Evenimentele dramatice din Ucraina, începute pe 24 februarie și pe care oficialitățile din Federația Rusă le numesc „operațiune militară specială”, iar cele ale Ucrainei – „război”, au determinat un flux mare de refugiați din Ucraina, care au intrat pe teritoriul Republicii Moldova. O parte a acestora au plecat mai departe, în state din Uniunea Europeană. Mulți au hotărât să rămână în Republica Moldova. În acest context autoritățile de la Chișinău nu abordează o problemă stringentă, care de multă vreme este ignorată – cea a comunității moldovenești din Ucraina.
Moldovenii, împreună cu românii, din Ucraina constituie al treilea grup etnic (după ucraineni și ruși), numărând 409.608 de persoane, sau 0,85% (dintre care moldoveni s-au declarat 258.619 ori 0,53%, iar români 150.989 ori 0,32%) din populația Ucrainei, potrivit recensământului populației din 2001. 44% dintre aceștia se află în regiunea Cernăuți (nordul Bucovinei, ținutul Herța și nordul Basarabiei – unde majoritatea se identifică moldoveni), 30% – în regiunea Odesa (sudul Basarabiei și partea ucraineană a interfluviului Nistru-Bug), 12% – în regiunile Krovopivnițk (fostă Kirovograd) și Nikolaev, 8% în regiunea Transcarpatia și 6% în alte regiuni. Este interesant că în regiunea Kirovograd există sate moldovenești, formate de strămoșii actualilor locuitori, care au plecat din Moldova în părțile respective prin anii 1804-1805, înainte de anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, când nu exista vreun stat român.
Autoritățile de la Chișinău nu sunt preocupate de comunitatea moldovenilor din Ucraina. La o conferință de presă din 30 noiembrie 2021 l-am întrebat pe prim viceprim-ministrul, ministrul de externe Nicu Popescu, „Cum poate ajuta Republica Moldova comunitățile moldovenești din sudul Basarabiei, actualmente – regiunea Odesa a Ucrainei?”. Este vorba, în primul rând, de probleme ca trecerea claselor sau chiar școlilor în localitățile cu populație moldovenească la predarea în limba ucraineană și altele. Oficialul mi-a răspuns că, „Din perspectiva noastră, limba [pe care o vorbesc cele 124,4 mii de persoane care s-au declarat moldoveni la ultimul recensământ din Ucraina, n. A.L.] este română”. „Acest lucru noi îl spunem foarte deschis în interacțiunea noastră cu partenerii noștri din Ucraina. Subiectul, situația vorbitorilor de limbă română din Ucraina, este discutat”, a adăugat Nicu Popescu.
Este semnificativ faptul, că Republica Moldova nu are o instituție specializată care să se ocupe de comunitățile moldovenești de peste hotare. În România o asemenea instituție este Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Instituții de acest fel au Ungaria, Polonia și alte state din UE, la care actuala guvernare a depus cerere de adere în numele Republicii Moldova.
A devenit o practică larg răspândită ca statele care se respectă să acorde ajutor comunităților conaționalilor lor de peste hotare. Israel, Germania, Rusia și alte state au programe de repatriere a conaționalilor de peste hotare. Este uimitor faptul că autoritățile de la Chișinău nu sunt preocupate de persanele care se identifică drept moldoveni în Ucraina. Era firesc ca în contextul crizei din Ucraina, autoritățile de la Chișinău să invite moldovenii din țara vecină să se stabilească în Moldova – care este și țara lor. O asemenea abordare este cu atât mai utilă, cu cât Republica Moldova se confruntă cu o gravă problemă demografică, iar multe localități rurale pur și simplu au fost desființate – au dispărut prin depopulare. Cu resurse din Occident, destinate gestionării problemei refugiaților, ar fi util ca autoritățile de la Chișinău să implementeze un program de repatriere a moldovenilor din Ucraina – să le ofere pământ, să le procure sau construiască case, să le ofere posibilitatea de a deschide afaceri. Cu regret, nu există, deocamdată, o asemenea înțelegere în cabinetele guvernamentale de la Chișinău.
Atâta timp cât statul moldovenesc nu va avea un comportament comparabil cu cel al Israelului, Germaniei și a altor state din UE, cu regret, asupra statului Republica Moldova va plana calificativul „stat eșuat”.
