O viață de slujire lui Dumnezeu și aproapelui: părintele Vasile Garbuz

Orice țară are valorile sale. Unele au zăcăminte de aur, petrol și tot felul de minerale, altele au ieșire la mări și oceane, respectiv acces la bogățiile oceanului planetar, altele au munți ce atrag vizitatori etc. Probabil, nu este o descoperire afirmația, că valorile Moldovei sunt în primul rând Oamenii săi. Este imperios necesar ca tinerele generații să cunoască personalitățile Țării, pentru că dragostea de Țară (patriotismul) este în primul rând cunoașterea și aprecierea concetățenilor care au lăsat urme pe glia Țării, a personalităților marcante ale Neamului, și doar apoi dragostea pentru pământul care ne-a mai rămas din vechea Moldovă a domnitorului Ștefan cel Mare.

Una dintre personalitățile care se înscriu în acest șir este preotul paroh al catedralei Sfântul Ioan Teologul din satul Peresecina, raionul Orhei, Vasile Garbuz, care a acumulat 50 de ani de preoție în cadrul Mitropoliei Bisericii Ortodoxe din Moldova. Născut la 29 aprilie 1943 în satul Bădiceni, raionul Soroca, în duminica zilei de Paste din acel an, micuțul Vasile a rămas fără mamă la vârsta de 2 ani. Ea a decedat la sfârșitul războiului, în timpul nașterii a doi gemeni, care nici ei nu au supraviețuit. De la 6 ani a început să frecventeze biserica din sat, cu bunica. De la vârsta de 7 ani a devenit slujitor al sfântului altar, fiind sub ascultarea părintelui paroh Alexei Bodescu, care i-a fost duhovnic până când a trecut la cele veșnice. I-a fost primul învățător bisericesc. A fost omul prin intermediul căruia Vasile Garbuz a intrat în lumea largă a Ortodoxiei. 
        Primele 7 clase le-a studiat în școala din sat. Apoi a plecat la verișorul său Ștefan – ofițer în armata sovietică la o bază militară din Leninakan, Armenia, la frontiera cu Turcia. Acolo a urmat programul de studii al claselor a 8-10. După absolvire s-a întors în RSSM. Deși avea dorința de a studia la un seminar teologic (în contextul în care autoritățile bolșevice închisese o multitudine de biserici – unele au fost demolate: din 1450 câte erau în 1945 mai rămăseseră 93), s-a înscris la Colegiul Cooperatist, unde a studiat 2 ani. După absolvire a reușit să fie admis la Seminarul Teologic din Odesa, de unde a trebuit să se întoarcă în RSSM pentru a se încadra în câmpul muncii: pe atunci era obligatorie munca la locul de repartizare, cel puțin 3 ani, după absolvirea unei instituții de învățământ. După 2 ani de muncă în calitate de director al unei baze de cherestea din Chișinău, s-a înscris la Seminarul Teologic din Leningrad, unde a fost coleg cu actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse Kiril (pe atunci – Vladimir Gundeaev). Relațiile bune cu colegul său le-a păstrat până în prezent. De menționat că în acele timpuri în toată Uniunea Sovietică au funcționat 3 seminare teologice: la Moscova, Leningrad și Odesa. Pentru a fi admis la studii la Leningrad, părintele Alexei Bodescu i-a eliberat certificat de botez și o recomandare. Reprezentanți ai securității sovietice l-au amenințat pe părintele Alexei, care avea 10 copii (un fiu a fost chiar coleg de clasă cu Vasile Garbuz), că va fi deportat în Kurgan. Părintele Alexei le-a răspuns: Faceți cu mine ce vreți, dar eu nu retrag documentele eliberate lui Vasile. La Leningrad a studiat 4 ani, iar apoi alți 4 ani a studiat la Academia Teologică din Moscova, la secția fără frecvență. A primit hirotesia în 1968, fiind student la Seminarul Teologic din Leningrad. În 1972, după absolvirea Seminarului din Leningrad și după ce s-a căsătorit, a fost preoțit și numit preot al bisericii din satul Isacova, raionul Orhei. După facultatea de la Academia Teologică din Moscova, la aceeași instituție și-a făcut studiile de doctorat, obținând titlul de doctor în Teologie (1977). Din 1980 a devenit paroh al catedralei Sfântul Ioan Teologul din Peresecina, unde slujește până în prezent (în anul 2005 s-a sărbătorit centenarul catedralei). În 1990 a devenit prorector și profesor la Seminarul Teologic de la Chițcani, mutat mai târziu în Chișinău. În această calitate a editat un manual intitulat „Morala divină și firească”.

În Peresecina părintele Vasile a contribuit la reconstrucția a două biserici: a bisericii vechi, din cimitirul satului, și a catedralei Sfântul Ioan Teologul.

Părintele Vasile are mai multe decorații de stat: Ordinul de Onoare, Medalia Om emerit al RM, precum și decorații bisericești: cel mai înalt ordin al Bisericii Ortodoxe Ruse – Vladimir, ordinele Daniil al Moscovei, Serghii Radonejschii; ordinele Bisericii Ortodoxe din Moldova: Ștefan cel Mare bisericesc, Paisie Velicicovschi și Meritul Bisericesc de gradul I cu panglică.

Fiind o autoritate incontestabilă în materie de Teologie, un cunoscător al profunzimilor învățăturii creștin-ortodoxe, părintele Vasile este o sursă de cunoștințe pentru toți doritorii de a afla adevărurile creștine. Fiind un duhovnic iscusit, cunoscător al problemelor cu care se confruntă oamenii, este căutat pentru sfatul înțelept, inclusiv de către un președinte al RM din trecut.

Viața sa de până acum a fost și este slujire lui Dumnezeu și Bisericii Sale, pe care o constituie credincioșii creștini.

La cei 77 de ani ai săi, părintele Vasile din Peresecina este la datorie, explicând de la amvonul catedralei, creștinilor îngrijorați de pandemia Coronavirusului, că aceasta este o încercare îngăduită de Dumnezeu, din care vom putea ieși cu bine dacă ne vom pocăi, ne vom schimba gândirea și faptele, ne vom întoarce la Dumnezeu, ne vom ruga pentru izbăvirea de molimă. În fiecare zi, la ora 12:00, la catedrala din Peresecina bat clopotele pentru a chema toți credincioșii la rugăciune. Visul pe care îl nutrește de mulți ani este primenirea catedralei în care slujește, care nu a mai fost reconstruită de 30 de ani.