ca societatea – fiecare cetățean – să fie capabil să reziste și să riposteze profanatorilor (pângăritorilor).

duminică, 6 ianuarie 2019

De Nașterea Domnului


Încă un an și-a împlinit sorocul
În timp ce-n sobă-agale arde focul.
Prin troiene, ce-au cuprins țara întreagă,
Colindătorii își duc darul în desagă.

Ei vestesc momentul nașterii Divine,
Când însuși Domnul, din Ceruri senine,
Pogoară-n lume să sălășluiască,
De păcate să ne mântuiască.

Domnul slavei celei făr hotar,
Să vă lumineze cu-al său Har,
Ca în Noul An să aveți parte
De dragoste, belșug și sănătate!

marți, 1 ianuarie 2019

Magia sărbătorilor de iarnă


Moldova se îmbracă în zăpadă,
Iarna ne aduce sărbători.
Magia cheamă lumea să o vadă,
E timpul pentru micii urători.

vineri, 21 decembrie 2018

Plahotniuc și poporul: cine va merge în iad și cine – în Rai


La Știrile PRO TV Chișinău de vineri, 14 decembrie, a fost prezentat un subiect televizat despre o investigație RISE Moldova cu privire la schimbările arhitectonice din cartierul din sectorul Centru în care se află locuința liderului PD și sediul PD-ului: http://protv.md/stiri/jurnale-de-stiri/stirile-pro-tv-de-la-ora-20-00-cu-sorina-obreja-14-12-2018---2431391.html. În cadrul unui Vox Populi realizat de Pro TV, o intervievată a declarat cu privire la schimbările din zonă: „Oamenii n-au nimic de câștigat. Numai bogătașii – la noi, câștigă oligarhii – da, prosperă... De la el? El [Plahotniuc] nici la dumnealui nu se gândește, fiindcă el se duce în iad”.  
Intervievata nu și-a dus gândul mai departe. Din ceea ce a spus nu a fost clar dacă:
1. Cei care vor vota partidul respectiv vor merge și ei în iad, după liderul lor?;
2. Cei care vor ca Plahotniuc să ajungă în iad vor vota partidul său?
Nu a urmat nici un comentariu al liderului PD cu privire la această luare de atitudine a electoarei moldovence. Totuși, liderul PD cu ușurință i-ar fi putut răspunde, de exemplu, în conformitate cu învățătura creștin-ortodoxă. Din această perspectivă, relația conducător politic – popor este prezentată pornind de la legea duhovnicească enunțată de însuși Iisus Hristos: „Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna și vulturii” (Matei, 24,28). Teologul contemporan Alexei Osipov explică această lege astfel: „Aceste cuvinte arată: cauza tuturor suferințelor și necazurilor care vin de la cei de la putere sunt, în ultimă instanță, nu voința și anumite trăsături morale și intelectuale negative ale conducătorilor, ci starea duhovnicească a poporului însuși. Degradarea morală, moartea duhovnicească îl face (pe popor) cadavru – și în acest fel victimă a «vulturilor». Astfel este legea vieții naturii, astfel este și legea vieții umane.
Dar în privința poporului lor conducătorii pot înfăptui numai ceea ce corespunde direct stării sale duhovnicești. Deoarece acțiunile lor (ale conducătorilor) se întemeiază nu pe propria lor voință, ci este în mâinile proniei Dumnezeiești, întotdeauna orientată spre folosul duhovnicesc al oamenilor. 
«Vulturii» nu sunt cauza, ci urmarea degradării morale a poporului și a tuturor suferințelor sale. De aceea, întâi de toate pocăința poporului însuși îi poate schimba soarta” (A. Oсипов, Бог, Moсквa, 2015, стр. 128).
Iată de ce intervievata Pro TV Chișinău ar trebui să-și orienteze îndemnul nu atât către Plahotniuc (deși – și el face parte din Popor), cât – în primul rând – către Popor. Dar este o misiune extrem de grea.
În orice caz, din perspectivă creștin-ortodoxă, oricâte și oricare ar fi păcatele unui popor, sau ale unei persoane, el/ea se poate pocăi – chiar și în ultima clipă a vieții, precum tâlharul de pe cruce. Și poate ajunge în Rai – după cuvântul Domnului. De aceea, până în ultima clipă – numai bunul Dumnezeu știe cine va ajunge în Rai și cine – în iad.  

luni, 10 decembrie 2018

Însemnătatea domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt pentru Moldova


Domnia voievodului Ștefan al III-lea cel Mare și Sfânt (în perioada 1457-1504) constituie o pagină de o semnificație aparte în istoria poporului moldav, „perioada împlinirilor”[1]. Personalitatea complexă a domnitorului, faptele sale mărețe au lăsat o amintire de neuitat în memoria poporul său, în țara sa, dar și în lume. Activitatea sa prodigioasă pe mai multe planuri a determinat contribuții definitorii la evoluția Moldovei și a regiunii Europei răsăritene, ecoul cărora este viu până astăzi. Ștefan al III-lea este un ctitor (ziditor, făuritor, constructor) de Țară, așa cum a fost un ctitor de biserici și mănăstiri. Moștenirea marelui voievod este de actualitate în zilele noastre și va fi atâta timp cât vor exista moldovenii și statul moldovenesc. Există câteva dimensiuni ale activității asidue a marelui voievod.

