Ideea națională la Moldoveni

La întâlnirea din 9 octombrie cu membrii Consiliului Societății Civile de pe lângă Președintele Republicii Moldova, președintele Igor Dodon a anunțat că până la sfârșitul acestui an – începutul anului viitor va ieși către societate cu o idee națională. La a doua sa întâlnire cu același Consiliu, din 22 decembrie, Președintele a specificat că se pregătește o concepție de dezvoltare a Republicii Moldova (în care, e de presupus, va fi inclusă și ideea națională).

Personal aștept cu interes un document în care să fie expusă o idee națională pentru Republica Moldova. După cum se vede, guvernarea este lipsită de asemenea preocupări. Totuși, chiar dacă guvernanții nu au formulat ideea „lor” națională, asta deloc nu înseamnă că ea nu există și că ei nu o aplică. Ideea națională a actualei guvernări a fost expusă în ediția de ieri a emisiunii „Ora de ras”, de pe Jurnal TV: „să știi să te învârtești” – un calc dintr-o expresie rusească ce sună așa: „Хочешь жить, умей вертеться” – adică: vrei să trăiești, trebuie să știi să te descurci. La moldoveni „învârtitul” sau descurcatul înseamnă să poți să faci bani, nu contează prin ce mijloace. De exemplu, poți să furi 1 miliard de dolari din rezervele valutare ale BNM. Dacă arunci apoi cu bani, ești adorat de moldoveni, care te vor alege primar ș.a., vor profita de oasele care li se aruncă și te vor invidia că tu ai fost cel care a furat, iar nu ei. Desigur, un popor, o comunitate de oameni cu o asemenea abordare nu poate avea o altă guvernare decât cea pe care o are, nu poate avea o altă idee națională. Iar o guvernare care acționează în virtutea acestei idei naționale nu o va formula, nu o va face publică într-un document oficial.

În principiu, Igor Dodon și alte forțe de opoziție, care vor să schimbe spre bine starea lucrurilor din țară, ar realiza ceva nespus de important dacă ar reuși să distrugă actuala „idee națională” la Moldoveni.           

Și totuși, așteptăm ideea națională promisă…    

Украинский писатель Олесь Бузина: галичане –славянизированные молдаване

 «Галичане отличались от настоящих русичей всем – психологией, антропологическим типом и, (что важнее всего!) неславянским происхождением. 

Да-да! Именно неславянским! Подсознательно уроженцы Западной Украины осознают это до сих пор. Даже те, которые вообще ничего не читали - ни исторических книг, ни отрывных настенных календарей.

Тот, кто общался с обитателями Львовской или Ивано-Франковской областей, знает местное выражение – «расовий галичанин». «Його дружина – расова галичанка!» – с гордостью скажут вам. Или: «Пан Зеник – то справжній расовий галичанин». И укажут на вертлявого «курдупеля» (коротконогого субчика, по-нашему) с идеологической истерикой в глазах. 

Но если существует определение, то должно иметься и явление – какая-то местная галицийская раса. Попросту говоря, человечья порода, радикально не схожая с полтавчанами или черниговцами. Так из чего же она вывелась?

Разгадку можно найти в любой монографии по славянскому этногенезу. 

На рубеже старой и новой эр славян в Галичине еще не было. Ее населяли носители так называемой «культуры карпатских курганов» – дакийское племя карпов. Древние даки – предки нынешних румын и молдаван. Во II веке при императоре Траяне их покорили римляне, основав на территории нынешней Румынии провинцию Дакия. 

Но до самих Карпат и Верхнего Приднестровья завоеватели не дошли. Бедные местные территории, населенные отсталыми дикарями, попросту не интересовали уроженцев Италии. Даков – карпов оставили в покое, предоставив им возможность существовать в своей «культуре карпатских курганов». 

Так продолжалось до эпохи Великого переселения народов, когда с Волыни сюда стали просачиваться славяне. В V-VI веках эта часть даков, подпав под их власть, утратила свой язык и перешла на славянское наречие, естественно, исковеркав его. Из даков, подчинившихся римлянам, вышли румыны и молдаване. А из тех их остатков, которые признали превосходство славян, - нынешние галичане. Таким образом, не будет преувеличением сказать, что галичане – это по сути славянизированные молдаване. 

