marți, 28 noiembrie 2017

Pentru tine

Atins de aripa pasării iubirii
Port chipul tău în minte-întipărit
Și viața mea a căpătat de-odată
Un sens profund de când te-am întâlnit.

Cu tine simt ce-înseamnă fericire,
Căci pacea-în suflet mi s-a așezat.
Și dintre toate câte le trăirăm,
Eu pentru tine pe pământ m-aș fi-întrupat. 

joi, 23 noiembrie 2017

Cine susține moldovenii din Ucraina în problema învățământului în limba maternă?

Problema legată de Legea educației, privind învățământul în limbile minorităților naționale din Ucraina nici pe departe nu a fost rezolvată. La un moment dat au apărut informații cum că Ucraina va modifica prevederile legii respective în lumina recomandărilor primite de la Comisia de la Veneția. „Nu văd încă perspective care să ne permită să mobilizăm o majoritate parlamentară pentru a vota modificarea art. 7 al noii legi adoptate”, a declarat recent ministrul educației și științei al Ucrainei, Lilia Grinevici. Comisia de la Veneția se va reuni pe 8 decembrie și, probabil, pe 10 decembrie va publica recomandările, dar „recomandările Comisiei de la Veneția vor fi luate în considerare în punerea în aplicare a Legii educației și la elaborarea unor legi ulterioare”, a spus Grinevici.
În acest context este de remarcat situația minorității moldovenești din Ucraina. Se știe că în statul vecin există localități în care conaționalii noștri se identifică moldoveni, pentru că au păstrat identitatea seculară a strămoșilor și pentru că înaintașii lor nu au participat la procesul de construcție a noii identități – românești – din 1862 încoace (autoritățile imperiale de la Viena au facilitat racordarea comunității moldovenești din nordul Bucovinei la acest proces desfășurat în România – implicit în ținutul Herța). Comunitatea moldovenilor ocupă al treilea loc după numărul de locuitori, 258,6 mii la ultimul recensământ [inclusiv 67 de mii de moldoveni în reg. Cernăuți și 123,7 mii care locuiesc în regiunea Odesa], după ruși și beloruși, între minoritățile naționale [în regiunea Cernăuți locuiesc 120 de mii de români]. (Suma celor ce se identifică moldoveni și a celor ce se identifică români plasează conaționalii noștri pe locul al doilea în Ucraina, după ruși).
În școlile moldovenești din sudul Basarabiei limba de predare a fost cea denumită moldovenească, în conformitate cu tradiția seculară (cu excepția celor 22 de ani din perioada interbelică: 1918 – 1940). Conaționalii care se identifică moldoveni în Ucraina în mod firesc au privit Republica Moldova drept patria mamă – țara de la care au așteptat ajutor.
La 6 octombrie a.c. premierul Ucrainean Volodimir Groisman a efectuat o vizită oficială la Chișinău. La conferința de presă comună a premierilor moldovean și ucrainean, Pavel Filip a declarat: „Avem îngrijorări, ca toți moldovenii și românii să-și poată face studiile în Ucraina, în limba lor maternă, adică în limba română. Problemele nu se rezolvă prin intermediul înaintării ultimatelor [probabil: ultimatumurilor, notă A.L.], problemele se rezolvă în discuți”.
Prin această declarație, foarte probabil Pavel Filip a dat undă verde ucrainizării tuturor școlilor din Ucraina în care se mai folosește glotonimul limbă moldovenească. De altfel, acest fenomen s-a desfășurat încă în perioada sovietică în cele șase sate moldovenești din regiunea Kirovograd – pe care le-au fondat conaționali de-ai noștri încă în 1805, deci încă înainte de anexarea Moldovei de Est (Basarabiei) de către Imperiul Țarist și în satele din partea de Est a Republicii Autonome Moldovenești din stânga Nistrului (actualmente – în regiunea Odesa). În toate acele localități școlile moldovenești au fost ucrainizate.

