de mama,
vin la locul
de unde sufletul ei a trecut
la Domnul.
Ca un pui de căprioară -
mama căreia a fost devorată de fiare -
și, găsindu-i după miros rămășițe,
se așază lângă ele
pentru că sunt tot ceea ce are,
așa, venind în casa mamei,
unde toate obiectele sunt impregnate
de prezența sa,
mă reculeg în golul rămas
după plecarea sa.
Și învăț să trăiesc
cu dorul și durerea
netrecătoare.