I. Misiunea Moldovei (de apărare a Creștinătății). În pagini de o frumusețe stilistică inegalabilă, Mihail Sadoveanu a scris despre „explicațiile ascunse ale ivirii lui Ștefan-sin-Bogdan la tronul Moldovei”[2], despre „menirea” lui Ștefan și a Moldovei conduse de el. Arătând că după cucerirea Constantinopolului sultanul otoman își propusese ca obiectiv următor cucerirea Romei și a întregii Europei, în mod vădit turcul era un dușman al tuturor creștinilor. Sultanul era „arhanghelul negru, fiara despre care a vestit sfântul Ion”[3] în Apocalipsa. „Cînd rânduiala ascunsă l-a adus la domnia Moldovei, Ștefan-sin-Bogdan-Mușat era pătruns pînă în fundul sufletului și pînă în cel din urmă ascunziș al înțelegerii de primejdia care amenința biserica lui Hristos și de misiunea pe care o avea ca domn și ostaș al Adevărului”[4], scrie Sadoveanu. Scriitorul făcea cunoscut că „Bogdan-Vodă a închinat lui Dumnezeu pe fiul său Ștefan-Vodă, ca să fie oșteanul lui Hristos, împotriva lui Antihrist”[5]În cuvinte poetice, Sadoveanu descrie astfel misiunea lui Ștefan: „Dacă zimbrul n-ar fi oprit repetat, în cetățuia lui de codru și munte, pe marele vînător, El-Fatih și-ar fi putut lua timp ca să ajungă mai curînd acolo unde numai moartea l-a împiedicat să ajungă. Calul său vânăt ar fi mîncat orz din prestolul de la Roma. Dumnezeu nu a îngăduit; și ca să nu se plinească amenințarea celui mai semeț și mai tare dintre stăpânii de seminții, a pus ascuțime și tărie în mintea și brațul celui mai neînsemnat prințișor de la marginea creștinătății”[6].
Ștefan al III-lea Mușat s-a identificat cu spațiul creștin – Europa de atunci – angajând Moldova în marea operă de apărare și consolidare a Creștinătății (Moldova fiind „o poartă” a respectivului spațiu geopolitic). Într-un limbaj modern, se poate afirma că Ștefan cel Mare a jucat un rol important în securitatea Europei, pe granița sa estică. Voievodul a manifestat o conștiință religioasă paneuropeană. O formulare a misiunii Moldovei o găsim într-o epistolă a Domnitorului Ștefan cel Mare, către prinții Europei, din 25 ianuarie 1475, după strălucita victorie asupra turcilor la Vaslui: „Noi, Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă, tuturor cărora vă scriu și vă doresc tot binele și vă spun domniilor voastre, că necredinciosul împărat al turcilor a fost și este pierzătorul întregii creștinătăți. De aceea facem cunoscut domniilor voastre, că pe la Boboteaza trecută, mai sus numitul turc a trimis în țara noastră și împotriva noastră o mare oștire de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman Pașa, beglerbegul Rumeliei. Împreună cu acesta se aflau toți curtenii împăratului și toate popoarele din Romania [Rumelia – partea europeană a Imperiului otoman, notă A.L.], precum și domnul Țării Românești care a trimis toată puterea lui și Assan beg și Schender beg și Grana beg și Valtival beg și Serefaga beg, domnul din Sofia și Cunșera beg și Piri beg, fiul lui Isac pașa, cu toată puterea lor de ieniceri. Cei de mai sus erau toți căpitanii cei mari ai Împărăției Otomane cu oștile lor. Auzind și văzând noi aceasta, am luat  în mână și cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut prin ascuțișul săbiilor noastre, drept pentru care aducem laude Domnului Dumnezeului nostru. Auzind despre aceasta, păgânul, împăratul turcilor, își puse în gând să se răzbune și să vie în luna mai, cu capul său și cu toată puterea sa împotriva noastră și să supună țara noastră, care e poarta creștinătății. Dacă această poartă a creștinătății va fi pierdută, Dumnezeu să ne ferească de așa ceva, atunci toată creștinătatea va fi în mare primejdie. De aceea noi rugăm pe domniile voastre, să ne trimiteți pe căpitanii voștri într-ajutor împotriva dușmanilor creștinătății, până mai este vreme... Iar noi, din partea noastră, făgăduim pe credința noastră creștinească și cu jurământul domniei noastre, că vom sta în picioare și ne vom lupta până la moarte pentru legea creștinească, noi cu capul nostru. Așa trebuie să faceți și voi, pe mare și pe uscat, după ce cu ajutorul lui Dumnezeu Cel Atotputernic noi i-am tăiat dușmanului mâna cea dreaptă. Deci fiți gata fără zăbavă”[7]. Din acest pasaj rezultă că Domnitorul Ștefan al III (cel Mare) și-a asumat, împreună cu poporul său, misiunea de a apăra Creștinătatea – Europa perioadei medievale – de pericolul ce emana de la Imperiul Otoman. El pornea de la moștenirea lăsată de întemeietorul Bisericii Creștine – Iisus Hristos – conform căreia toți cei care formează Biserica Sa sunt poporul Său – națiunea creștină. Este edificator în acest mesajul domnitorului Moldovei transmis de Ioan Țamblac, la 8 mai 1477, Dogelui Veneției (după înfrângerea de la Războieni): „ceea ce a urmat nu s-ar fi întâmplat dacă aș fi știut că principii creștini și cei vecini au să se comporte așa cum s-au comportat, fiindcă deși aveam înțelegeri și jurăminte cu dânșii, le-au încălcat. Dacă aș fi știut despre aceasta, m-aș fi împotrivit dușmanului la trecerea Dunării și nu-l lăsam să treacă, sau încercam să salvez locuitorii ca să nu sufere atâtea pierderi, însă ei m-au lăsat singur. Dacă Moldova ar fi fost atacată numai de turci, poate că nu ar fi fost așa de rău, dar se știe că, în același timp, a fost atacată de tătari și de Domnul Țării Românești, iar ostașii Moldovei au fost nevoiți să-și apere casele și familiile. Eu împreună cu Curtea mea am făcut tot ceea ce mi-a stat în putință, iar după alungarea dușmanului, cei care se arătaseră a fi prieteni Moldovei, ne-au lăsat în nenorocirea noastră și s-au bucurat de ea. De aceea vin la Domnia Voastră (Dogele Veneției) cerând ajutor creștinesc pentru a putea păstra această țară a mea, folositoare creștinilor și vă făgăduiesc că orice dar și ajutor îmi veți trimite, eu vă voi întoarce înzecit, de câte ori veți avea nevoie și veți cere, dar numai împotriva păgânilor”[8]. Alexandru V. Boldur preia un alt pasaj din acest mesaj: „Țărișoara mea, spunea Ștefan prin gura lui Țamblac, este straja țării ungurești și a Poloniei. Este sigur că turcii vor veni pentru acele două ținuturi, Chilia și Cetatea Albă, care sunt Moldova toată, iar ea este zid pentru Ungaria și Polonia”[9]. Așadar, Moldova lui Ștefan cel Mare a fost „o avangardă a lumii apusene”[10] – „poarta tuturor țărilor creștine”[11]. Este de admis, totuși, că în contextul spațiului creștin Ștefan cel Mare profila o „lume a credinței ortodoxe”[12]. Aceasta rezultă și din faptul că s-a însurat cu sora cneazului de Kiev, Evdochia (Avdotia), apoi s-a însurat cu Maria de Mangop, din familia împăraților bizantini, fără să mai stăruim asupra celei de-a treia soții – Maria Voichița, fiica voievodului valah Radu cel Frumos. De asemenea, și-a măritat fiica, Olena, cu fiul marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea. Cu excepția căsătoriei cu Maria Voichița, celelalte mariaje au avut în vedere și stabilirea de alianțe politice. Din mesajul transmis de Țamblac dogelui Veneției transpare și dezamăgirea izvorâtă din lipsa ajutoarelor din partea regatelor catolice Polonia și Ungaria, la momentul oportun.