Și totuși, cine susține moldovenii din Ucraina în problema învățământului în limba maternă – moldovenească, așa cum o denumesc de secole? Pavel Filip și actuala guvernare de la Chișinău nu pătrund în detalii atât de delicate și subtile… 

Misiunea lui Plahotniuc în politicul moldovenesc sau ceva despre iubire

Din perspectiva învățăturii Creștin-Ortodoxe, într-o societate creștină întotdeauna sunt create condițiile optime pentru mântuirea sufletelor membrilor respectivei societăți. Dacă societatea respectivă ajunge pe mâna unei grupări hoțești, acest fapt denotă calitatea spirituală (duhovnicească) a majorității membrilor respectivei societăți. Ea se poate vindeca (normaliza) numai dacă va conștientiza cât este de bolnavă și dacă va cere ajutorul bunului Dumnezeu.
Din acest punct de vedere este clar că un regim hoțesc nu se putea instaura peste o societate care detestă hoția. Dacă prin absurd un hoț ajungea la guvernare (direct sau prin interpuși) peste un popor de oameni onești și ar fi pus la cale furtul miliardelor (inclusiv al miliardului de dolari din rezervele valutare ale Băncii Naționale), i s-ar fi uscat creierii în chiar acel moment.
Dacă s-ar admite că Plahotniuc este întruchiparea metehnelor acestui popor (inclusiv a celei menționate mai sus), este limpede că societatea poate scăpa de el eliminându-l fiecare din sine (căci este imposibil ca el să se mențină în exterior neavând o bază în interiorul fiecăruia dintre cetățenii care formează poporul acestei țări).
Este evident, totuși, că el își dorește să se mențină la putere. Singura modalitate în acest sens este să acționeze după principul Divide et impera. Observatorii fenomenului politic din țară îi pot fi recunoscători pentru spectacolul fascinat pe care li-l servește. Iată un exemplu: Partidul Socialiștilor este în opoziție și poate cere multe. Puterea a acceptat și a alocat bani în vederea desfășurării referendumului privind destituirea primarului Chișinăului. Referendumul nu a fost validat prin neprezentarea numărului necesar de alegători la urne. În mod logic, cetățeni revoltați ar fi trebuit să ceară socoteală și, respectiv, returnarea celor 9 milioane de lei de la cei care au aprobat desfășurarea referendumului și care au alocat banii publici în acest sens. Nu, cetățeni revoltați (tulburați sau manipulați) cer socoteală PSRM-ului, care nu putea aloca banii respectivi. Astfel, ura s-a încins din nou în societate. Și actualul regim se poate menține la putere tocmai prin această ură între părți ale societății. Cei care se urăsc nu excelează prin minte ascuțită (pe unii ca aceștia Lenin, se zice, îi numea „idioți utili” – în cazul de față: ai regimului). Singura modalitate de însănătoșire a societății este iubirea între cei care constituie societatea acestei țări.     

            Din perspectivă escatologică misiunea lui Plahotniuc este să ajute la reaprinderea iubirii în sânul comunității Moldovenilor. Dacă au minte să înțeleagă mesajul. 

luni, 20 noiembrie 2017

Parte din mine

Ești parte din mine,
Tainică și luminoasă.
Printre chipuri străine,
Cu tine – sunt acasă. 

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

De ce guvernarea poate fi schimbată, în ciuda optimismului șefilor PDM

În ediția de joi a emisiunii „Important”, de pe postul „TV C21”, președintele de onoare al PDM, dl Dumitru Diacov, a explicat – ca să spun așa – un mister. Șeful de partid al lui Diacov, V. Plahotniuc, a declarat de câteva ori (la o întâlnire cu femeile din PDM și cu alte ocazii, dar, e drept, înainte de difuzarea interviului acordat de Vitalie Proca, cel care l-a acuzat pe șeful PDM că a comandat un asasinat), că PDM-ul intenționează să câștige următoarele alegeri parlamentare. Unii au crezut, știind ratingul PDM din sondaje, că vor face asta prin fraudă (falsificări). Dl D. Diacov a explicat cum și de ce PDM-ul va rămâne la guvernare: partidul respectiv a fost conceput ca o forță politică de centru-stânga, care să asigure guvernarea – fie stângii, fie dreptei. (Diacov le-a numit extrema stângă și extrema dreaptă, dar el a uitat, se pare, că șeful său de partid a distrus „extremele” – mai întâi PCRM-ul, iar apoi și PL-ul).
Acum, după ce D. Diacov a dezvăluit planul de doi bani al consilierilor șefului său de partid, plan care pornește de la premisa că dreapta și stânga se urăsc și nu se pot înțelege (au nevoie de o a treia forță, cu care să guverneze), ar fi suficient ca PAS-ul și PSRM-ul să se unească în efortul de a schimba guvernarea în RM. Dar D. Diacov, împreună cu consilierii șefului său, mizează pe „rânza moldovenească”. Într-adevăr, atât PAS-ul acuză PSRM-ul de cârdășie cu actuala guvernare, cât și PSRM-ul, după sprijinul afișat de PDM Maiei Sandu la alegerile prezidențiale (după scoaterea din cursă a nevolnicului Lupu în favoarea Maiei Sandu; Diacov a declarat, de altfel, că a votat-o pe M. Sandu în turul al II-lea), acuză PAS-ul că este un instrument al PDM-ului.
Și totuși, consilierii șefului lui D. Diacov, cei care îi cred idioți pe alegătorii moldoveni, pot fi surprinși. Este suficient ca stânga (PSRM-ul) și dreapta (PAS-ul) să ajungă la un acord preelectoral de neagresiune, de respect reciproc, iar după alegeri să constituie împreună un guvern. Știu că e dificil, din cauza rânzei șefilor celor două formațiuni, dar anume pe asta contează mințile (cenușii) din culise.

