Articol publicat în volumul intitlulat „Republica Moldova în contextul noii arhitecturi de securitate regională. Materialele conferinței internaționale, 15 mai 2015”, Chișinău, 2016, p.32-41.
Abstract: The
annexation of Crimea to Russia
(2014) and the bloody conflict in Eastern Ukraine has changed the geopolitical
configuration in Eastern Europe . Russia opposes European integration of Moldova , Georgia
and Ukraine
Keywords: Republic of Moldova , Eastern Europe, Eastern
Partnership, Geopolitics , Ukraine
Introducere
Anexarea/„alipirea” de către
Rusia a Crimeii (în martie 2014) și conflictul sângeros din Estul Ucrainei
(2014 – prezent), teritoriu asupra căruia guvernul de la Kiev a pierdut controlul, au
schimbat configurația geopolitică din Estul Europei. Conform Dicționarului
explicativ al limbii române (DEX) noțiunea configurație
este explicată ca „formă exterioară a unui lucru; înfățișare. Totalitatea
relațiilor dintre părțile unui sistem sau dintre mai multe sisteme din aceeași
categorie” [1]. Noțiunea configurație
vizează, în contextul dat, înfățișarea
raporturilor între statele care se înscriu în regiunea Europei de Est – spațiu
ce cuprinde cele șase state ale programului Politicii Europene de Vecinătate –
Parteneriatul Estic: Belarus, Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Armenia și Azerbaidjan.
Trei dintre aceste șase state – Republica Moldova, Georgia și Ucraina – și-au
exprimat clar intenția de apropiere de UE. În urma semnării Acordurilor de
Asociere cu UE (2014), de către aceste trei state post-sovietice, se poate
constata că ele se află într-un proces de integrare în spațiul geopolitic
occidental, cu excepția celor câteva zone necontrolate de guvernele statelor
respective: Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria, Crimeea și cele două părți
din regiunile Lugansk și Donețk. Rusia încearcă să se opună procesului de
integrare europeană a celor trei state prin diverse mijloace: introducerea de embargouri
sau restricții la importuri, prețuri mai mari pentru resurse energetice (în
primul rând pentru gaz), impunerea de condiții mai dificile pentru lucrătorii
migranți din statele respective, prezență militară în regiunile separatiste
ș.a., prin acestea încercând păstrarea celor trei state în sfera sa de
influență.
Pentru analiza securității naționale a Republicii Moldova se
impune o abordare holistică, ce vizează raporturile între centrii geopolitici de
putere (în regiunea Europei de Est aceștia sunt: Bruxelles, Moscova,
Washington) și evaluarea riscurilor, pericolelor și amenințărilor în
complexitatea lor, în cele cinci sectoare: politic, militar, economic, societal și de mediu, consacrate de Școala de la Copenhaga. Acesteala Copenhaga
a furnizat cercetătorilor din domeniul Studiilor de Securitate și un cadru de
analiză a securității pe trei nivele: național, regional și mondial. „Cu alte
cuvinte, tabloul ne apare cu claritate atunci cînd toate nivelurile analizei
securității, de la intern la global, sunt adunate într-o imagine completă” [2,
p.204]. Cercetătorul Barry Buzan accentuează importanța fiecărui nivel în
analiza securității, atât a celui regional cât și a celui național, abordarea
sa fiind atât de la general la particular,
cât și invers: „Odată ce nivelul regional este stabilit, poate fi schițat
întregul evantai de niveluri care acoperă un cadru analitic larg. La capătul de
jos se află mediul de securitate internă al statelor individuale. Este vital să
înțelegem caracterul intern al statelor implicate, deoarece statele slabe, cu
structuri socio-politice instabile, au cu siguranță mai multe vulnerabilități
și de aceea se confruntă cu probleme mai multe și mai complicate de securitate
decât statele puternice” [2, p.206].
