Ceva despre comentatorii politici plătiți

        Duminica trecută, la masa de prânz, acasă la domnul Gheorghe Croitoru, pensionar din orașul Strășeni, gazda spune: „E bine că mergi la emisiuni de dezbateri televizate – mai faci un ban”. I-am replicat că nu sunt plătit pentru participarea la respectivele emisiuni televizate. Răspunsul meu l-a uimit.

Probabil că sunt unul dintre puținii comentatori politici, care pot să afirm că niciodată nu am fost plătit pentru participarea mea la vreun talk show. Ceea ce l-ar uimi și mai mult pe domnul Croitoru este poziția mea că un comentator politic nici nu trebuie să fie plătit pentru eforturile depuse la emisiuni televizate de analiză politică, deoarece în condițiile în care unele posturi de televiziune promovează anumite forțe politice, dacă este plătit – analistul politic nu va mai fi independent (onorariile îi pot eclipsa dreapta, nepărtinitoarea înțelegere și evaluare). Un comentator politic plătit se transformă într-un PR-ist, ceea ce este cu totul altceva. Un comentator politic autentic, profesionist, este unul neutru, care întotdeauna poate fi un mediator între actorii politici. Un analist politic plătit este unul corupt, care nu mai poate deține respectiva calitate. Așa cum în prezent este mai dificil de găsit în Republica Moldova un politician integru (necorupt), la fel de dificilă este și găsirea unui analist politic integru (necorupt), precum la fel de dificilă este și găsirea unui post TV integru (necorupt). Fenomenele de valoare devin tot mai rare (și sunt cu atât mai demne de a fi apreciate).

Și totuși, domnul Gheorghe Croitoru, împreună cu soția mea, cred că întrucât un comentator politic depune o muncă asiduă pentru pregătirea sa profesională (poți găsi câte un analist politic cu două facultăți, două masterate, un program de studii postuniversitare, un doctorat ș.a. – majoritatea: studii făcute în spațiul UE) participarea sa la emisiuni televizate pe teme politice, comentariul său politic (sau geopolitic, din perspectivă strategică), timpul pe care îl dedică televiziunilor trebuie să fie remunerate. Obiectivitatea și nepărtinirea sa trebuie remunerate.

Așa o fi. Dar întrucât un comentator politic, ca intelectual, este o persoană care spune adevărul verde-n față, spune lucruri incomode chiar patronilor posturilor TV la care mai este invitat, cu greu îți poți imagina că va fi apreciat. După vorba veche: „Nimeni nu-i profet în țara lui”. 

Hoția și frica la moldoveni

Domnul Gheorghe Croitoru, pensionar din Strășeni, un observator activ și atent al evenimentelor și fenomenelor din societatea moldovenească și din lumea contemporană, cu care discut din când în când asupra situației social-politice și economice din Republica Moldova, îmi spunea recent că într-o emisiune televizată pe care a privit-o (privitul emisiunilor TV fiind, la el, o îndeletnicire constantă) a aflat un lucru interesant. Într-un interviu, un cunoscut medic psihiatru din Chișinău, afirma că trăsăturile care caracterizează moldovenii de azi sunt: FRICA ȘI HOȚIA.

Interesantă metamorfoză, dacă am compara starea de azi a poporului cu cea din timpul Domnitorului Dimitrie Cantemir. În „Descrierea Moldovei” marele om de stat și intelectual spunea că ceea ce îi caracterizează pe Moldoveni este RELIGIOZITATEA și OSPITALITATEA: „Deci noi din pricina aceasta voim să zicem curat că noi la năravurile moldovenilor nu putem să aflăm nimic lesne ca să putem lăuda, osebit de credința cea adevărată [ortodoxă] și priimirea de oaspeți” [Editura „Literatura artistică”, Chișinău, 1988, p. 156].  

Cu siguranță că sunt și în zilele noastre Moldoveni caracterizați de religiozitate și ospitalitate, căci altminteri, Dumnezeu nu ar mai ține Țara Moldovei și ea ar dispărea ca multe alte țări alunecate total în degradare. Dar că o mare parte a moldovenilor este caracterizată de frică și hoție tot nu poate fi contestat. Este interesant, de altfel, că cele două trăsături sunt legate indisolubil: hoțul trăiește permanent în stare de frică. Iar când hoția poate fi observată, într-o țară, de la guvernanți (cei care au furat miliardul de $ din banii poporului) până ca cei care sparg magazine, case și până la pungașii ordinari, vai de acel stat.

Duhul lumesc al hoției, care caracterizează în prezent o bună parte a societății moldovenești, ține de faptul că pentru cei stăpâniți de acesta valoarea supremă în viață este BANUL, nu MÂNTUIREA SUFLETULUI, nu pacea (liniștea) interioară, care permite comuniunea omului cu Dumnezeu. Hoția se datorează faptului că unii (mulți?) își văd sensul vieții în adunarea de bani. Și dacă este așa, dacă banul este tot ce mișcă acei oameni, ce i-ar putea reține să fure? Dacă acești indivizi nu sunt în comuniune cu Dumnezeu, nu înțeleg că există viață veșnică, nu înțeleg că există răspundere inevitabilă și strașnică pentru furt și pentru toate celelalte păcate (care provin din patimi), de ce nu ar fura? Fie că e vorba de demnitari de stat, fie că e vorba de cetățeni de rând ai statului. Iar o deducție logică spune: numai într-o societate de hoți pot ajunge la putere hoți, care să îi fure pe cei mulți, care i-au ales. 

Domnul Gheorghe Croitoru îmi spunea că, în opinia sa, la cele două caracteristici – hoția și frica – mai trebuie adăugate: LENEA (stau câmpuri în paragină), BEȚIA (18 litri de alcool pe cap de locuitor), ÎNȘELĂCIUNEA (moldovenii se înșeală și se exploatează între ei ca nici un alt popor) ș.a.. Toate însă se trag din duhul lumesc, care străpânește pe tot mai mulți. Duhul Ortodoxiei este singura salvare a acestui popor și a acestei țări.           

Ești întruchiparea frumuseții

Ești întruchiparea frumuseții,

Minunea ce mi se întâmplă iar și iar,

Ești farul luminând în ceața vieții,

Cu tine viața nu este-n zadar.

De-aceea, cu evlavie creștină

Domnului din nou îi mulțumesc:

Pentru că mi te-a destinat pe tine –

Pentru că mi-a fost scris să te-ntâlnesc.