Nicolae Iorga l-a calificat pe Ștefan cel Mare „apărător al răsăritului creștin”: domnitorul „a simțit lupta creștină ca o datorie, și datoria aceasta, și în vremurile când stătea mai bine cu ambițiosul Mahomet, cu molâul Baiazid, n-a părăsit niciodat, ca linie hotărâtoare, îndată ce ținta politică se ridica mai sus de nevoile momentului”[13].        
În contextul balanței de forțe a puterilor lumii, din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, este relevant mesajul sultanului turc Baiazid al II-lea către hanul tătarilor din Crimeea, la 12 mai 1502: „Dacă vei reține Moldova, noi vom avea câmp deschis să ieșim în toate părțile lumii”[14]. Din acesta rezultă că Principatul Moldovei nu a avut doar un rol regional, ci unul mai larg – global în arhitectura de securitate, rol recunoscut de însuși sultanul otoman.
Omagiul adus de marele domnitor bunului Dumnezeu sunt cele 44 biserici și mănăstiri edificate: „Au domnitu Ștefan vodă 47 de ani și 2 luni și trei săptămîni și au făcutu 44 de mănăstiri”[15], nota cronicarul Grigore Ureche. Acesta este un indiciu al mentalității izvorâtă dintr-o viziune religioasă asupra vieții, pe care a avut-o voievodul.
II. Apărarea libertății – independenței (neatârnării) și integrității Moldovei, propășirea statului. Marele Ștefan a conștientizat plenar un adevăr axiomatic: pentru viața fericită a unui popor, ca și a unei ființe umane, el/ea are nevoie de libertate – o însușire fundamentală pe care ne-a acordat-o bunul Dumnezeu. Domnitorul s-a identificat pe deplin cu Neamul său și cu Țara Moldovei, pe care a moștenit-o de la strămoșii săi, dăruindu-și toată energia și talentul cauzei apărării independenței – neatârnării sale, a propășirii și consolidării neamului și statului moldovenesc. Ion Lupu pe drept cuvânt menționa că Ștefan cel Mare „avea permanent în vedere întărirea capacității de apărare a Țării Moldovei”[16]. Iată de ce pe timpul domniei marelui Ștefan Țara Moldovei nu a fost subjugată și aservită, cu toate că s-a confruntat cu mari greutăți din partea diferiților invadatori. În acest sens, istoricul basarabean Alexandru V. Boldur menționează: „Ștefan cel Mare se călăuzea, în toată activitatea sa, în domeniul politicii externe, de un scop înalt de apărare a țării împotriva oricărui inamic prin toate mijloacele posibile”[17]. Istoricul citat a arătat că pe parcursul domniei sale, domnitorul, după expresia cronicarului Grigore Ureche, „în toate părțile se bătea cu toți” și „nicio domnie din istoria Moldovei (…) nu prezintă atâtea exemple de tensiune războinică ca cea a lui Ștefan”[18]. La rândul său, Nicolae Iorga menționa: „bătură de valurile tuturor furtunilor, țara avea nevoie de un paznic neadormit. Și el fu acela, omul viteaz, dar nu crunt, pe care-l cereau vremurile”[19]. Cu toate că Principatul Moldovei încă de la începuturile existenței sale s-a aflat consecutiv în relații de vasalitate fie față de Polonia, fie față de Ungaria, abia după trecerea în eternitate a marelui voievod se poate vorbi de pierderea independenței politice: „După moartea lui Ștefan cel Mare nu mai era posibil ca Moldova să-și păstreze independența politică. Ea cade sub suzeranitatea turcească și este nevoită să plătească Turcilor un tribut anual”[20]. Ștefan cel Mare a contribuit la înrădăcinarea în conștiința moldovenilor a importanței ideii de independență a țării, care este vie până în zilele noastre: „Cât de importantă a fost opera sa se vede din faptul că ideea independenței și integrității statului s-a menținut vie până în timpurile noastre”[21]. În ajunul morții sale, într-un discurs ținut boierilor care începuse să se certe pentru succesorul domnitorului la conducerea Țării, Ștefan cel Mare a accentuat dezideratul pe care l-a urmărit întreaga sa viață: el „ținu tuturor un discurs, declarând că știe că moare și nu-i împiedică pe dânșii de a alege la domnie pe orice vor dori dintre fiii săi, dar dorește să fie cel mai capabil de a apăra țara. Atunci toți au aclamat pe cel mai mare, cărui au jurat pe loc credință, însuși Ștefan urcându-l pe tron”[22].
Așadar, misiunea de apărare a libertății – independenței (neatârnării), respectiv de consolidare – întărire a statului moldovenesc a fost una prioritară în activitatea omului de stat Ștefan cel Mare. Dar ea, totuși, trebuie examinată în contextul misiunii regionale de apărare a Creștinătății, asumate de voievod, căreia i-a și fost subordonată. Cele două misiuni se întrepătrundeau. Mihail Sadoveanu menționa pe drept cuvânt despre Ștefan-Vodă: „ceea ce făptuiește este spre binele Țării și al creștinătății”[23].
III. Simbolistica marelui domnitor. Figura istorică a lui Ștefan cel Mare este de actualitate astăzi prin simbolistica sa. Există mai multe dimensiuni ale simbolisticii stefaniene.
a) Ștefan cel Mare este simbolul statului moldovenesc, fiind una dintre personalitățile care au marcat evoluția Neamului și a Țării. Nu întâmplător, la sărbătorile naționale, guvernanții Republicii Moldova depun coroane de flori la statuia marelui voievod. Existenței cultului lui Ștefan cel Mare și Sfânt în RSSM s-a datorat renașterea noastră națională de la sfârșitul anilor ‘80 ai secolului XX – am avut la ce să ne raportăm, la ce să tindem și la ce să revenim. Ștefan a participat la respectiva mișcare, însuflețind-o. Același rol domnitorul l-a avut și în cadrul renașterii naționale din anii 1917-1918. Edificator este îndemnul din cântecul de jale de la moartea Voievodului, cântat de participanții la întruniri publice de la sfârșitul anilor ’80 ai secolului XX:
„S-arătăm prin fapta noastră
Tuturor necontenit,