«Історичний шлях культури карпатських курганів, – утверждает изданная в 1995 году в Киеве «Давня історія України», – е наочною ілюстрацією асиміляції давніми слов'янами гето-дакіййів. Можливо, саме в цьому явищі полягають глибині причини своєрідності слов'янських етнічних груп, що проживають нині в Карпатах». 

Но почему «можливо»? Лично я, глядя на то, как скачут вокруг ватры гуцулы со своими национальными томагавками, ни на йоту не сомневаюсь в причинах этой „своєрідності». Те же румынско-молдавские (гето-дакийские!) мелодии, те же горбоносые неславянские лица, точно такие же расшитые карпатскими цацками кептари шерстью вовнутрь. Пока молчат – вообще от молдаван не отличишь! 

Под власть Руси прикарпатские земли попали поздно. Поначалу Киев соперничал за них с Польшей» (Олесь Бузина, История Украины-Руси, Издательство Арий, Киев, 2011, стр. 88-89).

Cel mai frumos poem

Cel mai frumos poem

de dragoste

consacrat ție,

încă nu l-am scris.

Pentru că dragostea

ce se revarsă în poeme,

este ca un șuvoi,

țâșnind dintr-un izvor.

Iar apa sa

este tot mai dulce,

tot mai cristalină.

Cel mai frumos poem

de dragoste

consacrat ție

nu poate fi scris,

atâta timp cât încă 

apa se revarsă

din acel izvor.

Postul TV CNL: în Asia Mijlocie și Ucraina „prost” înseamnă „moldovean”

Un post ciudat de prin Kazahstan – CNL – găzduiește o emisiune: „Максимум с Максимом Максимовым”. În cadrul unei ediții de ieri, „predicatorul” sectant, care și-a pus numele în titlul emisiunii, a făcut o referire la Moldova. El a spus că în republici din Asia Centrală, expresia „Ce, ești din Moldova?” înseamnă, în interpretarea care a rezultat din expunerea sa: „Ești prost? Chiar nu înțelegi?”. Mai mult decât atât, el a spus că a fost și în Ucraina. Și în țara vecină, a Moldovei, eticheta „moldovean” este echivalentă cu „prost”.

Nu cred că CCA-ul, actuala guvernare, se vor autosesiza și vor retrage licența, vor cere excluderea acestui post din pachetul televiziunii prin cablu, de stat, „Moldtelecom” și din celelalte. Căci pe acest post, în acea ediție a emisiunii, nu a fost vorba de temuta „propagandă rusească”, ci de scoaterea la iveală a imaginii pe care o au moldovenii în spațiul post-sovietic.

De ce moldovenii au imaginea de „proști” în spațiul respectiv? Când fiecare cetățean va medita profund la această întrebare, va deveni conștient de această realitate, va găsi răspunsul la această întrebare, Republica Moldova nu va mai fi un stat cu o societate umană care va mai tolera ca hoți, dintre „ai săi”, să fure miliardul ($) din rezervele valutare ale BNM, ca niște celule de cancer care distrug organismul statal din interior. Când moldovenii vor răspunde la întrebarea de mai sus, organismul statal – Moldova, se va însănătoși, își va veni în fire.  

Iubita mea

Buzele tale:

Suave petale.

Părul tău:

Tainic de hău.

Ochii tăi:

Dulci scântei.

Cerească stea:

Iubita mea.  

Despre regimul neo-feudal: esență și manifestări

Nu prea urmăream, din lipsă de timp, emisiuni analitice – de dezbateri – din Rusia. Ieri m-am uitat la „Воскресный вечер”, pe RTR Moldova. Am înțeles de ce regimul de la Chișinău interzice asemenea emisiuni în spațiul informațional al Republicii Moldova. Un invitat, originar din Ucraina – Andrei Ocara (ar putea fi unul dintre sutele mii de moldoveni din Ucraina – un Ocară) – foarte critic la adresa Rusiei conduse de Putin (aceasta este o caracteristică a emisiunilor analitice rusești: întotdeauna invită oponenți, care exprimă mai multe puncte de vedere), a exprimat o idee interesantă. El a vorbit despre neo-feudalism: un regim în care puterea și proprietățile sunt unite [aș parafraza: sunt concrescute] („когда власть и собственность соединены”). Un alt participant din Ucraina a explicat în ce constă esența corupției (reieșind din opinia lui Ocara): pentru o grupare economică [a celora, care de altfel, au preluat și dețin puterea] sunt create condiții speciale, peste cele de concurență loială [conform legilor în materie economică].

