THE
PROBLEM OF POVERTY IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA : FUNDAMENTAL CAUSES AND SOLUTIONS FOR
WELFARE BUILDING
Abstract: The issue of
poverty in the Republic
of Moldova Republic of Moldova
Rezumat: Problema sărăciei în Republica Moldova este una de ceam
mai mare actualitate pentru că vizează majoritatea cetățenilor statului, de
aceea ar trebui să fie una prioritară pentru guvernanții de la Chi șinău. Este vorba de
asigurarea unor condiții decente de viață, care sunt indisolubil legate de
demnitatea umană, de drepturile fundamentale ale omului. În articol au fost
identificate mai multe cauze, de diferită natură,
care generează starea de sărăcie a majorității populației statului Republica
Moldova. Trebuie luați în calcul mai mulți factori:
culturali (inclusiv axiologic – moralitate): corupție și delapidări din
bugetele de stat, sistemici endogeni: ineficiență, mediu de afaceri precar,
legislație deficitară ș.a.. Au fost folosite metodele istorică, sociologică,
comparativă ș.a.. În lucrare au fost propuse soluții la problema sărăciei, care
sunt strâns legate de eradicarea cauzelor care generează sărăcia.
Keywords: Cultural Economics, Economic Anthropology, Economic Sociology, Innovations,
Development, Political Economy, Poverty, Republic of Moldova
JEL CLASSIFICATION:
Z Other Special Topics:
Z0 General: Z100 Cultural Economics; Economic Sociology; Economic
Anthropology: General
Z1 Cultural Economics; Economic
Sociology; Economic Anthropology: Z12 Religion,
Z120 Cultural Economics: Religion,
Z120 Cultural Economics: Religion,
Z13 Economic Sociology; Economic
Anthropology; Language; Social and Economic Stratification:
Z130 Economic Sociology; Economic Anthropology; Language; Social and Economic Stratification.
Z130 Economic Sociology; Economic Anthropology; Language; Social and Economic Stratification.
Introducere
Din cele 195 de țări care există în lume la etapa
actuală, 25 sunt extrem de bogate, un cetățean având în medie un venit anual de
100.000$. Dar cele mai multe țări sărace (cele mai sărace dintre ele se află în
Africa). În 20 de țări, venitul anual al unui cetățean este sub 1000$ (Kumbaya.ro).
Nivelul creșterii în materie de bogăție este net superior în cazul statelor
bogate, în raport cu cele sărace.
Așadar, de ce unele țări
prosperă, iar altele stagnează sau chiar sărăcesc? Cercetători
din mai multe părți ale lumii își pun întrebarea de ce există inegalități între
nivelele de dezvoltare economică a statelor lumii. De-a lungul timpului au fost
date diferite răspunsuri. Există mai mulți factori care trebuie
analizați în acest context. Sintetizând idei
exprimate în acest sens, se poate afirma că un răspuns la această întrebare
poate viza următorii factori: cultura, instituțiile, geografia ș.a..
Impactul fiecăruia dintre
acești factori este diferit de la caz la caz – de la stat la stat. Dar se poate
constata că bogăția unei națiuni se datorează culturii, instituțiilor, gestionării
eficiente a resurselor ș.a..
1. Cultura vizează mentalitățile unui popor, diferitele sale
atitudini, (de exemplu, față de muncă), credințele și visele. Este credința religioasă
un impediment pentru prosperitate? Max Weber a demonstrat că nu. Mai mult, el a
arătat că anume credința, în spațiul protestat, care a generat o anumită etică,
a determinat prosperitatea capitalistă (Weber M., 1993).
Populația din țările
dezvoltate, unde există un anumit tip de cultură, are o mare încredere în
propria capacitate de a-și modifica destinul prin efort și talent (după pilda
evanghelică a stăpânului care la plecare a lăsat talanți slujitorilor săi și
le-a poruncit să-i sporească). SUA este un bun exemplu care arată că religia nu
încetinește creșterea economică, dimpotrivă. Mai mult, fără respectarea
elementară a poruncii „Nu fura!”, fără respectul față de aproapele, față de
averea sa, nu poate exista o edificare a bunăstării generale. Numai un popor cu
o conștiință de sine națională bine dezvoltată, care conviețuiește în baza unor
principii ale unității, solidarității naționale poate genera bunăstare comună
(poporul evreu este un exemplu bun în acest sens). O țară prosperă este o țară
cu un popor. O țară săracă este una cu o populație.