Că prin neamul său în lume
Ștefan Vodă n-a murit”.
Ștefan cel Mare este cel care a dat formă Țării Moldovei. Pe timpul domniei marelui voievod Țara a cunoscut „o stare de înălțare. (…) Voievodul Ștefan, zis cel Mare, a pus-o în hotarele pe care le avem astăzi”[24]. Autoritățile și societatea moldovenească întotdeauna vor trebui să se raporteze la spațiul Moldovei ștefaniene, inclusiv să aibă grijă de conaționalii de pe teritoriile istorice moldovenești din afara Republicii Moldova, trecute prin abuz de autoritățile sovietice de la Moscova Ucrainei, după 28.06.1940[25]. Această grijă trebuie să fie omagiul adevărat adus domnitorului. Ștefan este simbolul Țării Moldovei pentru că el a edificat țara, i-a dat forma, contururile care o reprezintă, consolidând cum a putut spațul moldovenesc originar și etern.
b) Ștefan cel Mare a fost și este simbolul patriotismului moldovenesc. Nicolae Iorga a scris despre momentul apariției proiectului ridicării unei statui a Voievodului la Iași, în persoana „îndemnătorului, caimacamului de atunci al Moldovei, Toderiță Balș”. Teodor Balș (1805 – 1857), a fost caimacam (locțiitor) la conducerea Moldovei între 8/20 iulie 1856 și 17 februarie/1 martie 1857. Deoarece domnitorul Grigore Alexandru Ghica (1804/1807-1857) împlinise în 1856 termenul de 7 ani pentru care fusese numit la domnie, Balș l-a înlocuit cu titlul de caimacam. Teodor Balș a murit în mod neașteptat la 17 februarie/1 martie 1856. Iorga menționează: „Toderiță Balș era un dușman al Unirii, și el vorbea de Ștefan cel Mare pentru a înteți patriotismul moldovenesc al moldovenilor, în paguba patriotismului românesc”[26]. O statuie a lui Ștefan cel Mare s-a ridicat la Iași abia în 1883[27]. Proiectul de țară pentru care a luptat Ștefan a fost cel al unui stat moldovenesc puternic. Pentru cetățenii Republicii Moldova Ștefan cel Mare este simbolul statalității moldovenești, al statului Republica Moldova. Nu întâmplător renașterea națională de la sfârșitul anilor ’80 ai secolului XX este strâns legată de spațiul din fața statuii marelui voievod.
c) Ștefan cel Mare este un simbol al identității moldovenești. Cercetătorul american Robert Kaplan, scria că Republica Moldova este un stat mult prea slab, fără o identitate și o idee națională, ceea ce o face și mai vulnerabilă în fața pericolelor externe. În opinia sa, țara noastră este prada unui haos intern, deoarece are instituții slabe. „Moldova este o țară de graniță, iar în interiorul Moldovei sunt alte multe granițe. Prin urmare, are o slabă identitate națională”, scria Kaplan[28]. Prin valorificarea moștenirii lăsate de marele Ștefan se poate umple golul semnalat de cercetătorul american. Identitatea națională moldovenească se găsește în faptele marelui voievod, în Moldova sa. În unul dintre manuscrisele sale Mihai Eminescu nota: „Ideea comună, fie cea religioasă, fie cea politică, seamănă cu toarta pe care olarul o pune oricărei oale încât le poți înșira și aduna pe toate la un loc pe un fir de ață. Fără idei comune, nu există popor”[29]. Expresia eminesciană de idee comună (a unui popor) este ceea ce în prezent se numește idee națională. Efortul de formulare a identității naționale este strâns legat de căutarea ideii naționale, care îi unește pe toți cetățenii. Elementul care i-a unit pe moldovenii lui Ștefan cel Mare, indiferent de apartenența etnică, a fost Ortodoxia – baza pe care a edificat marele Ștefan Țara Moldovei. Acest element este unificator și în prezent. O idee națională, dezvoltată într-un proiect național, este un element indisolubil pentru buna dezvoltare a unui stat cu o identitate puternică. Formularea ideii naționale și elaborarea proiectului național este o responsabilitate a politicienilor și a intelectualilor oricărui stat contemporan. Pentru Republica Moldova, valorificarea modelului de stat al lui Ștefan cel Mare, valorificarea matricei lăsate nouă ca moștenire reprezintă un obiectiv național.
Ștefan cel Mare a fost un ctitor de neam, de identitate moldovenească.
d) Ștefan cel Mare este simbolul misiunii statului moldovenesc. Misiunea unei națiuni este obiectivul primordial pe care și-l asumă. O misiune a unui popor este legată de un ideal (vis) național, într-un context regional sau mondial
Istoria statului moldovenesc din perioada lui Ștefan cel Mare ne arată că Principatul Moldova a avut o misiune legată de securitatea regională. Aflându-se de-a lungul secolelor între regate puternice și imperii, Moldova a constituit un factor de stabilitate regională. Este de admis că una dintre cauzele principale ale perpetuării statalității moldovenești de-a lungul secolelor a fost rolul său regional în materie de securitate. În toată istoria sa Moldova a avut o misiune legată de securitatea regiunii din care a făcut parte. Într-un articol din 2 noiembrie 1879 Mihai Eminescu a consemnat misiunea statului moldovenesc la 1856. Se știe că în urma războiului Crimeii (1853-1856), puterile europene, care au învins Rusia, i-au impus să retrocedeze Moldovei, în 1856, regiunea gurilor Dunării – trei districte basarabene: Cahul, Bolgrad și Ismail. Din acel moment Moldova a primit o misiune legată de securitatea regiunii – „aceasta e singura misiune a statului”[30], scria Eminescu.
În prezent societatea moldovenească se află în căutarea unui sens sau rost (pierdut?). Sensul/rostul trebuie identificat, formulat și elaborat ca proiect național/de țară. Numai pentru un proiect național (pentru un sens, pentru un rost, pentru o cauză, pentru o idee comună) cetățenii unei țări se pot uni, se pot jertfi în caz de nevoie, își pot sluji țara. Într-un proiect de țară autorii trebuie să identifice elemente cu care Republica Moldova ar putea fi utilă vecinilor și întregii comunități internaționale. Ștefan cel Mare și oștenii săi – ai Țării Moldovei – au avut o asemenea misiune, un asemenea ideal. Ei au fost apărătorii Creștinătății, oșteni ai lui Hristos.  