Știu că pentru alegătorii euro-integriști din Republica Moldova asemenea opinii nu au nici o semnificație. Dar cetățenii moldoveni cu gândire critică își pot pune întrebări: care este statul cu regim neo-feudal? Să nu uităm despre feudalism: chiar dacă el este superior sclavagismului, baza relațiilor sale o constituie stăpânirea feudală asupra pământului și dependența personală a țăranilor față de stăpânii feudali. În neo-feudalism, ar putea fi vorba despre preluarea controlului asupra tuturor instituțiilor statului, asupra bugetelor, sistemului bancar etc. și dependența tuturor de feudal. În orice caz, neo-feudalismul precedă capitalismul și societatea occidentală modernă (democratică).

Culmea ipocriziei e că un regim neo-feudal poate iniția introducerea în Constituția țării a vectorului de „integrare europeană”, cu care neo-feudalismul nu are, vorba moldovanului, nici în clin nici în mânecă.

Ceva despre legea privind interzicerea emisiunilor politico-analitice din Rusia

Pe 7 decembrie Parlamentul a adoptat legea privind modificarea Codului Audiovizualului, prin care se interzice difuzarea emisiunilor politico-analitice și militare ale televiziunilor rusești. Președintele Igor Dodon dă asigurări că legea nu va fi promulgată. El a invocat câteva argumente: este un „act aflat în contradicție cu toate normele europene ce vizează libertatea cuvântului și libertatea de exprimare și cu dispozițiile constituționale privind dreptul la acces la informație, dar și o demonstrare a incapacității totale a Guvernului și a majorității parlamentare în fața poporului”. „Cu cât majoritatea parlamentară proeuropeană provizorie intensifică retorica antirusească și încearcă să facă totul pentru a deteriora relațiile cu partenerul nostru strategic, Federația Rusă, cu atât mai mult cetățenii Moldovei văd caracterul distructiv al acestor acțiuni și pericolul lor, în primul rând, pentru economia tarii, iar, drept efect, asupra vieții cetățenilor de rând”, a opinat Igor Dodon într-o postare pe Facebook. „Pe noi ne leagă raporturi istorice de prietenie de secole, avem o singură credință Ortodoxă, interese economice comune și, sunt convins, mai multe proiecte comune pentru viitor”, a adăugat Dodon. Deputatul socialist Vlad Batrâncea a declarat în ședința Parlamentului, în care a fost votată legea cu pricina, că fracțiunea socialistă va vorbi din acel moment și până la încheierea actualei legislaturi în limba rusă. El a precizat într-o emisiune televizată, în seara aceleiași zile, că cetățenii moldoveni rusofoni sunt lipsiți astfel de posibilitatea de a privi emisiuni în limba lor.

Sunt argumente consistente dar parcă lipsește principalul. Atât șeful statului, cât și opoziția, ar fi trebuit să pornească de la pericolul invocat de cei 61 de deputați care au votat legea. Din ceea ce reiese din intenția guvernanților, ei se tem de efectele „propagandei” asupra publicului telespectator din Republica Moldova. Să admitem că posturile rusești fac propagandă, ca și cele chineze sau americane. Ei bine, până acum moldovenii se distrau cu propaganda rusească ș.a., distrăgându-și astfel atenția de la sărăcia cauzată de furtul miliardului și celelalte acte de corupție ale guvernanților de la Chișinău. Dar iată că o minte vigilentă, dintr-odată, probabil s-a gândit: moldovenii nu se distrează, nu râd de propaganda rusă, ci sunt niște imbecili terminați, influențați de respectiva propagandă.

