Nevalidarea
rezultatelor alegerilor locale noi din Chișinău, din 3 iunie 2018 (turul II),
pare să fi fost ultima picătură care a umplut paharul răbdării, a nemulțumirii
moldovenilor, după furtul miliardului din rezerva valutară a BNM și devalizarea
și lichidarea băncii de stat – BEM, concesionarea aeroportului internațional
din Chișinău, concesionarea sudului RM unei firme americane pentru explorări în
vederea extracțiilor gazelor de șist (cu poluarea apelor și solului) și alte
asemenea afaceri răsunătoare. Fostul ambasador al Germaniei în RM se arăta
nedumerit cum de moldovenii nu ies în stradă la proteste, așa cum ar fi făcut
germanii sau locuitorii statelor din UE.
Este greu de
înțeles moldovenii și fără ajutorul unui specialist – al unui istoric al
mentalităților – pare de-a dreptul imposibil.
Cei care așteaptă
explodarea mămăligii tot simt, intuitiv, că ceva nu merge în RM conform unor
scenarii revoluționare de sorginte occidentală. Mai degrabă, mentalitatea
moldovenilor este una compatibilă cu abordarea orientală, de exemplu, cu cea
chineză, confucianistă, care susține: Dacă
vei sta suficient timp pe malul râului, până la urmă vei
vedea plutind pe acolo şi cadavrul duşmanului tău. Într-adevăr,
de-a lungul istoriei, Geții, deveniți Moldo-Vlahi, au supraviețuit unei
sumedenii de invazii ale unor popoare nomade, care s-au tot așezat peste
poporul nostru, dar care au dispărut din istorie, în timp ce Moldovenii sunt și
astăzi pe pământul lor. Din perspectivă istorică, un uzurpator al instituțiilor
politice, de justiție, mediatice ș.a. într-un stat este ceva plutind pe apa
râului, cu care nu îți vine să ai de-a face.
Și totuși, orice
s-ar zice, un popor are de ce să fie recunoscător unui uzurpator (escroc
politic). Căci mai ales în raport cu un asemenea ins poporul își poate da seama
de niște axiome demult și profund conștientizate de popoarele occidentale: democrația înseamnă libertate, respectarea demnității
umane. Abaterea de la democrație înseamnă aservirea unui popor,
transformarea sa într-o populație de robi. Un uzurpator arată că nu orice stat poate
fi denumit Republică (formă de guvernământ în care conducerea este
exercitată de instituții alese; țară,
stat care are o astfel de formă de guvernământ), de aceea un stat cu puterea
politică uzurpată ar trebui să-i fie schimbată denumirea improprie, ar trebui să
se găsească o denumire care să acopere sensul formei de guvernământ bazate pe
uzurpare (prin corupție politică, șantaj, manipulare și alte instrumente). Un
uzurpator întotdeauna este util, pentru că scoate la iveală hibele unui popor
victimă – ajuns captiv, atunci când i-au fost capturate instituțiile statului.
Aflat undeva între
Europa și Asia, poporul Republicii Moldova are o mentalitate, o viziune asupra
lumii, care se pliază mai degrabă pe abordarea orientală decât pe cea occidentală.
O asemenea stare a lucrurilor poate fi favorabilă uzurpatorilor, care pot să o
speculeze… Și cu toate meritele sale istorice, poporul moldovean are acum, ca și întotdeauna, ceea ce merită,
sau ceea ce este cel mai favorabil pentru mântuirea sa.
