Strășeni

În această lume

Există-un loc anume

Unde, venind o dată,

Vrei să stai viața toată.

Matricea liberală a Uniunii Europene și perspectivele PL

Claudia Arădău, dr. în științe politice și relații internaționale, conferențiar universitar la Open University din Marea Britanie, a dezvăluit esența Uniunii Europene în articolul „Alteritate și politică externă: o abordare constructivistă” (în „Manual de analiză a politicii externe, Iași, Polirom, 2010). Ea pornește de la premisa că UE este „o Europă a păcii” (p. 281), iar „extinderea Uniunii Europene spre Est” a vizat o „transformare” statelor din regiune așa încât să poată „accede la statutul de subiect liberal responsabil” (p. 281). „Intervențiile terapeutice și disciplinare” ale UE în statele din Europa de Est, prin condiționarea asistenței financiare de efectuarea de reforme, trimiterea de consilieri ș.a. „au ca scop crearea unui subiect liberal” (p. 280). Pentru că „Cei care nu sunt (încă) liberali sunt văzuți ca un potențial risc” (p. 280).

Din această perspectivă, eliminarea de către coordonator a liberalilor de la guvernare a reprezentat un semn clar al faptului că guvernarea e deturnat cursul de integrare europeană sau poate, mai exact, a scos la lumină faptul ce pare tot mai evident. Că nu a existat nicio politică de „integrare europeană”, sintagma respectivă fiind exploatată de către un regim pentru obținerea de avantaje personale.

Desigur, și PL-ul nu a corespuns până acum denumirii asumate. În loc să promoveze valorile liberale – deci ale UE – liberalii de la noi s-au rezumat la reprezentarea unui segment electoral, de 10-20%, al unioniștilor. Totuși, un PL reînnoit, cu Dorin Chirtoacă la conducere, care să reprezinte pe toți cetățenii cu aspirații de integrare europeană (nu doar pe unioniști), ar putea să spulbere – la alegeri – orice regim hoțesc și orice coordonator. Nu cumva de asta D. Chirtoacă este hărțuit de regim?...  

Despre cum se menține la putere un regim hoțesc

Un regim hoțesc, singura rațiune a căruia este să fure poporul țării, puterea politică (instituțiile de stat) a căreia a preluat-o în acest scop, se poate menține la putere folosind decât o strategie, cunoscută de când lumea: Divide et impera – Divizează și stăpânește. Într-un caz ipotetic, divizările (pentru a sustrage atenția prostimii – a celor mulți și incapabili de gândire critică – de la furturi și delapidări din banii publici) ar fi: unioniști – stataliști, pro Vest – pro Est.

Un observator al fenomenului politic din țara ipotetică privește pasionat cum strategii puterii pun în practică strategia respectivă și operează diverse diversiuni; el privește cu oroare (scârbă) cum prostimea (dar mai ales proștii care apar în spațiul public) se războiesc între ei pe criterii identitare și geopolitice, mai ales în alegeri... El se întreabă: când le va veni mintea la cap?, când se vor uni pentru a determina schimbarea regimului hoțesc?

Niciodată, par să răspundă strategii regimului. De asta suntem noi. Asta (faptul că cetățenii mușcă momeala și se lasă divizați – înrăiți între ei) exploatăm, cu succes, zi de zi…. Păi asta să însemne că cei care se înrăiesc împotriva celorlalți pe criterii identitare și geopolitice sunt idioți utili (vorba lui Lenin) ai regimului? Cam așa, par să răspundă strategii, frecându-și mâinile de isprava lor impecabilă…  

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).    

Liniștea veșniciei

Orașului Strășeni

De parcă timpul s-a oprit pe loc

Și liniștea a inundat pământul.

Mireasma florilor de busuioc

O răspândește pretutindeni vântul.

De parcă timpul s-a oprit din mers,

Iar liniștea – ca florile-nflorește.

Și frumusețea din întregul univers

Aici se naște și se răspândește.

De parcă însuși timpul, obosit,

Se odihnește cât o fi să fie.

Și în acest mister deosebit

Liniștea adie-a veșnicie.