În această ordine de idei, deputații din opoziție ar fi trebuit să aducă dovezi privind imbecilitatea moldovenilor. Ce studii (medicale) s-au făcut? În principiu, acum electoratul este pus în următoarea situație: dacă alegătorii vor vota forțele politice care au adoptat respectiva lege – vor recunoaște că sunt imbecili, dacă nu îi vor mai vota – vor arăta că guvernanții se înșală cu privire la imbecilitatea moldovenilor.

Ceea ce este interesant acum este situația în care se află președintele Igor Dodon: dacă va promulga legea, el va adopta poziția guvernanților cu privire la imbecilitatea moldovenilor (incapacitatea de a discerne propaganda și de a râde de tentative de manipulare); dacă nu o va promulga – va recunoaște că electoratul moldovenesc are înțelepciune și nu merită tratamentul la care este supus de către guvernanți. Interesant cum va proceda până la urmă…. 

De ce Moldovenii nu sunt o națiune

Nu din cauza invocării teoriei conform căreia Moldovenii sunt o parte a etniei române, deci sunt parte a națiunii române.

Cercetătorul american Karl W. Deutsch lega noțiunea de națiune, cu referire la o comunitate umană, de o condiție politică: „dacă o proporție semnificativă a unui popor încearcă să obțină controlul asupra unor componente esențiale ale sistemului decizional și de guvernare – consilii orășenești, comitete școlare sau legislaturi locale – , spunem că acești membri constituie o naționalitate, iar dacă reușesc să își exercite autoritatea asupra mijloacelor semnificative de aplicare a puterii dintr-o zonă extinsă – adică, în general, dacă reușesc să controleze un stat – , ei constituie o națiune (și, de obicei, se autointitulează astfel). Prin urmare, o națiune este un popor care deține controlul asupra unui stat” (Analiza relațiilor internaționale, Editura „Tehnica-info”, Chișinău, 2006, p. 70).

Atâta timp cât statul este captiv – cât instituțiile sale sunt captive, și populația este captivă. O populație captivă nu poate fi o națiune (nici măcar o naționalitate), ea este o adunătură de robi apatici, înapoiați cultural (educațional), care duc jugul.

Moldovenii vor fi o națiune atunci când vor prelua controlul asupra statului lor (instituțiilor statului), când statul va fi pentru ei, nu ei – pentru cei care au capturat statul...  

ROLUL SFATULUI ȚĂRII ÎN AFIRMAREA STATALITĂȚII MOLDOVENEȘTI: ÎNVĂȚĂMINTE PENTRU PERIOADA CONTEMPORANĂ

Rolul Sfatului Țării în afirmarea statalității moldovenești încă urmează să fie reliefat de istoricii moldoveni contemporani, din perspectiva consolidării actualului stat Republica Moldova. Se știe că Sfatul Țării a fost un consiliu legislativ, care a condus, în 1917 – 1918, noul stat Republica Democrată Moldovenească (RDM), format pe teritoriul fostei guberniei ruse Basarabia. În 1812 Imperiul Rus a încorporat partea estică a Principatului Moldova, transformând-o în gubernia Basarabia. În calitate de Parlament al RDM, Sfatul Țării a activat în perioada 21 noiembrie 1917 stil vechi - 27 noiembrie 1918 stil vechi. În condițiile destrămării Imperiului Rus, Sfatul Țării a proclamat fondarea Republicii Democratice Moldovenești în cadrul viitoarei Federații Ruse democratice – la 2 decembrie 1917, iar la 24 ianuarie 1918 a proclamat independența RDM.

Sfatul Țării a fost emanația diferitelor clase sociale sau organizații profesionale din provincia basarabeană. După Revoluția din Februarie în Basarabia au fost convocate numeroase adunări și congrese ale reprezentanților diverselor categorii ale populației: locuitorilor de la sate (6 – 7 februarie 1917), ale clerului, învățătorilor și ale soldaților (20 – 27 octombrie 1917) pentru discutarea viitorului țării, cu toate cerând autonomia pentru fosta gubernie. De asemenea, în regiune au început să apară partide: în aprilie 1917 a fost creat Partidul Național Moldovenesc, sub președinția lui Vasile Stroescu, printre membrii de frunte aflându-se Paul Gore, Vladimir Herța, Pantelimon Halippa, Ion Pelivan, Daniel Ciugureanu ș.a., care milita pentru autonomia Basarabiei, editând un organ de presă – ziarul Cuvânt moldovenesc.