e) Ștefan cel Mare este simbolul conviețuirii interetnice armonioase, pașnice, în spirit creștin, între diferitele etnii conlocuitoare de pe teritoriul moldovenesc. Făcând o incursiune în istoria perioadei de domnie a lui Ștefan cel Mare, putem constata că preocuparea sa era sporirea populației țării, fără vreo discriminare etnică. În 1474, după cum scrie cronicarul Grigore Ureche, „Au luat Ștefan vodă cetatea Teleajenului [în Valahia, notă A.L.] și au tăiat capetele pârcălabilor și muierile lor le-au robitu și mulți țigani au luat [subl. A.L.] și cetatea au ars-o”[31]. Același Grigore Ureche, referindu-se la anul 1498, „când au prădat Ștefan vodă țara Leșască” notează: „Și mulți oameni, bărbați, muieri, copii, au scos în robie, mai mult de 100 000, mulți de aceia au așezatu Ștefan vodă în țara sa, de și până astăzi [anii de viață ai lui Ureche: 1602-1647, notă A.L.] trăiește limba rusască [ruteană, notă A.L.] în Moldova, ales pre unde i-au descălecatu, că mai a treia parte grăiescu rusește”[32]. Așadar, vedem că pentru Domnitor diversitatea etnică a țării sale nu constituia o problemă. Dimpotrivă, el promova diversitatea etnică și confesională a populației Principatului. Actele cancelariei domnești de la Suceava, se știe, erau scrise în limba slavă veche (după unele aprecieri: în limba ruteană). Prima soție a Domnitorului Evdochia (Avdotia), a fost sora lui Simion, cneazul de Kiev (din această căsătorie a rezultat fiica lui Ștefan, Olena, singura fiică a domnitorului, măritată cu Ivan cel Tânăr, fiul marelui cneaz Ivan al III al Moscovei, și este de presupus că în familia Domnitorului se vorbea în limba ruteană. În orice caz, N. Iorga nota că Olena „pentru aceasta putu să se și mărite în Moscova”[33], adică pentru că a crescut într-un mediu lingvistic slav, întreținut de mama sa. În Principatul Moldovei își găsise refugiu comunități de husiți veniți din Ungaria și bogomili (mai puțini), sosiți din Bulgaria.  
Modelul de conviețuire pașnică a diferitelor grupuri etnice, cu respect reciproc, din timpul Moldovei lui Ștefan, este de mare actualitate și în zilele noastre. De aceea Ștefan cel Mare aparține minorităților etnice din Republica Moldova tot atât de mult ca și populației majoritare. El a reușit să impună un proiect de țară, acceptat de toată populația țării sale, multe din elementele și valorile căruia trebuie apreciate și aplicate și astăzi. „Iată de ce Ștefan cel Mare este mai degrabă un simbol al multiculturalismului decât un simbol al naționalismului”[34].  
* * *
Ștefan cel Mare este un simbol al apartenenței Moldovei la spațiul creștin al Europei, un simbol al statului (medieval, dar nu numai) moldovenesc, un simbol religios – al unei vieți bazate pe principiile moralei creștine. De asemenea, Ștefan cel Mare a reușit să creeze pe timpul domniei sale de model atât de util nouă astăzi, de conviețuire interetnică armonioasă, căci el a reușit să unească laolaltă oameni vorbitori de limbi diferite, care i-au fost credincioși – devotați domnitorului și țării lor. Ștefan cel Mare este un părinte fondator și un simbol al proiectului de stat moldovenesc, cu o națiune moldovenească multietnică, cu toții, indiferent de limba lor maternă, fiind Moldoveni – cetățeni (oameni) ai Țării Moldovei. El este sursa ideii naționale a moldovenilor. Or, „o idee națională, dezvoltată într-un proiect național sau proiect de țară, este un element indisolubil pentru buna dezvoltare a unui stat la etapa contemporană”[35].
IV. Calități ale domnitorului. Istoricul Alexandru V. Boldur menționa: „Personalitatea lui Ștefan cel Mare e remarcabilă: un diplomat abil și fin, un perfect conducător al administrației statului, un mare strateg și tactician militar de o măiestrie inegalabilă, el provoca admirația contemporanilor”[36]. Mihail Sadoveanu l-a caracterizat cu calificativele: „Diplomat iscusit, strateg teribil și prudent”[37].
Izbânzile lui Ștefan cel Mare și ale oastei conduse de el s-au datorat moralității sale. Cu referire la profilul moral al domnitorului, Al. Boldur menționează: „Spre deosebire de multe alte personalități mari ale timpului său, el nu s-a dedat la abuzuri pentru interesele personale și pentru îmbogățire, ci s-a călăuzit de scopuri înalte de stat”[38]. Este exact exemplul opus al politicanului descris de Eminescu în Scrisoarea a III-ea: „Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă”. Poetul adăuga: „Prea v’ați arătat arama, sfâșiind această țară, Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară”. Dacă politicieni de astăzi s-ar pătrunde de spiritul ștefanian, dacă ar asimila iubirea sa față de Neam și Țară, Republica Moldova nu ar mai fi o țară de ocară… De asemenea, numeroasele biserici și mănăstiri edificate de Domnitor sunt o mărturie a conștiinței sale religioase, a moralității care era baza modului său de gândire. Dar cel mai important lucru este că Domnitorul era un practicant ortodox, având un duhovnic iscusit, „(...) cuviosul Daniil, cel care-i îndrumase pașii în viață, susținându-l cu binecuvântatul lui har în momente tragice”[39]. Din moralitatea sa rezulta atitudinea plină de smerenie a voievodului: „Reușind în luptă, Ștefan cel Mare invoca numele lui Dumnezeu, construia biserici, făcea donații mănăstirilor. Când în două cazuri a fost bătut, le considera ca o pedeapsă care i-a fost aplicată de Divinitatea Supremă pentru păcatele lui”[40]. Nu întâmplător menționa cronicarul Grigore Ureche despre domnitor: „Ce după moartea lui, pănă astăzi îi zicu lui sveti Ștefan vodă, nu pentru sufletu, ce este în mîna lui Dumnezeu, că el încă au fost omu cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejești, carile nimenea din domni nici azi, nici mai nainte, nici după aceea l-au ajunsu”[41].
Ștefan cel Mare a vorbit câteva limbi. Alexandru V. Boldur a făcut referire Ion Bogdan, care a reprodus din corespondența lui Ștefan cu polonezii referitor la Pocuția, în care domnitorul spunea: „Să-mi spui mie pentru ce aș trebui să las țara pe care cu sabia am luat-o; vreau să-mi rămână”[42]. În originalul publicat de Ion Bogdan, într-un text în latină, este reprodusă fraza: „Wzyali esmi tu bucata zemlye, chochzu stobi my szya ney dostalo”[43]. Al. V. Boldur remarcă: „Ultima propoziție rusă, pusă alături de cealaltă [în latină] dovedește, după cum just remarcă Ion Bogdan, că domnitorul Ștefan vorbea rusește curent”[44]. Cu referire la bătălia de la Baia, din 1467, Alexandru V. Boldur citează din Cronica moldo-germană: „În ziua de 15 decembrie, într-o miercuri, se împrăștie oastea lui Ștefan Vodă, așa încât și ungurii omorâră pe mulți dintre moldoveni și domnul însuși a fost fugărit călare cu doi feciori și căzu în mâinile dușmanului; se răscumpără însă Ștefan. Căci se tălmăci cum putu și scăpă de ei”[45]. Boldur remarcă: „Aceasta înseamnă că domnul vorbea ungurește”[46]. Întrucât corespondența cu regii catolici a fost purtată în limba latină, se poate admite că Ștefan cel Mare a cunoscut și limba diplomației europene de atunci – latina. Importante sunt și referințe cu privire la cunoașterea limbilor statelor megieșe de către pârcălabii care slujeau în cetățile de margine, de către logofeți și alți funcționari ai statului moldovenesc. 