Societățile din Europa de
Est, care au trăit colectiv experiența regimului comunist – ateu, sunt un
exemplu al degradării economice într-un stat în care nu sunt respectate
principiile religioase, dar unde a mai fost anulată proprietatea privată, ceea
ce are consecințe adânci în conștiința unui popor [Lavric A., 2003, p. 6].
Problema sărăciei este strâns
legată de corupție și delapidări. Cele mai bogate țări sunt și cele mai puțin
corupte. Corupția este legată de factorul cultural (moralitate). Atunci
când țările sunt corupte, ele nu vor putea colecta suficiente taxe.
2. Instituțiile sunt extrem de importante. Este vorba de instituții consolidate și eficiente, care
activează în interesul poporului, nu în cel al unei grupări care a acces la
putere. Normalitatea din statele prospere este reversul fenomenului denumit de
Banca Mondială stat captiv din
statele sărace, care sunt și eșuate (sărăcia este un indicator al faptului că
un stat este eșuat). În statele prospere, instituțiile publice sunt transparente
(este vorba de transparența conducerii,
strâns legată de integritate: funcțiile de conducere sunt ocupate de cetățeni pe
baza criteriului meritocrației, nu pe baza apartenenței la partidul de
guvernământ, respectiv pe baza servilismului față de superiori; cei care ocupă
funcții de conducere servesc binele comun, sunt preocupați de a nu-și păta
reputația și de a nu-și compromite cariera politică prin corupție și delapidări).
Țările bogate au instituții
bune, iar cele sărace instituții foarte proaste (ineficiente). Pentru a obține
instituțiile bune este nevoie de voință politică, respectiv de o legislație
eficientă. De exemplu, fără
o bază de impozitare adecvată, țările sărace nu pot investi în educație,
sănătate transport sau siguranță. O mare parte din bogăția celor mai sărace
țări se află în conturi din offshore-uri.
Corupția și delapidările sunt
strâns legate de gândirea de clan și de sistemul oligarhic: atunci când
gruparea de la putere folosește instituțiile statului pentru îmbogățire
personală (într-un asemenea caz nu poate fi vorba de eficiență instituțională –
în interesul majorității societății). În țările bogate se presupune că
angajarea se face pe merit, sunt intervievați o mulțime de candidați și apoi
cel mai bun candidat (indiferent de orice relație personală, de orice
apartenență a sa politică) este ales pentru locul de muncă. În țările corupte,
sub influența gândirii de clan, abordarea este alta: este ales cineva din
cercul tău – o rudă sau o persoană servilă, care va executa întocmai
instrucțiunile, indiferent dacă (sau tocmai pentru că) sunt în contradicție cu
interesele societății. Astfel, țările corupte nu au acces la inteligența și
capacitățile tuturor cetățenilor, ci mai degrabă la o mână de oameni, care cel
mai probabil sunt ineficienți. În plus, datorită condițiilor create, cei mai funcționali
cetățeni pleacă peste hotare, în căutarea unui loc de muncă.
3. Geografia este și ea un factor destul de important. Condițiile climatice, calitățile solului (fertil sau arid,
zăcăminte de materii prime subterane, de ex. de petrol și gaze) influențează starea
generală a unei societăți. Este interesant că țări extrem de sărace sunt
localizate în regiunile tropicale. Pe de o parte, în țările cu climă temperată
mai ușor se obțin roade în agricultură, atunci când nu se înregistrează secete
sau calamități. Charles de
Secondat, baron de Montesquieu, Dimitrie Cantemir și alți autori au scris despre acest aspect. În țările nordice viața este pur și simplu
mai dură. Pe de altă parte, o gamă foarte largă de boli și accesul redus la apă
potabilă, îngreuiază viața în țările cu climă „favorabilă”.
Este importantă chestiunea resurselor naturale (petrol și metale prețioase). În mod
paradoxal, țările sărace au resurse din plin. Economiștii denumesc resursele
naturale „intensificatoare” și asta pentru ele vor ajuta țările cu instituții
bune să devină mai bogate, iar țările cu instituții proaste vor ajunge și mai
sărace, cauzând ceea ce se numește „capcana resurselor”.