În ciuda sancțiunilor impuse
Federației Ruse de SUA, statele UE ș.a., , a excluderii sale din G8, Moscova
și-a întărit pozițiile în partea sudică a Europei de Est – în bazinul Mării
Negre. Fiind parte componentă a acestei regiuni, Republica Moldova – prin instituțiile
sale – trebuie să facă față riscurilor, pericolelor și amenințărilor în două
dimensiuni: cea internă și cea externă, care, la rândul ei, vizează
două spații sau contexte – a) regional
și b) global. Riscurile și pericolele
de origine internă și cele de origine externă sunt adesea legate: pericole din
planul intern pot fi stimulate și întreținute de forțe care acționează din
exterior, adică situația regională poate determina apariția și manifestarea
unor pericole în interiorul unui stat: de exemplu, confruntarea a doi centri de
putere într-o regiune poate să genereze destabilizare în state mai mici și mai
slabe din zonă, pentru influența asupra cărora se desfășoară concurența. Cazul
conflictului din Estul Ucrainei (2014 – prezent), în care rebelii pro-ruși se
bucură de sprijinul logistic din partea Federației Ruse, este un exemplu în
acest sens. Dar este edificator și exemplul Transnistriei, cu referire la
sprijinul oferit Tiraspolului de către Federația Rusă, de la începutul
conflictului (nerecunoscuta RMN a fost proclamată la 2 septembrie 1990) și până
în prezent.
Securitatea Republicii Moldova: planul
intern (național)
În ceea ce privește statul
Republica Moldova, pot fi identificate mai multe riscuri și pericole în toate
cele cinci sectoare ale sistemului național de securitate. Acestea sunt
indisolubil legate între ele, iar riscuri dintr-un sector pot determina riscuri
în altul (de exemplu, cele din sectorul politic le pot determina pe cele din
sectorul economic). Chiar dacă abordarea din prezent, din cadrul Studiilor de
Securitate, ia în considerare și dimensiunea personală – securitatea
individuală a cetățeanului sau a persoanei fizice – viziunea stato-centristă
încă prevalează în cercetările din domeniu.
1. Sectorul societal
Pe plan intern, lipsa unei idei de stat care să stea la baza națiunii politice
(sau civice) moldovenești, care să unească toate categoriile populației în baza
unor valori comune, indiferent de apartenența etnică, religioasă sau socială, face
Republica Moldova vulnerabilă din punctul de vedere al securității societale. Cercetătorul
britanic din domeniul Studiilor de Securitate, Barry Buzan, nota că „statul
există sau își are esența mai curînd în planul socio-politic decît în cel
fizic. În cîteva sensuri importante, statul este mai mult o idee deținută în
comun de către un grup de oameni decît un organism fizic”, chiar dacă „În mod
sigur, statul depinde de o bază fizică și dincolo de un anumit punct nu poate
exista fără ea” [2, p.74]. Iată de ce Buzan pledează pentru „puternica hotărîre
a guvernelor de a crea idei unificatoare” [2, p.94]. El a precizat că „ideea de
stat trebuie nu doar să fie coerentă prin sine însăși, ci să aibă și o largă
susținere” [2, p.91]. Cercetătorul britanic a clasificat statele lumii în două
categorii (sau modele): națiuni-state
(Ungaria, Italia, Japonia; aș adăuga: Israel, Armenia, ș.a.) [2, p.82] și state-națiuni (SUA, Australia ș.a.) [2,
p.83]. Republica Moldova poate fi încadrată în a doua categorie. Ideea de stat a
Republicii Moldova, care trebuie să fie formulată în vederea asigurării
securității societale a țării, ar trebui să conțină elementele comune ale
tuturor comunităților etnice conlocuitoare pe pământul moldovenesc, dincolo de
diferențele etnice. Valorile occidentale privitoare la conceptul drepturilor
omului pe de o parte, iar pe de alta religia Creștin-ortodoxă, care este comună
tuturor comunităților etnice din Republica Moldova și care este păstrătoarea
valorilor tradiționale ale familiei, moralității și spiritualității pot fi
luate în considerare în construcția ideii de stat, care va conferi o identitate
cetățenească fiecărui locuitor al Republicii Moldova. Practic, aflată la
confluența a două spații civilizaționale, ideea de stat a Republicii Moldova
poate fi o simbioză a seturilor de valori care stau la baza celor două tipuri
de societăți: modernă (occidentală) și tradițională (orientală). În spațiul
occidental există un exemplu de stat-națiune care se modernizează păstrându-și
tradițiile – Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
O idee de stat are vocația de
a trasa misiunea statului. Poporul
unui stat care dispune de o idee unificatoare și de o misiune va fi unit și
consolidat. În prezent în societatea moldovenească pot fi observate câteva
falii de divizare:
1) susținători ai vectorului
pro-European (37% pro-UE) și ai celui pro-Estic (50% pro Uniunea Vamală) –
conform unui sondaj de opinie din 17 aprilie 2015 [3].