De ce neaderarea RM la UE este în avantajul moldovenilor

Este știut că aderarea la UE înseamnă acordarea unui „certificat medical de normalitate”, în speță pentru țările din Europa de Est. Finalizarea negocierilor de aderare este percepută ca încheiere a procesului de tranziție spre democrație și economie de piață – economie performantă, care poate susține existența un stat (o economie care justifică necesitatea existenței unui stat). Din 2009 până în prezent, actuala guvernare „pro-europeană” de la Chișinău a demonstrat că RM nu este pregătită să se integreze în spațiul de stabilitate și prosperitate al UE, întrucât nu corespunde cerințelor clare și precise de la Copenhaga. UE nu își poate permite să încorporeze un stat eșuat, cu grave probleme sociale, economice, politice (integritatea și independența deținătorilor celor mai diverse funcții din instituțiile de stat), de securitate etc.. Iată de ce, oricare ar fi relația coordonatorul – Rogozin, în ultimă instanță nu există persoane mai utile Kremlinului, care nu dorește părăsirea de către RM a sferei de influență a Rusiei, decât actualii guvernanți de la Chișinău. În mod paradoxal, prin sărăcirea continuă a RM, guvernarea „pro-europeană” o menține stabil în spațiul controlat de Moscova. 

Dar partea plină a paharului este că rămânerea în afara UE este benefică RM, dintr-un anumit punct de vedere. Este cunoscută importanța presiunilor din partea UE pentru îndeplinirea angajamentelor de reformă asumate de guvernarea moldovenească pentru primirea asistenței de la Bruxelles. După obținerea calității de membru al Uniunii, presiunile încetează. Iar temerea societății moldovenești este că în cazul ipotetic, dar categoric ireal al aderării la UE, „elita” politică moldovenească, deprinsă „să fie trasă de mânecă”, se va relaxa și va acționa în voie întru realizarea obiectivelor cât se poate de personale, care nu au legătură cu interesele poporului. Iar în absența capacității forțelor interne ale societății civile de a exercita și menține presiuni asupra guvernanților, starea de lucruri din țară nu s-ar putea decât înrăutăți.       

Cine e de vină pentru starea de degradare: sistemul, V. Plahotniuc sau electoratul?

În ultima ediție a emisiunii „Important”, pe TV C21, președintele Partidului Unității Naționale (PUN), dl Anatol Șalaru, a făcut declarații care merită atenția societății moldovenești, cu privire la situația actuală din Republica Moldova: „Acest sistem este mai periculos decât Vlad Plahotniuc. Și acest sistem trebuie schimbat. Dar în Moldova astăzi nu sunt forțe capabile să schimbe acest sistem. Un milion de oameni au plecat. Au rămas pensionarii, au rămas bugetarii, oamenii de afaceri sunt speriați, sunt controlați”… A fost nevoie ca un om politic din Republica Moldova să spună lucrurilor pe nume. Această caracteristică a situației din țară, făcută de dl A. Șalaru, scoate în evidență o dată în plus un adevăr bine știut: fiecare popor își merită conducătorii; și în speță populația din Republica Moldova își merită conducerea (pe coordonator).

Totuși, comentând afirmația dlui Șalaru, se poate afirma, că fiecare stat are un sistem. Și sistemul este neutru. El trebuie permanent îmbunătățit, adaptat la mediul regional și internațional (de securitate). Un stat prosper este unul în care sistemul se constituie din instituții independente (tocmai de aceea: eficiente), care servesc societatea (pe cetățenii țării), nu pe un coordonator (fie el dictator, tiran etc). Aceasta este deosebirea între un sistem de stat democratic și unul totalitar sau autoritar – în care sistemul servește o clică, un partid, o etnie, o comunitate religioasă (confesională), o clasă socială.

Sistemul e neutru. Totul depinde de moralitatea celor care ajung la guvernare și îl folosesc. Depinde dacă au frică de Dumnezeu, depinde dacă au dragoste de Dumnezeu, deci de oameni – de proprii cetățeni. Numai că problema se pune astfel: nu ar putea ajunge la guvernare – nu ar putea să încalece un sistem de stat – niște hoți (ticăloși), dacă societatea (electoratul unei țări) nu s-ar constitui din indivizi cu probleme de moralitate. Pentru că întotdeauna un popor își merită conducătorii. 