Pe 16 iulie 1917, comitetul central ostășesc din Chișinău a hotărât crearea unui consiliu al provinciei (după modelul sovietelor), care avea să emită o Propunere de lege pentru autonomie națională și teritorială. Pe 4 septembrie, acest comitet publica propriul său ziar, Soldatul român, avându-l ca director pe Iorgu Tudor.

În același timp, Adunarea Națională Ucraineană decreta că Basarabia este parte a Ucrainei, ceea ce a dus la solicitarea de către moldoveni a protecției Guvernului provizoriu rus de la Petrograd. 

În perioada 23–27 octombrie 1917, consiliul ostășesc a proclamat autonomia Basarabiei și formarea Sfatului Țării ca organ legislativ. Au fost aleși, după unele date, 44 de deputați din rândurile soldaților, 36 de deputați din partea țăranilor, 58 de deputați fiind aleși de comisiile comunale și ale ținuturilor și de asociațiile profesionale. Din totalul de 156 deputați, 105 erau moldoveni, 15 ucraineni, 14 evrei, 7 ruși, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean și 1 grec [1]. Există și alte cifre în acest context. 

Prima ședință a Sfatului Țării a avut loc la 21 noiembrie/4 decembrie 1917. Ca președinte a fost ales Ion Inculeț. În decursul existenței sale, Sfatul Țării s-a întrunit în două sesiuni (cu 83 de ședințe plenare și două ședințe particulare). Prima sesiune a fost pregătită de Biroul de organizare al Sfatului Țării și s-a desfășurat în perioada 21 noiembrie 1917 – 28 mai 1918, iar cea de-a doua sesiune a fost convocată între 25-27 noiembrie 1918.

La 2 aprilie 1918 Ion Inculeț și-a dat demisia din conducerea Sfatului Țării, fiind numit ministru fără portofoliu pentru Basarabia în Guvernul de la București. Președinte al Sfatului Țării a fost numit omul politic originar din Basarabia Constantin Stere (2 aprilie 1918 - 25 noiembrie 1918), iar apoi Pantelimon Halippa (25-27 noiembrie 1918). La 27 noiembrie 1918 Sfatul Țării s-a autodizolvat.

Evaluând retrospectiv rolul Sfatului Țării, cu certitudine se poate afirma că acela a fost unul de salvare națională. Cu scurte excepții temporale, proiectul Imperiului Țarist pentru Moldova de Est (Basarabia) a fost acela de deznaționalizare, asimilare forțară (rusificare), desființare etnică a populației majoritare băștinașe a provinciei. În acest sens s-a ajuns ca învățământul, ședințele instanțelor de judecată, slujbele bisericești, activitatea organelor administrației la toate nivelurile să fie efectuate exclusiv în limba rusă. Este știut comportamentul episcopului Lebedev, care ardea cărțile bisericești moldovenești în focul sobei reședinței episcopale. Pentru el, acele cărți erau inutile, întrucât toți locuitorii Basarabiei trebuiau să devină ruși. Măsurile luate de administrația țaristă pot fi calificate drept un genocid cultural la adresa moldovenilor din Basarabia. Programele de colonizare a provinciei, nu numai în partea sa sudică, dar și în celelalte sectoare, aveau și ele scopul de a dilua caracterul etnic secular al Moldovei de Est. Sfatul Țării a demonstrat că moldovenii au rezistat presiunilor ingineriilor sociale ale Imperiului Țarist. Mai mult, se poate afirma că prin formarea Sfatului Țării, prin deciziile pe care le-a adoptat acest organ, moldovenii au învins imperiul, care mai era denumit „închisoarea popoarelor”, tocmai prin rezistența lor și prin păstrarea tradițiilor culturale ale statului moldovenesc. Sfatul Țării a constituit triumful statalității moldovenești. Toți membrii Sfatului Țării erau antițariști, revoluționari, dedicați sistemului democratic, în detrimentul celui autoritar țarist.  