Mai trebuie luați
în calcul următorii factori:
4. Tradiția independenței politice versus
servitute – supunerea față de stăpâni străini, respectiv munca pentru achitarea
tributurilor și birurilor străinilor (ceea ce creează o atitudine față de muncă
– atunci când lucrătorul nu dispune de roadele muncii sale).
3. Raportul rural – urban (impactul burgheziei
asupra economiei unei țării). O țară cu preponderența urbanului este una
prosperă. Acest raport este strâns legat de ponderea diferitelor sectoare în
structura economică a unei țări. În statele bogate ponderea agriculturii este
mai mică în raport cu ponderea mai mare a sectoarelor industrie, servicii;
4. Societate
tradițională, bazată pe economia naturală (autosuficiență) versus societate de
consum (Economia naturala
reprezintă acel sistem economic în care bunurile produse au ca destinaţie
consumul propriu al producătorilor, iar nevoile oamenilor sunt satisfăcute
în mod direct prin autoconsum);
9. Proprietatea
privată garantată și intangibilă. David S. Landes a arătat foarte elocvent că
acesta este un criteriu fundamental care a stat la baza edificării statelor
prospere [Landes D.S., 2013];
10. Accesul egal
la activitatea economică, condiții
egale pentru fiecare, respectiv cel capabili și talentați își împlinesc
proiectele economice, în propriul beneficiu și în beneficiul consumatorilor;
11. Justiție
veritabilă (care garantează
proprietatea privată, exclude succesul unor atacuri raider asupra afacerilor
profitabile).
12. Nivelul de dezvoltare tehnologică scăzut,
nivelul scăzut al cercetărilor științifice aplicative. La momentul actual,
practic este vorba de satisfacerea cerințelor față de implementarea
principiilor societății cunoașterii: economie digitală, genetică, IT
(inteligență artificială), energetică (energii regenerabile), robotică ș.a..
1. De ce Republica Moldova este un stat sărac
Problema sărăciei majorității
cetățenilor statului Republica Moldova ar trebui să fie una prioritară pentru
guvernanții de la Chi șinău.
Fericirea umană este rezultatul securității: a siguranței, a bunăstării, la
care aș adăuga sentimentul religios: credința – respirația veșniciei, care dă
sens vieții umane, aici și dincolo de viața lumească limitată în timp
(comuniunea cu Dumnezeu). Acești trei factori pot determina trăirea fericirii pe
pământ de către ființa umană. După cum vedem, bunăstarea este un element al
fericirii omului. Este vorba de asigurarea unor condiții decente de viață, care
sunt indisolubil legate de demnitatea umană, de drepturile fundamentale ale omului.
Cu regret, statul moldovenesc a arătat că de la renașterea sa – la 27 august
1991 – nu a fost capabil să le asigure, indiferent de forțele politice care au
controlat frâiele puterii în stat.
Există mai multe cauze, de diferită natură, care generează starea de sărăcie a majorității
populației statului Republica Moldova, care duce la degradarea statului. Trebuie
luați în calcul mai mulți factori:
I. Cei mai importanți sunt factorii culturali:
1. Degradarea moralității poporului unei țări conduce
la degradarea economică, respectiv la sărăcie generalizată. O societate de
hoți, care se regăsesc atât la nivelul conducerii (cu referire la miliardul
furat din rezervele valutare ale BNM), cât și la nivelul cetățenilor de rând
(cu referire la furturile din case, apartamente, mașini și chiar din buzunare,
în mijloacele de transport în comun), nu poate fi una prosperă. În acest sens,
trebuie remarcate în mod special: 1. corupția autorităților publice și
delapidările din banii publici: este o axiomă expresia conform căreia țările cele mai sărace din lume sunt cele
mai corupte [Greytak S.A.], 2. atacurile raider în vederea preluării
afacerilor care aduc profit.
Așadar, o comunitate care nu
se conduce de valori morale (valoarea universal-umană este: Ce ție nu-ți place,
altuia nu face; Creștinismul a desăvârșit această valoarea, prin expresia: Ceea
ce vreți ca oamenii să vă facă vouă, asemenea și voi faceți-le). O țară săracă este una eșuată, aflată în proces de
degradare și în cazul acesteia întrebarea care se pune este: de ce (cum se face
că) o țară ajunge în proces de disoluție? Din cauza degradării morale a
oamenilor care îl constituie, statul Republica Moldova este cel mai sărac din
Europa (este în proces de disoluție).