Ștefan cel Mare a fost un om politic înțelept. A.D. Xenopol a făcut o observație, stabilind maxima (principiul) de conduită a politică a lui Ștefan cel Mare: „Niciodată doi dușmani, ci totdeauna împăcarea cu unul, când era în ceartă cu celălalt”[47]. Această abordare este actuală și astăzi pentru statul Republica Moldova.
Domnitorul a rămas în istorie ca un iscusit strateg militar. Este cunoscută abordarea pe care o avea față de război: arderea localităților și otrăvirea fântânilor pe traseul pe care înaintau trupele străine în Țară și atacurile permanente de hărțuire a inamicului. „Aplicând strategia și tactica cea mai potrivită [arderea satelor, otrăvirea fântânilor și hărțuirea invadatorilor], care izvora din necesitatea apărării ființei statului și a poporului său și folosind cu genială măiestrie aceste elemente, Ștefan a făcut ca un popor mic să devină puternic și să se opună cu succes în fața celui mare, apărându-și propria ființă”[48], notează Ion Lupu. Iar Alexandru V. Boldur remarcă un detaliu semnificativ: „După izbânzi mai importante făcea ospăț ostașilor și fețelor bisericești”[49] – ostașilor pentru jertfire în luptă, preoților și călugărilor pentru rugăciunile care contribuiau la victorii. Cel mai important element al purtării unui război victorios a fost și este mobilizarea eficientă a efectivelor militare: „În arta militară a lui Ștefan cel Mare trebuie subliniată o calitate personală a domnitorului moldovean: cunoașterea secretului însuflețirii maselor de luptători. Magia cuvântului și a pildei domnului îi făcea să uite de posibilitatea morții, încrederea ostașilor în conducătorul lor era atât de mare, încât toți ostașii moldoveni erau gata să înfrunte orice primejdie, plini de abnegație și de spiritul de sacrificiu. Datorită lui, ei se puteau înălța la acte de eroism”[50].     
V. Caracterizări și aprecieri la adresa marelui voievod. Există o multitudine de aprecieri făcute atât de contemporani, cât și de istoricii care s-au aplecat, prin studiu, asupra vieții, faptelor și personalității marelui voievod.
Mihai Eminescu l-a caracterizat pe marele voievod după un portret: „La Putna, un călugăr bătrân mi-a arătat locul înlăuntrul bisericii, în care stătea odată aninat portretul adevărat al lui Ștefan-Vodă. După acest portret (original) el a fost mic de stat, cu umeri largi, cu fața mare și lunguiață, cu fruntea lată și ochi mari, plecați în jos. Smad și îngălbenit la față, părul capului lung și negru acoperea umerii și cădea pe spate... Coroana lui avea de-asupra, în mijloc, crucea toată de aur, împodobită cu 5 pietre nestemate. Supt crucea coroane urmau Duhul Sfânt, Apoi Dumnezeu Tatăl, cu dreapta binecuvântând, cu stânga ținând pământul; pe cercul de margine al coroanei un rând de pietre scumpe de jur împrejur. Îmbrăcat era Vodă într’un strai mohorât cu guler de aur, iar pe gât îi atârna un engolpion din pietre scumpe și mărgăritare. Câmpul portretului era albastru, în dreapta și în stânga chipului perdele roșii”[51]. De altfel, drapelul Ducatului Bucovinei, în cadrul Imperiului Habsburgic, după 1774, fusese bicolorul roș-albastru. 
Este bine cunoscută caracterizarea făcută de Grigore Ureche: „Fostu-au acest Ștefan vodă om nu mare de statu, mînios și de grabu vărsătoriu de sînge nevinovat; de multe ori la ospețe omorîia fără județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știia a-l acoperi și unde nu gîndiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde ra nevoie însuși să vârîia, ca văzîndu-l ai săi, să nu să îndărăptează și pentru aceea raru războiu de nu biruia. Și unde-l biruia alții, nu pierdea nădejdea, că știindu-se căzut jos, să rădica de asupra biruitorilor”[52].
Cronicarul polonez Jan Dlugosz l-a înfățișat astfel: „Bun gospodar, știa să orânduiască cu multă chibzuință și pricepere: mânios fiind, era drept și știa să ierte, nu era numai darnic, dar știa și cum să dea. Simplu, modest și fără trufie, neobosit și bun întreprinzător, nu-și pierdea nădejdea nici în cele mai grele clipe de primejdie, știind să dea pildă de hărnicie și vitejie. Sacrifica bucuros sentimentele sale naturale, pentru moldovenii săi, pe care i-a legat de persoana sa și s-a impus tuturor contemporanilor său”[53].
După victoria de la Vaslui, din 10 ianuarie 1475, papa de la Roma l-a numit pe Voievodul Moldovei „atlet al lui Hristos”, iar cronicarul polonez Jan Dlugosz „cel mai viteaz dintre regi, care ar trebui pus în fruntea oștirii creștine, în lupta contra păgânilor”[54].
Medicul italian Muriano, din Veneția, a stat de vorbă cu domnitorul la afârșitul vieții sale. El a aflat de la domnitor că „în anii săi de domnie purtase 36 de lupte, și că fusese învins doar de două ori. Pentru medicul venețian Ștefan cel Mare se prezenta ca «un om foarte înțelept, vrednic de laudă, iubit mult de supușii săi, pentru că era îndurător și drept, veșnic treaz și darnic»”[55].
Dan Lucinescu a citat caracteristica cronicarului polonez Miechowschi: „Bărbat glorios și plin de victorii, care a biruit pe toți vecinii... Om fericit, căruia soarta i-a hărăzit cu multă generozitate toate darurile. Pe cînd altora le-a dat numai unele însușiri, lui i-a hărăzit pe toate la un loc. Tu ești drept, prevăzător și isteț, biruitor contra tuturor dușmanilor. Nu în zadar ești socotit printre eroii secolului nostru”[56]. Este notorie aprecierea dată marelui domnitor de istoricul rus N.M. Karamzin: „Hotărât în primejdii, puternic în nenorociri, modest în fericire, pe care o atribuia numai lui Dumnezeu, ocrotitorul virtuții, el era mirarea regilor popoarelor, cu puține mijloace creând acte de măreție”[57]. Principiul: „a face fapte mari cu mijloace mici” este unul care întotdeauna va trebui pus în aplicare de guvernanții statului moldovenesc, dacă vor avea vocație și chemare.  
