marți, 7 august 2018

Scriitorul ucrainean Oles’ Buzina: Galițienii sunt moldoveni slavizați


„Galițienii se deosebeau de Rusicii adevărați prin toate – psihologie, tip antropologic și (cel mai important!) originea non-slavă.
Da, da! Anume non-slavă! Subconștient, nativii Ucrainei occidentale realizează acest lucru până acum. Chiar și aceia care nu au citit deloc, nimic – nici cărți istorice, nici calendare de perete cu file detașabile.
Oricine a comunicat cu locuitorii regiunilor Lviv sau Ivano-Frankivsk, cunoaște expresia locală – «galiţian de rasă». «Його дружина – расова галичанка!» – vă vor spune cu mândrie. Sau: «Пан Зеник – то справжній расовий галичанин». Și vor arăta spre un «kurdupel» (un ins cu nasul scurt) cu isterie ideologică în ochi.
Dar dacă există o definiție, atunci trebuie să existe un fenomen – o rasă locală galițiană. Pur și simplu spus, o natură umană, radical diferită de poltaveni sau cernigoveni. Deci, din ce a reieșit ea?
Explicația poate fi găsită în orice monografie privind etnogeneza slavă.
La granița dintre erele veche și nouă slavi în Galiția încă nu existau. Ea era locuită de purtătorii așa-numitei «culturi a movilelor carpatice» – tribul dacic al carpilor. Dacii vechi sunt strămoșii românilor și moldovenilor de astăzi. În secolul al II-lea sub conducerea împăratului Traian ei au fost cuceriți de către romani, întemeind provincia Dacia pe teritoriul României de astăzi.
Dar cuceritorii nu au ajuns până în Carpați și în regiunea nistreană superioară. Teritoriile sărace locale, populate de sălbatici înapoiți, pur și simplu nu i-au interesat pe originarii din Italia. Dacii – carpii au fost lăsați în pace, oferindu-le posibilitatea de a exista în «cultura lor, a movilelor carpatice».
Aceasta a continuat până în epoca Marii Migrații a Popoarelor, când slavii au început să se infiltreze aici din Volînia. În secole V-VI această parte a dacilor, căzând sub stăpânirea lor, a pierdut limba și a trecut la dialectul slav, desigur, deformându-l. Din dacii care s-au supus romanilor au ieșit românii și moldovenii. Iar aceia din rămășițele care au recunoscut superioritatea slavilor – actualii galițeni. Astfel, nu ar fi o exagerare să spunem că galițienii sunt în esență moldoveni slavizați.
«Історичний шлях культури карпатських курганів, – afirmă «Давня історія України», editată în anul 1995 în Кiev  – е наочною ілюстрацією асиміляції давніми слов'янами гето-дакіййів. Можливо, саме в цьому явищі полягають глибині причини своєрідності слов'янських етнічних груп, що проживають нині в Карпатах». 
Dar de ce «poate» [можливо]? Personal, uitându-mă cum sar [joacă] în jurul vatrei huțulii cu tomahawk-urile [armă de luptă: măciucă – poate fi buzdugan, notă A.L.] lor naționale nu mă îndoiesc deloc de cauzele acestei своєрідності» [originalitate, specific]. Aceleași melodii româno-moldave (geto-dacice), aceleași fețe cu nasuri acviline non-slave, exact aceleași cheptare [cojoace?] brodate cu zorzoane carpatice, cu lâna în interior. Cât timp tac – în general nu-i poți distinge de moldoveni!
Sub dominația Rusiei, ținuturile carpatice au ajuns târziu. Inițial Kievul a concurat pentru ele cu Polonia”. (Олесь Бузина«История Украины-Руси»Издательство Арий, Киев, 2011pp. 88-89).

Postări populare