2) stataliști și unioniști
(vizând unirea cu România),
3) persoane care se identifică
români și cele care se identifică moldoveni,
3) populația titulară – majoritară (indiferent că se
identifică moldoveni sau români) și minoritatea
rusofonă, care cuprinde toate celelalte minorități naționale și etnice (care
au fost supuse unui proces de rusificare în perioada sovietică și care sunt
slab integrare în societatea moldovenească – fiind vorba de slaba cunoaștere a
limbii de stat de către reprezentanții acestora),
4) ortodocși versus neo-protestanți.
Toate acestea fac ca Republica
Moldova să fie vulnerabilă din punctul de vedere al securității naționale. Apreciez insecuritatea societală ca
principalul pericol la adresa securității naționale a Republicii Moldova.
2. Sectorul politic
La alegerile președintelui
republicii din 16 martie 2012 s-a putut constata că procedura de alegere a
șefului statului poate să creeze instabilitate politică – el reușit să fie ales
de către parlament după o criză de aproape trei ani, iar opoziția comunistă a
contestat alegerea respectivă. De asemenea, problemele apărute la scrutinul
alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014, când cu trei zile înainte de
ziua alegerilor Curtea de Apel a exclus din cursă un partid („Patria”) cu șanse
de a intra în legislativ, au determinat o parte a societății să conteste valabilitatea
alegerilor respective, iar puterea rezultată s-a confruntat cu anumite probleme
legate de legitimitate, chiar dacă Curtea Constituțională a validat rezultatele
votului. Un stat cu o slabă legitimitate a guvernării este unul vulnerabil din
perspectiva securității naționale, de aceea pătura politică de la Chi șinău trebuie să fie
conștientă de necesitatea asigurării unor condiții optime pentru exercitarea
democrației, a mecanismelor sale – implicit a unui cadru democratic de
desfășurare a alegerilor, care conferă legitimitate guvernării rezultate.
De menționat că în ceea ce
privește cazul Republicii Moldova, neinvestigarea judicioasă a acuzațiilor cu
privire la miliardul de $ (sau 13 miliarde de lei) delapidat din BEM și alte
două bănci comerciale (Banca Socială și Unibank), cu garanții oferite de Guvern
prin folosirea rezervei valutare a BNM, poate conduce la destabilizarea
situației interne.
În condițiile lipsei unei
coeziuni societale, dar și a unor probleme de ordin politic (crize politice
generate de incapacitatea parlamentului de a alege șeful statului), se pot
accentua tendințe separatiste. Din punct de vedere teoretic, cauzele separatismului
sunt:
1. Atracţia statului este slabă (puterea
centripetă) este mai slabă.
2. Puterea de respingere a centrului statal (puterea
centrifugă), de către una/câteva regiuni este mai mare.
Respingerea centrului statal
de către populația unei regiuni se poate datora: 1) lipsei unei idei de stat
atractive pentru toate componentele sale (comunitățile etnice minoritare – mai
ales cele care sunt situate compact într-o regiune), 2) lipsei unor valori
comune care ar sta la baza construcției națiunii politice, care să reunească
toți membrii societății, indiferent de apartenența etnică,
religioasă, socială ș.a., 3) ignorării drepturilor și intereselor respectivelor
comunități regionale (minoritare). În Republica Moldova autonomia găgăuză și
raionul Taraclia trebuie să constituie obiectul unei atenții sporite a
autorităților de stat.