În volumul închinat marelui voievod, Nicolae Iorga scria: „la 2 iulie 1504, Ștefan murea, după ce domnise «47 de ani, două luni și trei săptămâni», domn adevărat, viteaz, cuminte și iubitor de țară și de neam din clipa întâia pînă în cea din urmă. El fu îngropat la Putna, sub piatra de marmură ce-și pregătise și care se vede pînă astăzi[58]. Iorga a subliniat că poporul a găsit în el „cea mai deplină și mai curată icoană a sufletului său: cinstit și harnic, răbdător fără să uite și viteaz fără cruzime, strașnic în mînie și senin în iertare, răspicat și cu măsură în grai, gospodar și iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale, care i se par că vin printr-însul de aiurea și de mai sus. Și cu cât se vedea această icoană mai limpede, cu cît se înțelege mai desăvârșit și se iubește mai mult, cu atîta și viitorul se vestește mai bun, căci atunci neamul merge pe drumul strămoșului său cuminte”[59].
Petre P. Panaitescu nota: „Ștefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II, este fără îndoială una din acele figuri, care dă generațiilor următoare curaj și încredere în soarta unui neam și care îl călăuzesc în mersul istoriei sale. Înconjurat de dușmani mari și puternici a știut, nu numai să-și păstreze țara, dar chiar să apere singur cu boierii și țăranii lui din Moldova, porțile Europei de cotropirea barbarilor, fără să se odihnească o clipă”[60]. De asemenea, istoricul menționa: „Marele domn închise ochii la 2 iulie 1504. Moldova întreagă simțise că pierduse pe părintele ei, iar creștinătatea pe unul din luptătorii ei mai de frunte. Poporul îl numi Ștefan cel Mare și Sfânt”[61].          
Ion Lupu s-a referit la calitățile de conducător politic și militar ale domnitorului: „Voievodul Ștefan era peste tot, suflet și ochi, poruncă și pildă. Unde era mai greu, calul lui alb își purta stăpânul”[62].
În opinia lui Ioan Aurel Pop, rectorul Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, președinte al Academiei Române, Ștefan cel Mare a fost cel mai important domnitor din spațiul valah din perioada Evului Mediu. Ioan Aurel Pop a menționat: „În urmă cu 500 de ani Ștefan cel Mare a fost numit de către Sfântul Scaun rege al Daciei. Ștefan cel Mare era Domnul Țării Moldovei, voievod al Țării Românești și guvernator al Transilvaniei. Era în alianță cu împăratul Habsburg, pentru a transforma Europa. Ștefan cel Mare a fost Fortissimus Athleta Christi – atlet al Crucii pentru apărarea continentului european”[63].
VI. Concluzii. În Teologia Creștin-Ortodoxă există o temă pasionată – îngerii neamurilor. Conform învățăturii creștine, la întemeierea lumii Dumnezeu a dat fiecărui neam un înger, care să călăuzească neamul către Dumnezeu. Îngerul neamului este sfetnicul conducătorului în trup al poporului. Din această perspectivă este evident că Ștefan cel Mare a fost în legătură cu îngerul Neamului Moldovenesc, contopindu-se în duh cu el. A fost ca și cum îngerul Neamului Moldovenesc s-a întrupat – în persoana domnitorului Ștefan al III-lea. Și astfel îngerul – duhul Neamului Moldovenesc – a căpătat o formă și un nume.
Dan Lucinescu l-a numit pe domnitor „părinte al Moldovei”[64]. Referindu-se la trecerea în veșnicie a domnitorului, Mihail Sadoveanu nota: „Spiritul rămâne în lucruri, în întocmiri, și în suflete și încă încearcă a ne călăuzi pe căile viitorimii”[65]. Pătrunzându-ne de duhul ștefanian, noi, moldovenii, putem construi un stat cu care să ne mândrim, cu care să se mândrească și copiii noștri, și urmașii urmașilor lor (vorba scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea, din piesa „Apus de soare”). Efortul merită, iar Ștefan cel Mare și Sfânt pune umărul la această lucrare din Ceruri, acolo unde se roagă la prestolul Domnului Nostru pentru Neamul său și Țara sa. Moldovenii pot fi uniți în cuget și simțire numai raportându-se va valorile incontestabile, care îi unesc. Ștefan cel Mare și Sfânt este o valoare care poate consolida societatea moldovenească.
Exegetul Ion Lupu scria despre marele domnitor: „Ștefan cel Mare a fost omul de stat și comandantul de oști care a trăit pentru Țara sa, pentru oștirea ei, s-a topit în viața acesteia și niciodată nu s-a considerat altceva decât Fiul Moldovei, pe care a apărat-o de toate furtunile care se abăteau asupra ei, fiind în același timp oșteanul cel mai de nădejde pe care s-a sprijinit Țara și părintele cel mai apropiat pentru poporul său. În galeria domnitorilor și voievozilor noștri, Ștefan cel Mare ocupă locul cel mai înalt (…). A fost un mare organizator și un iscusit diplomat, un neîntrecut comandant de oști și un desăvârșit strateg militar, un neobosit apărător al credinței ortodoxe strămoșești și al întregii creștinătăți, având conștiința unui zid în calea năvălirilor otomane spre lumea creștină, la adăpostul căruia s-au dezvoltat, în liniște și pace, vecinii săi”[66].
Bazându-se pe exegezele din trecut și din prezent, generațiile de azi și de mâine cu siguranță vor descoperi noi sensuri în viața eroică și plină de jertfă, dar și de izbânzi întru slava lui Hristos și a Țării sale mult-iubite – Moldova, ale marelui domnitor Ștefan al III-lea Mușat. Pentru că semnificația și actualitatea activității de om de stat și conducător militar, ctitor de țară și de numeroase biserici, ale lui Ștefan cel Mare, sunt inepuizabile. Voievodul este un exemplu de slujire a Moldovei, indiferent de secolul în care ne naștem și trăim, întru  slava lui Dumnezeu și întru binele Neamului.
 Ștefan al III-lea nu a fost Mare prin titlul său – de Gospodar (Domnitor, Stăpânitor) și Voievod (comandant al Oștirii) al Țării Moldovei. În timpul domniei sale el a învins un împărat și pe doi regi – personalități politice mult mai sus plasate în ierarhia timpului, în ordinea geopolitică a spațiului Creștinătății și al lumii musulmane – care atenta la ființa statală a moldovenilor. Ștefan a fost însă MARE prin starea sa interioară: prin sufletul său dăruit lui Dumnezeu și poporului Țării sale, prin mintea sa vizionară și lucidă, prin voința sa fermă de a sluji Binele, prin curajul izvorât din credință. Prin toate calitățile sale, prin caracterul său, el a fost și rămâne MARE nu numai pentru poporul său – al Moldovei, ci pentru întreaga Creștinătate: pentru întreg poporul lui Dumnezeu, indiferent de apartenența etnică ori statală a celora care îl constituie, popor pentru care a luptat și în unitatea căruia a crezut cu desăvârșire, fără vreo rezervă, după cuvintele Mântuitorului din Evanghelii.    