Dar mai există însă un aspect ce poate fi adăugat. Nu trebuie să uităm, că există date istorice care relevă legătura strânsă între moldoveni și ucraineni. În una dintre ultimele sale cărți («История Украины-Руси», Издательство Арий, Киев, 2011, pp. 88-89), regretatul scriitor ucrainean Олесь Бузина (ucis la Kiev de un naționalist ucrainean la 16 aprilie 2015), a scris că ucrainenii din vestul Ucrainei sunt, de fapt, moldoveni slavizați. „Galițienii se deosebeau de Rusicii adevărați prin toate – psihologie, tip antropologic și (cel mai important!) originea non-slavă. (…) Pur și simplu spus, [este vorba de] o natură umană, radical diferită de poltaveni sau cernigoveni. Deci, din ce a reieșit ea? Explicația poate fi găsită în orice monografie privind etnogeneza slavă. La granița dintre erele veche și nouă slavi în Galiția încă nu existau. Ea era locuită de purtătorii așa-numitei «culturi a movilelor carpatice» – tribul dacic al carpilor. Dacii vechi sunt strămoșii românilor și moldovenilor de astăzi. În secolul al II-lea sub conducerea împăratului Traian ei au fost cuceriți de către romani, întemeind provincia Dacia pe teritoriul României de astăzi. Dar cuceritorii nu au ajuns până în Carpați și în regiunea nistreană superioară. Teritoriile sărace locale, populate de sălbatici înapoiați, pur și simplu nu i-au interesat pe originarii din Italia. Dacii – carpii au fost lăsați în pace, oferindu-le posibilitatea de a exista în «cultura lor, a movilelor carpatice». Aceasta a continuat până în epoca Marii Migrații a Popoarelor, când slavii au început să se infiltreze aici din Volînia. În secole V-VI această parte a dacilor, căzând sub stăpânirea lor, a pierdut limba și a trecut la dialectul slav, desigur, deformându-l. Din dacii care s-au supus romanilor au ieșit românii și moldovenii. Iar aceia din rămășițele care au recunoscut superioritatea slavilor – actualii galițieni. Astfel, nu ar fi o exagerare să spunem că galițienii sunt în esență moldoveni slavizați”, a menționat Олесь Бузина.
„Personal, privind cum sar [joacă] în jurul vetrei huțulii cu tomahawk-urile [armă de luptă: măciucă – poate fi vorba de buzduganul moldovenesc sau de toiag, n. A.L.] lor naționale nu mă îndoiesc deloc (…). Aceleași melodii româno-moldave (geto-dacice), aceleași fețe cu nasuri acviline non-slave, exact aceleași cheptare [cojoace?, n. A.L.] brodate cu zorzoane carpatice, cu lâna în interior. Cât timp tac – în general nu-i poți distinge de moldoveni”, a precizat Олесь Бузина.
Mai putem adăuga informațiile interesante despre Țara Bolohovenilor, care s-a aflat tocmai în Volînia – de unde au venit slavii peste carpii din vestul Ucrainei și i-au slavizat. Bolohovenii sau Volohovenii au fost un grup etnic care a populat nordul Moldovei la răsărit și sud de principatul Galiției, în nord până la Jîtomîr, în est până la jumătatea distanței dintre Bug și Kiev, iar în sud cuprinzând ținutul Sorocii. Despre Bolohoveni există informații doar în cronicile rusești dintre anii 1150–1257. Există elemente (în primul rând toponimia) care permit să se afirme ideea că Bolohovenii au fost strămoși ai moldovenilor.
Nu în ultimul râd, să nu uităm faptul că pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare și Sfânt, Moldova a deținut cetatea Lerici la gurile Niprului, iar asta înseamnă că a deținut și controlul asupra căilor de acces în spațiul dintre Nistru și Nipru.
Toate aceste elemente ne permit să vedem în ucraineni un popor cu care suntem îngemănați. În condițiile dezastrului demografic din Republica Moldova, autoritățile ar putea adopta programe de naturalizare nu numai a moldovenilor din Ucraina, ci și a ucrainenilor de alte limbi, pentru că din punct de vedere istoric suntem foarte apropiați. Bineînțeles, statul moldovenesc ar fi trebuit să creeze condiții propice pentru ca familiile de ucraineni – în primul rând copii care merg la școală – să se poată integra prin însușirea limbii de stat din Republica Moldova. Din păcate, nu pot fi întrevăzute asemenea abordări la actuala guvernare de la Chișinău.