O temă importantă în context
politic este cea a neutralității permanente a Republicii Moldova [4]. În
condițiile lipsei unui consens privind modificarea Constituției și a demersului
de aderare la NATO ,
autoritățile de la Chi șinău
trebuie să ia în considerare că statutul respectiv este formal, nefiind
recunoscut și garantat de nimeni, de aceea statul moldovenesc trebuie să
întreprindă eforturi pentru asigurarea capacităților de apărare.
3. Sectorul militar
Conflictul transnistrean
rămâne o problemă gravă de securitate a Republicii Moldova. În zona de
securitate de pe Nistru acționează o misiune de pacificare din care fac parte
500 militari ruși (din totalul de 1.500; restul sunt: 500 militari moldoveni și
500 militari „nistreni”), iar alți aproximativ 1000 militari ruși asigură paza
depozitului de muniții de la
Colbasa ș.a., ale fostei armate a 14-ea. De asemenea,
efectivul de 6000 de militari ai „armatei nistrene” este subordonat comandamentului
rus, iar potențialul uman ce poate fi mobilizat în zonă se ridică la 50.000
militari în rezervă. În aceste condiții, pentru a reduce vulnerabilitățile în
plan militar, autoritățile Republicii Moldova trebuie să sporească capacitatea
de apărare a statului, prin creșterea cheltuielilor militare în buget: atât
pentru salariile și pachetul social al corpului militar, cât și pentru dotarea armatei
cu tehnică militară modernă și performantă.
4. Sectorul economic
Un sector important al
securității naționale îl reprezintă securitatea
economică. În acest sens este importantă asigurarea unui climatul de
afaceri favorabil. Lipsa unui mediu de afaceri viabil, gradul ridicat al
corupției determină: a) un nivel scăzut al investițiilor străine, b) plecarea
unui număr mare de cetățeni peste hotare în căutarea unui loc de muncă, în
vederea asigurării securității sociale a propriei familii – a securității
individuale, c) închiderea și/sau transferarea afacerilor și a capitalurilor
din țară peste hotare.
Pentru redresarea situației
economice se impune elaborarea și implementarea unui plan anti-criză. Posibilitatea
de a desfășura afaceri – prin crearea de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri),
fără estorcări din partea organelor de control, este crucială pentru
dezvoltarea economică a țării.
5. Sectorul de mediu
Poluarea mediului (aerului,
apelor, solului, pădurilor – reducerea florei și faunei) rămâne un pericol de
maximă importanță, care necesită o monitorizare permanentă. În acest context
trebuie luate în considerare două tipuri de riscuri:
a) de origine naturală:
cutremure și alunecări de teren, furtuni (ploi cu grindină), inundații, chiar
căderea de meteoriți (de exemplu, cazul de la Celiabinsk din 2013)
ș.a..
b) de origine antropică (man made): emisii
de substanțe chimice nocive în aer, deversări de substanțe chimice în râuri și
sol, alunecări de teren datorate defrișărilor, accidente la cele cinci centrale
nucleare din Ucraina (din proximitate), ș.a..
Securitatea alimentară este o
componentă fundamentală a securității naționale, deoarece ea vizează
securitatea – supraviețuirea – biologică a poporului țării. În acest context
este importantă atât eradicarea pesticidelor din alimente (legume și fructe),
cât și neproliferarea organismelor modificate genetic (OMG). 8 state din cele
28 ale Uniunea Europeană au interzis producerea și comercializarea pe
teritoriul lor a OMG-urilor: Germania, Luxemburg, Franța, Austria, Grecia,
Ungaria, Polonia și Bulgaria. Ralierea Republicii Moldova la standardele celor
8 state membre ale UE care au interzis OMG-urile ar fi un pas eficient în
vederea asigurării securității alimentare a țării. Păstrarea fondului semincer organic
și specializarea pe producerea unor alimente organice ar putea contribui la
creșterea economică a statului moldovenesc.