2. Regimul sovietic a generat în mentalitatea
moldovenilor paternalismul, care înseamnă
că cetățenii așteaptă ca statul să le rezolve problemele sociale, ca în
sistemul socialist din fosta URSS, în care statul sovietic anihila orice
inițiativă economică privată, cetățenii fiind impuși să lucreze exclusiv la
stat, în condiții egale, dar, de regulă, pentru majoritate, mizere.
3. Gradul redus al gândirii critice este un impediment
pentru redresarea economico-socială. Oameni cu o lipsă cu ușurință devin
victime ale manipulării celor rău intenționați, mai ales în campaniile
electorale. Un stat în care majoritatea populaţiei
este constituită din indivizi inconştienţi, fără capacitate de a raționa
critic, lesne va fi manipulată de grupări rău intenționate.
3. Gradul scăzut de educație privind inițierea și desfășurarea afacerilor. Scriitorul
american Robert Kiyosaki a arătat importanța educației antreprenoriale pentru
succesul economic.
II. Mai trebuie abordați și factori
sistemici endogeni (cu referire la sistemele create de oameni: sistem
politic, sistem economic, sistem social):
1. un mediu de afaceri defectuos (legislație
echivocă),
2. mimarea luptei cu corupția (sunt trași la
răspundere cei care nu fac parte din partidul de guvernământ sau cei care nu
sunt afiliați acestuia – nu cotizează),
3. un sistem de justiție care nu garantează
proprietatea privată (afacerile),
4. asistența financiară precară pentru agenții
economici (accesul dificil la creditare utilă din partea instituțiilor
financiare moldovenești),
5. gradul scăzut de elaborare, producere și aplicare
a tehnologiilor inovaționale în procesul de producție sau de prestare a
serviciilor – incapacitatea de implementare a standardelor societății cunoașterii, ce nu se poate înrădăcina în RM ca în
statele avansate: nu există centre de cercetări în tehnologii de vârf (energie
regenerabilă, economie digitală, nano-tehnologii, High Tech, inteligență
artificială, robotică ș.a.). Academia de Științe a Moldovei se află într-o
criză continuă, fără să poată ține pasul cu dezvoltările din domeniul științei
avansate.
Problema statelor
eșuate – a organismelor statale în descompunere, incapabile de a genera
prosperitate, este asumată și de statele viabile din jur, dornice să dispună de
stabilitate și securitate. De aceea, acestea încearcă să le susțină prin
donații, dar din cauza corupției și ineficienței, aceste ajutoare nu generează
schimbările scontate.
2. Factori ai edificării prosperității în Republica Moldova
Soluțiile pentru
creșterea economică și îmbunătățirea nivelului de viață a majorității populației
Republicii Moldova trebuie să vizeze reforme în toate domeniile menționate:
1) În domeniul educațional – încurajarea
antreprenoriatului, dar și stimularea abordării inovaționale a afacerilor – în
cadrul societății cunoașterii;
2) Crearea condițiilor optime pentru cercetări în tehnologii
de vârf, atât în institute ale Academiei de Științe, cât și în universitățile
din țară;
3) Lupta cu corupția și cu delapidările din
sistemul bancar și din bugetele de stat,
4) Crearea unui mediu de afaceri atractiv, care nu
numai să-i determine pe cetățenii RM să nu migreze în căutarea locurilor de
muncă peste hotare, dar și să creeze condiții favorabile pentru atragerea de
investiții și tehnologii de vârf în statul moldovenesc, pentru revenirea
migranților moldoveni plecați peste hotare;
5) Un sistem de justiție care să garanteze proprietatea
privată și să facă imposibile atacurile raider în vederea preluării de către
grupări ale crimei organizate a afacerilor profitabile, prin deposedarea celor
care le-au lansat și consolidat,
6) În funcțiile de conducere în stat trebuie să
ajungă persoane selectate după criteriul meritocrației, profesionalismului,
eficienței în activitate, nu după criteriul servilismului față de organele
partidului de guvernământ;
7) Sunt necesare abordări ale politicii fiscale
care să încurajeze afacerile, care să elimine economia tenebră.