Despre eroism: declararea independenței (1991) și ca indezirabil a lui Rogozin (2017)

Se apropie ziua de 27 august, când va fi marcată aniversarea celor 26 de ani de la declararea independenței Republicii Moldova. Mai corect ar fi să fie sărbătorită obținerea independenței la 2 martie, atunci când Organizația Națiunilor Unite a recunoscut națiunea moldovenească drept parte a comunității internaționale, alături de celelalte națiuni membre ale organizației. E importantă și ziua declarării independenței, dar cum, de pildă, regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Elisabeta a II-a,  s-a născut pe 21 aprilie 1926, însă este sărbătorită oficial în luna iunie, ar fi fost potrivit ca guvernanții moldoveni, dacă ar fi creștini, să sărbătorească declararea independenței pe 28 august – de sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, atunci când în multe localități se sărbătorește hramul. Astfel, 28 august ar fi putut deveni Hramul Republicii Moldova, întrucât – cine se poate îndoi? – fără ajutorul Maicii Domnului, a Domnului nostru Iisus Hristos, nu mai vedeau moldovenii independență.

Aniversarea care se apropie (pe 27 august) ne prilejuiește o comparație a situației din 1991 cu cea care s-a creat zilele acestea de august, 2017. Se știe că parlamentarii moldoveni din 1991, care și-au primit anul trecut decorații pentru „curajul” de care au dat dovadă atunci, au așteptat 3 zile, după ce Ucraina și-a proclamat independența pe 24 august 1991, și încredințându-se că istoria nu mai poate fi întoarsă (încredințându-se că nu vor păți nimic de la metropola moscovită – pentru că între Moscova și Moldova se afla Ucraina independentă), au votat ce a votat și Kievul, devenind „eroi”.

Și acum asistăm la momente de „eroism”, de data aceasta din partea guvernului de la Chișinău. Vicepremierul rus Dmitrii Rogozin a fost declarat indezirabil pe teritoriul RM. Probabil, guvernanții moldoveni își vor acorda decorații pentru „eroism”. Numai că lui D. Rogozin îi fusese de mult timp interzis accesul prin Ucraina și UE (deci și prin România), de aceea el oricum nu putea ajunge în Republica Moldova, fără să mai fie declarat indezirabil pe teritoriul statului moldovean...      

Rogozin și probabilitatea redeclanșării războiului pe Nistru

După ce a fost declarat „persona non grata”, corect: indezirabil, pe teritoriul Republicii Moldova, de către Guvernul de la Chișinău, vice-premierul rus Dm. Rogozin a acordat un interviu unui post TV din Chișinău, în care a făcut declarații cu rezonanță în societatea moldovenească. În speță, el a spus că Vladimir Plahotniuc, cel care controlează totul în Republica Moldova, vrea să redeclanșeze conflictul transnistrean (растопырить конфликт), că numitul va îneca Moldova în sânge (зальёт Молдову кровью), că acești oameni – Plahotniuc cu guvernarea pe care o coordonează – se află în pragul dezlănțuirii războiului (эти люди стоят на пороге развязывания войны).

Din aceste declarații se vede că unii actori politici de la Chișinău și-au atins scopul. Această stratagemă a fost utilizată și în ajunul alegerilor din toamna lui 2014, atunci când mulți alegători au votat actuala guvernare de teama tancurilor rusești – o temă subtil indusă conștiința electoratului cu mai puțin discernământ. Se vede treaba că și acum guvernarea a obținut ce și-a dorit: cu toate că Rogozin a spus că „Plahotniuc” vrea redeclanșarea războiului, oricum se înțelege că în eventualul război va fi implicată, la fel ca în 1992, și armata rusă – atât cea din Transnistria, cât și cea de la bazele militare din Crimeea sau din Caspica etc. Pentru moldovenii care știu forța armatei rusești este o amenințare gravă, demnă de a te pune pe gânduri. Iar în acest context, miza unei guvernări „victimă” nu poate fi decât speranța în consolidarea unei societăți debusolate și sărăcite în jurul guvernării acuzate de hoții și delapidări. Iată de ce declarațiile lui Rogozin puteau fi anticipate și scontate de unii politicieni de la Chișinău, care prin profilarea unui dușman extern vizează consolidarea propriilor poziții.

În al doilea rând, jocul pe care îl putem urmări pare riscant pentru guvernanții de la Chișinău. Se știe că dacă decidenții de la Moscova vor imagina un motiv de intervenție în Republica Moldova, nimeni și nimic nu îi va opri – nici NATO, nici SUA, nici UE. Iată de ce unii se întreabă dacă nu cumva este vorba de un scenariu prin care actuala guvernare – tachinând (de ochii lumii) Kremlinul, de fapt urmărește concesionarea Republicii Moldova partenerului strategic din Est, la fel cum a făcut cu aeroportul internațional Chișinău sau cu sudul republicii – respectivei firmei de explorare a gazelor de șist... 