Securitatea Republicii Moldova: planul
extern (regional)
Printre pericolele regionale
trebuie menționat ca prioritar conflictul din Estul Ucrainei (2014 – prezent). Este de
remarcat faptul că unii specialiști în Studii de Securitate au observat cu
câțiva ani înainte cursul spre punerea în aplicare a scenariul respectiv, deci
au anticipat evenimentele din 2014 din Ucraina. În cartea sa „Rusia amenință
oare Occidentul?” [5, p.18], scrisă în 2009 și editată în 2010, cercetătorul
francez Jean – Silvestre Mongrenier menționa că „Bernard Kouchner era
neliniștit, în vara lui 2008, de perspectiva unor contralovituri militare în
Ucraina” – scenariu respins atunci de omologul său rus. Referindu-se la
războiul ruso-georgian din august 2008, Mongrenier nota: „Unda de șoc provocată
de acest război a parcurs întreg istmul dintre Marea Baltică și Marea Neagră,
zonă extinsă unde se suprapun Europa și Rusia. Ucraina este vizată în primul
rând. Pe agenda summitului atlantic de la Riga , în martie 2008, ne amintim cu[m] Vladimir
Putin a redeschis public chestiunea legitimității frontierelor acestui
stat-pivot. Regiunile orientale și peninsula Crimeea, cu baza militară de la Sevastopol , fac
obiectul multor revendicări ruse. Moscova este de asemenea foarte activă în
Estonia și Letonia, pozând în apărător al minorităților vorbitoare de rusă,
păcălind cu stângăcie unii responsabili europeni interesați de explorarea
zonelor de convergență cu o diplomație care nu cântărește prea mult. În
prezent, în 2009, presiunea rusă apasă mai greu asupra Belarusului și Moldovei”
[5, p.19]. Se poate afirma că lipsa unei reacții adecvate a comunității
internaționale la războiul ruso-moldovenesc din 1992, din Estul Republicii
Moldova, atunci când statul moldovenesc a fost abandonat și lăsat în sfera de
influență a Federației Ruse, a condus mai întâi la războiul din Georgia, din
2008, iar apoi la evenimentele din Crimeea și la războiul din Estul Ucrainei
(2014-prezent).
Scenarii discutate în prezent privind
extinderea regiunii separatiste de la Lugansk și Donețk până la Odesa , respectiv
încorporarea Transnistriei în Novorosia, trebuie tratate cu cea mai mare
atenție și îngrijorare. Un asemenea scenariu pus în practică poate destabiliza
și situația din alte zone ale Republicii Moldova: atât în sud – în autonomia
găgăuză, în raionul Taraclia (cu populație etnică majoritară bulgară), cât și
în nordul țării, unde există localități compacte cu comunități etnice ucrainene
majoritare.
Războiul din Estul Ucrainei
este unul hibrid, cu o componentă informațională puternică. Mass-media din
Federația Rusă – mediile de stat – sunt implicate în respectivul război, unele
produse mediatice oferite de acestea fiind calificate de unii experți drept propagandă. Războiul informațional
desfășurt de mass-media rusească împotriva Ucrainei poate avea repercusiuni și
asupra Republicii Moldova, întrucât statul nostru este expus canalelor și
produselor mediatice din Federația Rusă. Pentru asigurarea securității informaționale,
este necesară demascarea și contracararea discursurilor mediatice destructive
sau a propagandei. În condițiile societății informaționale prin interzicere (retragerea
licenței de emisie) nu pot fi rezolvate astfel de probleme, căci consumatorii
de informație pot accesa respectivele surse de informație în Internet. Iată de
ce este necesară demascarea propagandei în programe mediatice de la
televiziunile din Republica Moldova – în primul rând pe postul public de
televiziune.