Merită subliniat că forța motrice a mișcării de eliberare națională din 1917 au fost militarii moldoveni, așa cum în 1987-1991 în timpul destrămării URSS, scriitorii și alți intelectuali moldoveni au constituit forța motrice a mișcării de eliberare națională.

Componența Sfatului Țării arată clar că în organul legislativ au intrat reprezentanții tuturor etniilor conlocuitoare din provincie, ai asociațiilor profesionale, ai partidelor, ceea ce a însemnat că acolo au fost reprezentate toate grupurile de interese. Aceasta a conferit Sfatului Țării o legitimitate incontestabilă, în pofida oricăror critici formulate în istoriografia sovietică. În perioada interbelică a existat un curent de gândire politică, numit corporatismul, de sorginte italiană. În România unul dintre promotorii săi a fost Nichifor Crainic. Conform corporatismului, o formă de reprezentare politică mai bună decât parlamentul format în urma alegerilor generale, cu participarea partidelor politice, era formarea unui legislativ în care să-și delege reprezentanții toate asociațiile profesionale, toate instituțiile societale. Sfatul Țării a fost tocmai un asemenea organ politic. Schema de repartizare a locurilor în Sfatul Țării, stabilită la ședința Biroului de organizare din 6 noiembrie 1917, includea 29 de instituții și organizații [2]. Au fost luate în calcul instituțiile administrative, partidele politice, societățile culturale și profesionale ale moldovenilor și ale etniilor conlocuitoare. În cadrul Sfatului Țării au fost formate patru fracțiuni: Blocul Moldovenesc, Fracțiunea Țărănească, Fracțiunea Minorităților și Fracțiunea Socialistă. În contextul utilizării în prezent a noțiunii stat captiv, se poate admite că dacă în Legislativ ar ajunge reprezentanți ai asociațiilor profesionale, ar fi mai dificilă coruperea politică a deputaților, căci mai greu, de exemplu, un membru al fracțiunii fermierilor ar putea trece într-o fracțiune ce reprezintă altă ocupație profesională.

Moștenirea lăsată de Sfatul Țării poate fi valorificată și în perioada contemporană. O cameră – superioară (Senat) – a parlamentului Republicii Moldova, în care asociațiile profesionale (inclusiv cele de creație), etnice, bisericești ș.a. și-ar putea delega reprezentanții, ar putea fi o soluție pentru criza parlamentară cu care se confruntă statul moldovenesc contemporan, în condițiile problemelor de legitimitate legate de preluare aputerii – prin racolarea de deputați din alte partide – de către o formațiune care a ajuns în legislativ cu un scor electoral destul de scăzut. Denumirea Sfatul Țării ar putea fi purtată de o asemenea cameră (superioară), dar chiar și până la discutarea și luarea deciziei privind înființarea unei asemenea camere merită să fie discutată denumirea Legislativului moldovenesc în actuala sa structură. Se știe că statele vecine și-au denumit legislativele conform tradițiilor sale: în Ucraina – radă, în Rusia – dumă, în republicile baltice – seim-uri etc. În Republica Moldova este utilizat cuvântul francez parlament. Faptul că în 1991 Legislativul moldovenesc nu a preluat denumirea Sfatul Țării denotă lipsa asumării de către deputații de atunci a continuității statalității moldovenești – din perioada 1917-1918. Nu e târziu nici acum să se revină la tradiția cu pricina.   

Dacă actuala pătură politică nu va aborda restructurarea Legislativului, în sensul creării unei camere superioare, moștenirea Sfatului Țării din 1917-1918 ar putea fi valorificată în cadrul Consiliului Societății Civile de pe lângă Președintele Republicii Moldova, care ar trebui să întrunească reprezentanți ai tuturor asociațiilor profesionale, etnice, confesionale ș.a., și nu neapărat pe cei ai ONG-urilor, în așa fel încât să reunească toate grupurile de interese. În acest sens, consiliul în cauză ar putea fi redenumit – Sfatul Țării, devenind o platformă de armonizare a intereselor diverselor asociații, comunități și grupuri ce constituie statul contemporan Republica Moldova.  

