Problema legată de Legea
educației, privind învățământul în limbile minorităților naționale din Ucraina
nici pe departe nu a fost rezolvată. La un moment dat au apărut informații cum
că Ucraina va modifica prevederile legii respective în lumina recomandărilor
primite de la Comisia de la Veneția. „Nu văd încă perspective care să ne
permită să mobilizăm o majoritate parlamentară pentru a vota modificarea art. 7
al noii legi adoptate”, a declarat recent ministrul educației și științei al
Ucrainei, Lilia Grinevici. Comisia de la Veneția se va reuni pe 8 decembrie și,
probabil, pe 10 decembrie va publica recomandările, dar „recomandările Comisiei
de la Veneția vor fi luate în considerare în punerea în aplicare a Legii educației
și la elaborarea unor legi ulterioare”, a spus Grinevici.
În acest context este de
remarcat situația minorității moldovenești din Ucraina. Se știe că în statul
vecin există localități în care conaționalii noștri se identifică moldoveni,
pentru că au păstrat identitatea seculară a strămoșilor și pentru că înaintașii
lor nu au participat la procesul de construcție a noii identități – românești –
din 1862 încoace (autoritățile imperiale de la Viena au facilitat racordarea
comunității moldovenești din nordul Bucovinei la acest proces desfășurat în
România – implicit în ținutul Herța). Comunitatea moldovenilor ocupă al treilea
loc după numărul de locuitori, 258,6 mii la ultimul recensământ [inclusiv 67 de
mii de moldoveni în reg. Cernăuți și 123,7 mii care locuiesc în regiunea
Odesa], după ruși și beloruși, între minoritățile naționale [în regiunea Cernăuți
locuiesc 120 de mii de români]. (Suma celor ce se identifică moldoveni și a celor ce
se identifică români plasează conaționalii noștri pe locul al doilea în Ucraina,
după ruși).
În școlile moldovenești din
sudul Basarabiei limba de predare a fost cea denumită moldovenească, în conformitate cu tradiția seculară (cu excepția
celor 22 de ani din perioada interbelică: 1918 – 1940). Conaționalii care se
identifică moldoveni în Ucraina în mod firesc au privit Republica Moldova drept
patria mamă – țara de la care au așteptat ajutor.
La 6 octombrie a.c. premierul
Ucrainean Volodimir Groisman a efectuat o vizită oficială la Chișinău. La
conferința de presă comună a premierilor moldovean și ucrainean, Pavel Filip a declarat: „Avem îngrijorări, ca toți moldovenii și românii să-și poată face
studiile în Ucraina, în limba lor maternă, adică în limba română. Problemele nu
se rezolvă prin intermediul înaintării ultimatelor [probabil:
ultimatumurilor, notă A.L.], problemele se rezolvă în discuți”.
Prin această declarație,
foarte probabil Pavel Filip a dat undă verde ucrainizării tuturor școlilor din
Ucraina în care se mai folosește glotonimul limbă
moldovenească. De altfel, acest fenomen s-a desfășurat încă în perioada
sovietică în cele șase sate moldovenești din regiunea Kirovograd – pe care
le-au fondat conaționali de-ai noștri încă în 1805, deci încă înainte de
anexarea Moldovei de Est (Basarabiei) de către Imperiul Țarist și în satele din
partea de Est a Republicii Autonome Moldovenești din stânga Nistrului (actualmente – în regiunea
Odesa). În toate acele localități școlile moldovenești au fost ucrainizate.
Și totuși, cine susține
moldovenii din Ucraina în problema învățământului în limba maternă –
moldovenească, așa cum o denumesc de secole? Pavel Filip și actuala guvernare de
la Chișinău nu pătrund în detalii atât de delicate și subtile…