O relație care necesită o
gestionare specială este cea cu Federația Rusă. Statul rus joacă un rol
important în materie de securitate în regiunea Europei de Est, pe care o
consideră vecinătate apropiată [7] (în
ultimul timp este folosită tot mai des expresia lumea rusă), care a constituit sfera sa de influență și pe care
vrea să o mențină ca atare. Dependența Republicii Moldova de: resursele
energetice din Rusia (în primul rând de gaz), piața de desfacere, piața muncii
– locurile de muncă oferite în Federația Rusă, de asemenea rolul pe care îl
joacă Moscova în menținerea conflictului înghețat transnistrean constituie
principalele subiecte din agenda relațiilor bilaterale. De menționat că sprijinul
acordat Transnistriei constituie 80% din bugetul regiunii; este vorba inclusiv de
neperceperea plății pentru gazul livrat, iar datoria neachitată pentru
acel gaz este cerută de
Gazprom de la RM , nu de la administrația de la Tiraspol. Semnarea
de către Republica Moldova a Acordului de Asociere cu UE (2014) a însemnat
schimbarea partenerului strategic de dezvoltare: Rusia a cedat acest rol
Uniunii Europene. Cu toate acestea, o relație bună cu Federația Rusă este în
interesul dezvoltării economice (a asigurării bunăstării) și a asigurării
securității Republicii Moldova [8].
În ceea ce privește riscurile
la dresa securității RM în plan regional, pe lângă pericolul care emană de la cele
5 centrale atomice din Ucraina, mai ales în cazul continuării conflictului din
Estul țării, trebuie luate în considerare insecurități sociale legate de
imigrare (refugiați din Donbas).
Securitatea Republicii Moldova: planul
extern (global)
Într-un discurs rostit de la
tribuna Adunării Generale a ONU în 2014, președintele SUA Barak Obama a menționat
teroriștii Statului Islamic, epidemia Ebola și Federația Rusă ca amenințări
globale. Ele sunt valabile și pentru Republica Moldova. Trebuie ținut cont
de faptul că islamiștii din organizația teroristă Statul Islamic au inclus Republica
Moldova, pe hărți editate de ei, în formațiunea lor teritorială, probabil după
principiul: toate teritoriile care au făcut parte vreodată din imperiile
musulmane trebuie să fie reîncorporate în califatul pe care vor să-l creeze.
Întrucât Moldova a făcut parte din Imperiul Otoman, islamiștii exprimă
revendicări cu privire la teritoriul moldovenesc, de aceea organizația Statul Islamic
constituie o amenințare la adresa securității Republicii Moldova.
În afară de aceste 3
amenințări, împreună cu întreaga comunitate internațională Republica Moldova trebuie
să facă față pericolelor legate de securitatea
cibernetică sau informatică.
Atacurile asupra sistemelor informatice sunt o amenințare la adresa securității
oricărei țări.
În același timp, insecuritățile
sociale legate de fluxurile migranților
din Asia, care tranzitează teritoriile Ucrainei și Republicii Moldova în drumul
lor spre Uniunea Europeană, dar unii dintre care pot rămâne în RM, traficul ilegal de droguri și arme
(inclusiv cele de distrugere în masă
– atât substanțe radioactive, cât și chimice, biologice ș.a.) constituie
riscuri reale. Republica Moldova trebuie să se alinieze la statele care se
pronunță și acționează în vederea neproliferării armelor de distrugere în masă,
împotriva organizațiilor teroriste (atât islamiste, cât și neonaziste,
naționaliste ș.a.) și a rețelelor crimei
organizate.
Își păstrează actualitatea
problema încălzirii globale.
Republica Moldova trebuie să fie alături de statele care depun eforturi pentru
protejarea planetei din această perspectivă.
Nu în ultimul rând, Republica
Moldova trebuie să se angajeze în gestionarea și rezolvarea problemei crizei economice și financiare
internaționale, a sărăciei,
malnutriției, mortalității infantile, șomajului ș.a.
De asemenea, ar fi salutar ca
statul moldovenesc să susțină acțiunile Națiunilor Unite privind interzicerea cercetărilor privind clonarea (Adunarea
generală a ONU a adoptat o rezoluție în acest sens).
