În studiul său „Adunările de
stări în Europa și în Țările Române în Evul Mediu” (București, 1996) istoricul
român Gheorghe I. Brătianu a expus ideile cu privire la conducerea unui stat,
ale gânditorului englez Bracton – unul dintre marii juriști englezi de la
jumătatea veacului al XIII-lea. În scrierile sale își face loc o idee a regalității
[conducerii] stăpânite și mărginite de noțiunea
dreptății, care purcede dintr-o concepție augustiniană a cârmuirilor pământene:
„Deoarece, scrie el, regele [conducătorul] e pe pământ ministrul și vicarul lui
Dumnezeu, nu poate nimic pe pământ decât ce e drept… Cât timp face ce este
drept, este vicarul Regelui etern; dar este ministrul diavolului dacă se lasă
dus de nedreptate” (p. 96). Este clasicul dualism dezvoltat de vestita scriere
a lui Augustin, în care cetatea lui Dumnezeu și acea a diavolului își au
prelungire în lumea noastră, … unul fiind întruchiparea virtuților creștine,
celălalt produsul nelegiuit al trufiei, din care se trag toate păcatele. Este vorba
de un contrast de întuneric și lumină, al binelui și al răului. Bracton aduce
în discuție temeiurile puterii, îi condiționează legitimitatea prin modul de
exercitare. „Se poate spune, adaugă Bracton, că regele [conducătorul] trebuie să
facă ce este drept și să repare nedreptatea, de teamă ca la rândul lor regele
și judecătorii să nu fie judecați de Dumnezeul viu pentru nedreptatea lor. Dar
regele are un superior, care e Dumnezeu; deasupra lui este legea” (Idem).
Brătianu a arătat evoluția
ideilor lui Bracton despre conducerea politică: „De la oprirea oricărei acțiuni
violente împotriva regelui [conducătorului] nedrept, care trebuie lăsat în
plata Domnului, ce poate întârzia dar nu lipsește niciodată, se trece acum la
proclamarea dreptului de rezistență” (Idem).
În lumina ideilor gânditorului
englez, se pot pune câteva întrebări cu privire la conducerea politică de azi a Republicii Moldova:
1. Este ea ghidată, inspirată de ideea dreptății?
2. Sunt demnitarii moldoveni
de astăzi miniștri și vicari – „țiitorii
locului” lui Dumnezeu, sau miniștri ai diavolului? Sunt ei întruchiparea
virtuților creștine sau produsul nelegiuit al trufiei, din care se trag toate
păcatele: hoția, exploatarea, distrugerea etc. Sunt ei agenți ai binelui sau ai
răului?
3. Fac ei ce e drept sau fac
răul? E dreptate sau nedreptate în țară?
4. Au demnitarii politici și judecătorii frică de Dumnezeu că vor fi
judecați pentru nedreptatea lor?
5. Îl au ei deasupra lor pe
Dumnezeu – legea sau fac nelegiuiri?
6. Este, în funcție de
conducerea sa politică, Republica Moldova prelungirea pământeană a cetății lui
Dumnezeu sau a cetății diavolului?
Orice alegător ar trebui să-și răspundă la aceste întrebări înainte de a vota puterea politică din
Republica Moldova. Și mai presus de orice – să-și răspundă la întrebarea: Merită
el o asemenea putere ca cea din Republica Moldova? Pentru că atunci când nu o
va merita, ea se va schimba. Întotdeauna o societate are ceea ce merită.