În orice caz, dacă și pe viitor exponenți ai celor două partide se vor tot ataca, ca niște dușmani de moarte, electoratul moldovean va înțelege că ei sunt fie idioți utili, acționând în favoarea lui V. Plahotniuc, fie că sunt plătiți de acesta (și tocmai de asta se tot atacă), asigurând prin aceasta rămânerea PDM-ului la guvernare, după cum speră V. Plahotniuc, D. Diacov, cu toți consilierii lor, plătiți din greu. 

joi, 16 noiembrie 2017

Despre prostituție la Moldoveni: sau despre o atitudine esențială

Și totuși, Moldovenii sunt un popor intolerant… față de prostituție. Nu am pretenția să fi făcut un sondaj sociologic pe acest subiect, dar cu câți vorbesc, toți o condamnă. Mai mult, intoleranța Moldovenilor are un specific: lor nu le pasă de prostituate de la colț de stradă, ei sunt împotriva prostituției din parlament, guvern, sistemul de justiție și mass-media (asta chiar e culmea: nu știu de ce ei vizează prostituția din toate cele 4 puteri ale statului).
Nu e în spirit european această intoleranță față de prostituție. Ar fi nevoie în RM de un partid care o susține, o apără, o promovează și care, eventual, se declară „pro-european” (căci în Europa de mai la Vest, prostituția este un fenomen tolerat, dacă nu chiar face parte din peisajul cotidian, din modul de viață acceptat de acolo).

În fine, dacă un asemenea partid va și participa la viitoarele alegeri parlamentare din RM, acesta va fi sondajul real: susțin Moldovenii prostituția sau chiar sunt împotrivă.   

duminică, 12 noiembrie 2017

Modelul de conviețuire pașnică – tot ce are mai de preț Moldova

Republica Moldova nu este „un stat” făcut pentru ca un regim hoțesc să-l jecmănească pe ceas ce trece, căci altminteri nimic nu ar opri Rusia sau România (poate și Ucraina) să încorporeze teritoriul RM (oricum, potențialul militar al statului moldovenesc nu permite asigurarea securității naționale). Republica Moldova este un stat care poate fi un model de conviețuire pașnică – interetnică și interconfesională – pentru UE, Federația Rusă, și mai ales pentru Ucraina și alte regiuni cu probleme în acest sens.
Unii consideră că principala crimă a actualului regim hoțesc a fost furtul de 1 miliard de $ din rezervele valutare ale țării și celelalte furturi de bani publici, după diverse scheme mai mult au mai puțin cunoscute de opinia publică (dezvăluite de Renato Usatâi ș.a.). Totuși, de departe, cea mai mare crimă a actualului regim hoțesc este atentatul la modelul de conviețuire pașnică între diversele etnii și confesiuni conlocuitoare. Ea s-a produs în momentul condamnării de către sistemul de justiție corupt – deci aservit unei grupă de crimă organizată – asupra primarului de Taraclia, Serghei Filipov, pentru tăierea a 6 copaci (dar n realitate, pentru că l-a trimis într-un loc pe borsetca capului grupării criminale). Faptul a fost condamnat de ambasadorul SUA James Petit, de ambasadorul Delegației UE Pirkka Tapiola ș.a..