Concluzii și recomandări
În urna analizei efectuate din
perspectiva cadrului oferit de Școala de la Copenhaga (pe cele trei
nivele: național, regional și mondial, și în cele cinci sectoare: societal,
politic, militar, economic și de mediu),
în vederea asigurării securității Republicii Moldova se impun mai multe decizii și acțiuni, dintre
care menționăm:
În plan intern (național):
1. Elaborarea unei idei de stat, a unei misiuni a statului, a unui proiect de țară, inclusiv în contextul elaborării
Concepției Securității Naționale, care să asigure securitatea societală prin
consolidarea societății – a cetățenilor moldoveni, indiferent de apartenența lor
etnică, confesională, socială ș.a.;
2. Elaborarea și implementarea
unei politici societale, care să conducă la consolidarea societății – la
asigurarea securității societale, la descurajarea tendințelor separatiste
și de divizare a societății pe baza criteriului geopolitic ș.a.. Creșterea
nivelului de atractivitate a centrului politic de la Chi șinău – a statului
moldovenesc (a proiectului de țară). Implementarea
politicii societale prin Biroul Relații Interetnice, care să fie subordonat
unui vice-premier (așa cum Biroul Reintegrare e subordonat vice-premierului
pentru reintegrare).
3. Instituirea unui dialog eficient
cu lideri locali (activiști civici, reprezentanți ai organizațiilor etnice,
confesionale, sociale, profesionale ș.a.) și întreprinderea de eforturi în
vederea convingerii lor să acționeze în interesul Republicii Moldova, pentru
excluderea destabilizării situației social-politice prin revendicări de
autonomii teritoriale, schimbarea vectorului politicii externe ș.a..
4. Consolidarea societăţii
Republicii Moldova în contextul implementării unei direcţii de politică externă
care să fie susţinută de societate; eficientizarea acțiunilor de comunicare privind
avantajele cursului de integrare europeană.
5. Modernizarea instituțiilor
statului prin finanțare adecvată, angajarea de personal calificat, dotare
tehnico-materială etc..
6. Continuarea eforturilor
privind soluționarea pașnică a conflictului transnistrean în formatul 5+2 [9];
elaborarea de planuri de soluționare, pentru a fi supuse discuției.
7. Perfecționarea legislației naționale:
a procedurii alegerii șefului statului ș.a..
8. Fortificarea instituțiilor
statului – prin depolitizare; organizarea și desfășurarea unor concursuri
pentru funcțiile de stat în baza criteriilor de onestitate și competență.
9. Fortificarea luptei
împotriva corupţiei prin selectarea unor funcționari de stat devotați valorilor
morale, intereselor societății și statului, și care să fie profesioniști de
înaltă calificare.
10. Reforma justiției: creșterea
încrederii în sistemul de justiție prin crearea unui sistem de justiție cu
judecători profesioniști și onești; aplicarea principiilor statului de drept.
11. Crearea unui mediu de
afaceri și investițional favorabil și atractiv pentru investiții interne și
externe.
12. Întreprinderea de măsuri
privind oprirea poluării mediului (a aerului, apelor, solului, pădurilor); asigurarea
parteneriatului public pentru asigurarea securităţii de mediu.
13. Fortificarea securității
Republicii Moldova, fapt ce implică necesitatea creșterii bugetului
Ministerului Apărării și al altor instituții din sectorul de apărare; ridicarea
capabilitățilori militare ale Republicii Moldova, pentru a putea face față unei
agresiuni militare directe.
14. Contracararea propagandei externe
prin demascarea acesteia; creșterea rolului Companiei Publice „Tele-Radio
Moldova” în vederea asigurării securității informaționale prin demascarea
propagandei;
15. Întreprinderea de măsuri
privind asigurarea securității alimentare (atât eliminarea pesticidelor din
producția de alimente, cât și neproliferarea organismelor modificate genetic).
Adoptarea de către Republica Moldova a standardelor celor opt state membre ale
UE care au interzis pe teritoriul lor cultivarea și comercializarea
organismelor modificate genetic: Germania, Franța, Luxemburg, Austria, Grecia,
Ungaria, Polonia, Bulgaria; păstrarea fondului semincer și specializarea
agriculturii moldovenești pe produse organice.