 



[1] Stepaniuc Victor, Statalitatea poporului moldovenesc, Chișinău, 2005, p. 61.
[2] Sadoveanu Mihail, Viața lui Ștefan cel Mare, Editura Cartea moldovenească, Chișinău, 1989, p. 12.
[3] Ibidem, p. 23.
[4] Ibidem, p. 26.
[5] Ibidem, p. 52.
[6] Ibidem, p. 27.
[7] Lupu Ion, Ștefan Vodă al Moldovei, Editura Plumb, Bacău, 2003, p. 119-120; Vezi și: Boldur Alexandru, Ștefan cel Mare, Editura Timpul, Chișinău, 2016, p. 155.  
[8] Lupu Ion, Ștefan Vodă al Moldovei, Editura Plumb, Bacău, 2003, p. 152. Vezi și Grigoraș Nicolae, Moldova lui Ștefan cel Mare, Editura Junimea, Iași, 1982, p. 182-183. 
[9] Boldur Alexandru V., Ștefan cel Mare, Editura Timpul, Chișinău, 2016, p. 162; Boldur Alexandru V., Basarabia românească, Editura Vicovia, Bacău, 2014, p. 28.
[10] Boldur Alexandru V., Ștefan cel Mare, Editura Timpul, Chișinău, 2016, p. 166.
[11] Ibidem, p. 217.
[12] Ibidem, p. 108.
[13] Iorga Nicolae, Istoria românilor, v. IV, p. 251, apud ibidem, p. 248.
[14] Boldur Alexandru V., Ștefan cel Mare, Editura Timpul, Chișinău, 2016, p. 224.
[15] Ureche Grigore, Letopisețul Țării Moldovei, Chișinău, Literatura Artistică, 1988, p. 121.
[16] Lupu Ion, Ștefan Vodă al Moldovei, Editura Plumb, Bacău, 2003, p. 163.
[17] Boldur Alexandru V., Ștefan cel Mare, Editura Timpul, Chișinău, 2016, p. 106.
[18] Ibidem, p. 98. 
[19] Iorga Nicolae, Istoria lui Ștefan cel Mare, Editura pentru literatură, București, 1966, p. 64.
[20] Boldur Alexandru V., Basarabia românească, Editura Vicovia, Bacău, 2014, p. 29.
[21] Boldur Alexandru V., Ștefan cel Mare, Editura Timpul, Chișinău, 2016, p. 243.
[22] Ibidem, p. 240.
[23] Sadoveanu Mihail, Viața lui Ștefan cel Mare, Editura Cartea moldovenească, Chișinău, 1989, p. 77.
[24] Cantemir Dimitrie, Descrierea Moldovei, citat în: Moraru Sergiu (coordonator), Ștefan cel Mare. Legende, balade, portrete literare, Editura Literatura artistică, Chișinău, 1989, p. 129.
[25] Lavric Aurelian, Teritoriile istorice moldovenești înstrăinate: o perspectivă geopolitică, Editura Labirint, Chișinău, 2012, p. 3.
[26] Iorga Nicolae, Istoria lui Ștefan cel Mare, Editura pentru literatură, București, 1966, p. 249.
[27] Ibidem, p. 250.
[29] Eminescu Mihai, Fragmentarium, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, p.146.
[30] Eminescu Mihai, Publicistică. Referiri istorice și istoriografice, Editura Cartea Moldovenească, Chișinău, 1990, p. 213.
[31] Ureche Grigore, Letopisețul Țării Moldovei, Editura Literatura Artistică, Chișinău, 1988, p. 97.
[32] Ibidem, p. 116.
[33] Iorga Nicolae, Istoria poporului român, Editura pentru literatură, București, p. 89. 
[34] Lavric Aurelian, Ștefan cel Mare – simbol naționalist?, în Analele științifice al USM, Seria Științe Socioumanistice, CEP USM, Chișinău, 2004, p. 46.
[35] Lavric Aurelian, Misiunea Statului Moldovenesc: de la origini până în prezent, în Statalitatea Moldovei: continuitatea istorică și perspectiva dezvoltării, Chișinău, 2007, p. 130.
[36] Boldur Alexandru V., Ștefan cel Mare, Editura Timpul, Chișinău, 2016, p.243.
[37] Sadoveanu Mihail, Viața lui Ștefan cel Mare, Editura Cartea moldovenească, Chișinău, 1989, p. 189.
[38] Boldur Alexandru V., Ștefan cel Mare, Editura Timpul, Chișinău, 2016, p. 106.
[39] Lucinescu Dan, Ștefan cel Mare și Sfînt, Editura Fides, Iași, 1999, p. 246. 
[40] Boldur Alexandru V., Ștefan cel Mare, Editura Timpul, Chișinău, 2016, p.238.
[41] Ureche Grigore, Letopisețul Țării Moldovei, Editura Literatura Artistică, Chișinău, 1988, p. 120-121.
[42] Boldur Alexandru V., Ștefan cel Mare, Editura Timpul, Chișinău, 2016, p. 231.
[43] Ibidem, p. 279.
[44] Idem.
[45] Ibidem, p. 142.
[46] Ibidem, p. 270.
[47] Xenopol A. D., apud ibidem, p. 246. 
[48] Lupu Ion, Ștefan Vodă al Moldovei, Editura Plumb, Bacău, 2003, p. 54.
[49] Boldur Alexandru V., Ștefan cel Mare, Editura Timpul, Chișinău, 2016, p. 238. 
[50] Boldur Alexandru V., Ștefan cel Mare, Editura Timpul, Chișinău, 2016, p. 243.
[51] Moraru Sergiu (coordonator), Ștefan cel Mare. Legende, balade, portrete literare, Editura Literatura artistică, Chișinău, 1989, p. 198. 
[52] Ureche Grigore, Letopisețul Țării Moldovei, Chișinău, Literatura Artistică, 1988, p. 120.
[53] Dlugosz Jan apud Lupu Ion, Ștefan Vodă al Moldovei, Editura Plumb, Bacău, 2003, p. 54-55. 
[54] Lupu Ion, Ștefan Vodă al Moldovei, Editura Plumb, Bacău, 2003, p. 118.
[55] Grigoraș Nicolae, Moldova lui Ștefan cel Mare, Editura Junimea, Iași, 1982, p. 374.
[56] Lucinescu Dan, Ștefan cel Mare și Sfînt, Editura Fides, Iași, 1999, p. 276.
[57] Boldur Alexandru V., Ștefan cel Mare, Editura Timpul, Chișinău, 2016, p. 244.
[58] Iorga Nicolae, Istoria lui Ștefan cel Mare, Editura pentru Literatură, București, p. 215.
[59] Idem.  
[60] Panaitescu Petre P., Istoria românilor, Editura Logos, Chișinău, 1991, p. 98.
[61] Ibidem, p. 111.
[62] Lupu Ion, Ștefan Vodă al Moldovei, Editura Plumb, Bacău, 2003, p. 76.
[63] Emisiunea televizată „Jocuri de putere”, Realitatea TV, București, 10 iulie 2017.  
[64] Lucinescu Dan, Ștefan cel Mare și Sfînt, Editura Fides, Iași, 1999, p. 268.
[65] Sadoveanu Mihail, Viața lui Ștefan cel Mare, Editura Cartea moldovenească, Chișinău, 1989, p. 189.
[66] Lupu Ion, Ștefan Vodă al Moldovei, Editura Plumb, Bacău, 2003, p. 227.


Acest articol reprezintă capitolul cu același titlu din studiul istoric „Ștefan cel Mare - făuritor al gloriei Moldovei”, Chișinău, Tipografia Centrală, 2018,

Postări populare