Bibliografie:

1.      Sfatul Țării, https://ro.wikipedia.org/wiki/Sfatul_%C8%9A%C4%83rii , accesat: 21.11.2017.

2.       RECONSTITUIRE. 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, http://adevarul.ro/moldova/politica/reconstituire-95-ani-unirea-basarabiei-romania-1_5151e0b500f5182b8553d000/index.html , accesat: 21.11.2017.

Comunicare susținută la conferința „Republica Democratică Moldovenească (1917-1918): fenomenul parlamentarismului și multipartidismului  în evoluție istorică”, 22.11.2017, Chișinău, IRIM. 

Adevărata semnificație a zilei de 2 decembrie: ce fel de sărbătoare națională trebuie să fie

Ziua de 2 decembrie reprezintă data istorică în care a fost proclamată Republica Democratică Moldovenească în 1917 – prin aceasta populația moldovenească din Moldova de Est (Basarabia) și-a afirmat fără putință de tăgadă statalitatea: visul de a-și reface statul ce le-a fost răpit de străini.

Sfatul Țării a proclamat Republica Moldovenească în granițele Moldovei Răsăritene: de la Noua Suliță până la Mare. Mai târziu una dintre crimele capitale le regimului sovietic a fost deposedarea RSSM, pe care a creat-o în cadrul URSS, de nordul și sudul Basarabiei, fără să întrebe populația din acele regiuni dacă vrea să fie înstrăinată din formațiunea teritorială moldovenească. Totuși, moștenirea lăsată nouă de statul medieval moldovenesc, reconfirmată de actul fondator al RDM – cu privire la apartenența indubitabilă a nordului și sudului Basarabiei la Moldova – ne obligă să acordăm atenție conaționalilor noștri rămași în afara Republicii Moldova.

Guvernanții de la Chișinău ar trebui să se preocupe de comunitățile moldovenești din nordul și sudul Basarabiei permanent. Totuși, 2 decembrie poate fi ziua solidarității cu comunitățile moldovenești din nordul și sudul Basarabiei. Dacă nu suntem mancurți… 

Deci 2 decembrie ar fi ziua solidarității – cu frații noștri din cealaltă Basarabie și între noi – cei din Republica Moldova… 

Republica Moldova: la răspântia celor 3 căi – proiecte de țară

Ziua de 2 decembrie a căpătat o semnificație aparte pentru societatea moldovenească. În această zi a apărut mai evident ca înainte faptul că în pofida unei penurii intelectuale în materie de idei politice, în Republica Moldova există trei proiecte de țară.

Marșul unioniștilor a arătat că proiectul unionist (în contextul guvernării degradante din ultimii ani) este o soluție de supraviețuire pentru cei care nu mai vor să sufere tratamentul regimului.

Adunarea festivă consacrată centenarului Republicii Democratice Moldovenești a arătat că există încă în RM destule persoane care mai cred în proiectul de consolidare a statului moldovenesc independent. 
            Partizanii ambelor proiecte de țară s-au arătat ancorați în trecutul istoric.

Și mai există al treilea proiect politic – al celor care se declară „pro integrare europeană” (despre care Băsescu a spus că „vând iluzii”): PAS, PDA și... PDM. Reprezentanții acestor partide nu s-au exprimat cu privire la moștenirea istorică ce a atins vechimea de 100 de ani. Ca și cum au arătat că sunt politicieni de factură post-modernă, pentru care nu mai contează tradițiile, rădăcinile, parcursul istoric statal ș.a.. Este adevărat că PAS și PDA acuză PDM-ul că simulează „integrarea europeană”, că profită de sintagmă pentru ca să se mențină la putere în beneficiul personal al clicii, pe contul mulțimii – prostimii. Și totuși atitudinea față de centenarul RDM a „euro-integriștilor” – atât a guvernanților, cât și a celor din opoziție, a fost aceeași (pe rețelele de socializare și în mass-media)… 

Alegerile parlamentare din 2018 vor scoate la iveală nu atât un vot geopolitic, cât unul pentru fiecare dintre aceste trei proiecte de țară. Geopoliticul se pliază peste ele…