16. Contracararea riscurilor unor dezastre de origine antropică: emisii
de substanțe chimice nocive în aer, deversări de substanțe chimice în râuri și
sol, alunecări de teren datorate defrișărilor ș.a..
II. În plan extern (regional):
1. Integrarea in spațiul
occidental prin implementarea Acordului de Asociere cu UE: asigurarea securității
economice (inclusiv sociale: adoptarea standardelor statului social, al
bunăstării).
2.
Diversificarea surselor de energie (gaz, energie electrică) – conectarea la
surse alternative din România ș.a..
3. Consolidarea
parteneriatelor strategice cu UE, NATO, SUA.
4. Aprofundarea cooperării
diplomatice pe axa Kiev – Chișinău – București – Bruxelles – Washington.
5. Întreprinderea de acțiuni
privind evaluarea riscurilor de destabilizare vizând scenarii legate de crearea
„Radei Populare a Basarabiei” și a „republicii populare Odesa”, prin prisma
posibilelor tendințe separatiste în sudul Republicii Moldova.
6. Întreținerea unor relații
reciproc avantajoase (în domeniul economic) cu Federația Rusă, care dispune de
un potențial militar important și reprezintă un factor de luat în seamă în
regiunea Europei de Est.
III. În plan extern (mondial):
1. Susținerea eforturilor comunității
internaționale privind contracararea rețelelor teroriste, a organizației
teroriste „Statul Islamic” (Republica Moldova a fost încorporată în Statul
Islamic pe hărți editate de islamiști, ceea ce înseamnă că Statul Islamic este
o amenințare la adresa securității RM); contracararea propagandei și a
acțiunilor de recrutate întreprinse de fundamentaliști islamici în statele din
regiune, inclusiv în Republica Moldova.
2. Sprijinirea eforturilor comunității
internaționale de eradicare a epidemiei Ebola ș.a., contracararea virușilor ce
provoacă epidemii.
3. Sprijinirea eforturilor
comunității internaționale de gestionare a problemei încălzirii globale;
participarea la acțiuni de control privind reducerea emisiei gazelor cu efect
de seră.
4. Sprijinirea acțiunilor
statelor Națiunilor Unite privind interzicerea cercetărilor legate de clonare.
5. Asigurarea securității
informatice, contracararea atacurilor cibernetice, securizarea informatică a structurilor
statului moldovenesc.
Bibliografie:
1.
DEX: http://dexonline.ro/definitie/configura%C8%9Bie,
accesat: 10.05.2015
2. BUZAN, B. – Popoarele,
statele și frica. O agendă pentru studii de securitate internațională în epoca
de după Războiul Rece. 2014. Chișinău, Editura „Cartier”.
3. BOP: Care ar fi cele mai votate partide și în
ce direcție privesc moldovenii,
http://unimedia.info/stiri/bop-care-ar-fi-cele-mai-votate-partide-si-in-ce-directie-privesc-moldovenii-92312.html,
accesat: 10.05. 2015.
4. LAVRIC A. Problema
neutralităţii Republicii Moldova în contextul asigurării securităţii sale. //
Studia Securitatis, Nr. 1/2012. Sibiu: 2012. p. 74-88.
5. MONGRENIER, J.-S. – Rusia
amenință oare Occidentul? 2010. Chișinău, Editura „Cartier”.
6. CHAUDET, D., PARMENTIER F.,
PÉLOPIDAS B. – Imperiul în oglindă. Strategii de mare putere în Statele Unite
și în Rusia. 2008. Chișinău, Editura „Cartier”.
7. CIOROIANU, A. – Geopolitica Matrioșkăi. 2009. București,
Editura „Curtea Veche”.
8. SEREBRIAN, O. – Rusia la
răspântie. Geostrategie, geocultură, geoeconomie. 2014. Chișinău, Editura
„Cartier”.
9. POPESCU, N. – Politica externă a Uniunii Europene și
conflictele post-sovietice. 2013. Chișinău,
Editura „Cartier”.