De ce a fost declarat Rogozin persona non grata fără să fie diplomat

Astăzi autoritățile Republicii Moldova au mai dat curs unui gest cu semnificație și rezonanță internațională, care cu siguranță va avea urmări pentru statul moldovenesc. Guvernarea de la Chișinău l-a declarat „persona non grata”, după cum a specificat președintele Parlamentului, Andrian Candu, pe vicepremierul rus Dmitrii Rogozin.

O decizie ciudată. În primul rând, conform definiției general-acceptate, persona non grata este o „Denumire folosită pentru a desemna un reprezentant diplomatic despre care statul în care a fost acreditat declară că trebuie să-și înceteze activitatea pe teritoriul respectiv”. Rogozin nu este nici diplomat, nici nu activează în ambasada Federației Ruse în Republica Moldova. În al doilea rând, Candu a menționat că Rogozin „S-a dat în spectacole, iar acțiunile sale nu le mai tolerăm și nu acceptăm ca RM și cetățenii ei să fie ofensați”. În ajun Rogozin a declarat că „Vlad Plahotniuc deține cetățenia rusă și este liderul unei grupări mafiote care controlează R. Moldova”. Dacă este o confruntare între coordonator și Rogozin, nu e bine să fie implicată Republica Moldova… 

         Dincolo de toate, însă, aș întreba ce rost are să-l declari indezirabil pe teritoriul RM pe D. Rogozin, în condițiile în care el nu poate ajunge aici, căci Ucraina și UE i-au interzis să tranziteze teritoriile și spațiul aerian al statelor respective? Vorba Apostolului: „Toate sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos”...

De ce înființarea RSSM a fost catastrofa geopolitică a secolului XX pentru Moldova

Astăzi este aniversarea înființării Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM) – la 2 august 1940. Este cunoscută declarația președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, conform căreia destrămarea URSS a fost cea mai mare catastrofă a secolului XX, pentru că 25 milioane de etnici ruși au rămas în afara frontierelor Federației Ruse. Pentru Moldova catastrofa secolului XX a fost la 2 august 1940, când, prin înființarea RSSM, sudul și nordul Basarabiei au fost tăiate din vechiul corp statal moldovenesc și predate Ucrainei. Sute de mii de moldoveni au rămas în afara republicii moldovenești, ajungând în regiunile Ismail (mai târziu aceasta a fost încorporată în regiunea Odesa) și Cernăuți. Puțini cunosc faptul că la 28 iunie 1940, când URSS a anexat Basarabia, județele Hotin, Cetatea Albă și Ismail au intrat, formal, integral în componența republicii ucrainene. Delimitarea teritorială finală a fost consfințită printr-o hotărâte a Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, din 4 noiembrie 1940, care a stabilit granița devenite frontieră de stat moldo-ucraineană, după destrămarea URSS și obținerea independenței de către Moldova și Ucraina.

Puțini cunosc detalii de la momentul stabilirii graniței moldo-ucrainene, detalii făcute publice de istoricul Valeriu Pasat. Stalin i-a chemat pe conducătorii RSSM și RSS Ucrainene în legătură cu chestiunea graniței. Stalin l-a întrebat pe N. Hrușciov, I secretar al RSSU dacă „colegii” moldoveni sunt de acord cu decizia în cauză, ce urma să fie aprobată. Hrușciov a spus „da” (colegii moldoveni erau șefii de partid ai fostei Republici Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești [RASSM] – Transnistria – din cadrul Ucrainei. Deci exista o tradiție bine înrădăcinată să răspundă numai cu DA la tot ce erau întrebați de șeful de la Kiev). Stalin i-a întrebat pe „colegii” moldoveni dacă sunt de acord cu noua graniță și ei au răspuns DA. Stalin a comentat că „Vă vor blestema urmașii”, dar decizia a fost aprobată.

Așadar, catastrofa (geopolitică a) secolului XX pentru Moldova s-a produs la 2 august 1940, atunci când a fost înființată RSSM, prin amputarea unor teritorii (sudul și nordul Basarabiei) în care au rămas – în afara republicii moldovenești – sute de mii de oameni care se identificau (și urmașii cărora se mai identifică și acum) Moldoveni.

Iată de ce regretele lui Putin au o corespondență și în istoria Moldovei…