Este necesară o abordare inteligentă la nivelul autorităților
publice centrale: elaborarea unor strategii de dezvoltare economică (rezultând
dintr-o viziune) ce ar identifica niște nișe în care RM poate fi competitivă pe
piețele regionale, încurajându-se exporturile în toate direcțiile posibile. Republica
Moldova trebuie să dezvolte capacități de producție și de prestare a
serviciilor, care să depășească domeniul agriculturii, în care totuși, nu
trebuie să cedeze cotele de piață deținute în prezent, ci chiar să și le
mărească.
Schimbând mentalitățile, economia moldovenească
poate fi îndreptată într-o direcție favorabilă de dezvoltare, care să producă
bunăstare majorității societății moldovenești. Soluțiile pentru creșterea
economică trebuie căutate și găsite de profesioniști în economie. Eradicând pe
de o parte, fenomenul neplății impozitelor, pe de alta, acțiunile organelor de
stat (de control al activității agenților economici) de înăbușire a afacerilor
incipiente și deja consolidate, prin impozitare exagerată, acordarea de amenzi
usturătoare, economia RM poate fi revigorată.
CONCLUZII
Există mai mule cauze ale sărăciei în Republica
Moldova. Degradarea economică este consecința degradării morale și a lipsei
unei gândiri critice (se poate constata și degradarea fizică: numărul tot mai mare de persoane cu grupă de
invaliditate, numărul mare de pensionari, în condițiile plecării peste hotare a
populației aptă de muncă – cea care generează cele mai multe vărsăminte în
bugete de stat). Un popor în cadrul căruia unii fură pe alții, deci care se
fură pe ei înșiși, nu poate fi prosper. Dacă îți furi frații (conaționalii),
dacă îți furi țara – îți taie crasa de sub picioare: se pare că unii nu sunt
capabili să înțeleagă acest adevăr.
Prosperitatea poate fi edificată în Republica
Moldova. Dar o problemă poate fi rezolvată numai prin conștientizarea cauzelor
apariției sale. De fapt, eliminarea cauzelor înseamnă rezolvarea problemei.
Statul Republica Moldova va scăpa de sărăcie atunci când majoritatea
cetățenilor săi, atât cei de la guvernare, cât și votanții,
vor trece printr-un proces de renaștere morală și intelectuală. Nu este
posibilă redresarea situației cu persoane degradate moral, guvernând țara.
Atâta timp cât aceștia sunt cei care se impun, statul va sărăci (în timp ce ei
se vor îmbogăți). Deci, soluția ține de schimbarea mentalității poporului Statului
Moldovenesc: printr-o renaștere duhovnicească și intelectuală este posibilă
renașterea țării. Cum poate avea loc această dublă renaștere? Întrucât este
ceva ce ține de mentalitate, ea trebuie să aibă loc în mintea fiecărui
cetățean, prin conștientizare, înțelegere și prin asumare și acțiune în
consecință. Statele prospere sunt un exemplu al faptului că se poate, prin
muncă conștiincioasă.
BIBLIOGRAFIE:
1. Landes, David S. Avuția și sărăcia națiunilor.
De ce unele țări sunt atât de bogate, iar
altele atât de sărace, Ed. Polirom, Iași, 2013.
2. Lavric A., Identitate etnică și confesiune în
istoria gândirii politice. Abordări din anii ’30 ai sec. XX, CE USM, Chișinău,
2003, p. 6.
3. Weber, Max, Etica protestantă și spiritul
capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993.
4. Scott A. Greytak: „Ţările cele mai sărace din
lume sunt cele mai corupte”, https://www.zdg.md/editia-print/exclusiv/tarile-cele-mai-sarace-din-lume-sunt-cele-mai-corupte,
accesat: 18.09.2018.
5. Smith, Adam,
Avuția națiunilor, Editura Publica, București, 2011.
6. De Ce Unele Țări Sunt Dezvoltate Și Altele
Extrem De Sărace?, https://kumbaya.ro/cultura/de-ce-unele-tari-sunt-dezvoltate-si-altele-extrem-de-sarace/,
accesat: 18.09.2018.