Unii consideră că tot ce are mai de preț Moldova – modelul de conviețuire pașnică  – este peren și intangibil. Nu este așa. Modelul acesta este ca o floare. Un oligofren cu cizmele în noroi o poate lesne distruge. Și totuși, poporul Moldovei își poate apăra ceea ce are mai de preț. Spre surpriza celor care îl consideră terminat și numai bun să fie jefuit.  

vineri, 10 noiembrie 2017

Aniversarea protestului din 10.11.1989 din fața clădirii Min. de Interne: semnificații netrecătoare

Astăzi se împlinesc 28 de ani de la protestele din fața clădirii Ministerului de Interne al RSSM, prin care manifestanții cereau eliberarea colegilor arestați pe 7 noiembrie. Evenimentul evocat este important astăzi, când încă mai sunt persoane care spun că în 1991 noi am primit ca pe un cadou independența. Prima dată am auzit această idee încă în 2006, la aniversarea a 15-cea a independenței Republicii Moldova, în discursul președintelui V. Voronin, la solemnitățile prilejuite de evenimentul respectiv. Ideea respectivă încă mai este vehiculată… Conform acestei idei, la sf. anilor ’80, în toiul luptei pentru eliberare națională în republicile URSS, moldovenii erau niște imbecili, care nu știau ce vor. La un moment dat, conducerea unională de la Moscova li s-a adresat: Ei, imbecililor, vrem să vă facem un cadou – independența. Moldovenii s-au gândit… și au acceptat. Este de înțeles ca această idee să fie expusă de V. Voronin, ministrul de interne din 1991, și de alte persoane care făceau parte din structurile regimului sovietic din RSSM.   
Dar mai există o interpretare a evenimentelor de la sf. anilor ’80. Conform acesteia, la fel ca și în celelalte republici ale URSS, moldovenii au trăit și ei deșteptarea națională și au luptat pentru independență. Statalitatea poate fi definită ca loialitatea și devotamentul față de propriul stat, chiar și atunci când acesta își are încetată existența – vezi cazurile actuale catalanilor, kurzilor ș.a. – care nu au stat, dat au statalitatea în conștiința colectivă, și această statalitate nu poate fi înăbușită, periodic ea se manifestă plenar.

Consider că ziua de 10 noiembrie 1989 a fost un în care s-a manifestat statalitatea moldovenească de către poporul provinciei sovietice RSSM. Cei care se aflau atunci în clădirea Ministerului de Interne vor susține că Republica Moldova a primit independența în dar, în 1991. Noi, cei care am protestat la 10 noiembrie 1989 în fața clădirii ministerului, întotdeauna vom afirma că Republica Moldova și-a dobândit independența, prin manifestarea statalității moldovenești, pe care nimeni nu o poate contesta – nici cei din structurile de la Moscova, nici cei care îi serveau în 1989 la Chișinău.            

Componenta ideologică în contextul politic extern și intern actual

         Istoria omenirii s-a caracterizat printr-o permanentă elaborare de idei și viziuni (concepții), ideologii în domeniul politic. În prezent se poate afirma că ideile respective pot fi sistematizate în patru curente ideologice:
1. Conservatorism sau Tradiționalism: se raportează la Dumnezeu, la valorile sale – poruncile divine (inițial s-a manifestat prin regimuri teocratice, iar în prezent – prin partide care se bazează pe tradiția și valorile religioase).
2. Liberalism: se raportează la om, promovează drepturile omului (inclusiv dreptul la libertate). În acest curent de idei se înscrie și varianta de radicalism de factură liberală (în varianta neoliberală americană, sau în varianta „neo-conservatoare” americană, ambele vizează impunerea valorilor respective tuturor statelor lumii).
3. Socialism: se raportează la masele dintr-o societate, promovând echitatea socială, redistribuirea echitabilă a agoniselii unei societăți (sub forma impozitelor și taxelor de stat), statul social. În acest curent de idei se înscrie și varianta de radicalism de extremă stânga – comunismul (în varianta bolșevică ș.a.).
4. Naționalism – regimuri etnocratice, inclusiv radicalisme de extremă dreapta de genul nazismului [se raportează la: o națiune, o etnie, o rasă, o comunitate confesională sau religioasă – de ex. o sectă ș.a.]. În acest curent de idei se înscrie și varianta de radicalism manifestat în zilele noastre – fundamentalismul politic religios islamic (în varianta jihadismului sunnit ș.a.).
Curentele radicale au suferit eșec, dar nu se poate afirma că ele au fost eradicate complet din conștiința unor popoare sau comunități confesionale.
În prezent poate fi urmărit un fenomen interesant, de afinitate între unele dintre aceste curente: conservatorismul/tradiționalismul cu socialismul și liberalismul cu naționalismul. Câteva cauze ale acestui fenomen ar fi: conservatorismul și socialismul sunt ideologii colectiviste, care se raportează la comunități fără vreo discriminare. După ce socialismul s-a disociat de varianta radicalistă bolșevică (atâta timp cât nu luptă împotriva Bisericii lui Dumnezeu), se poate constata că el promovează, de fapt, adiacent, aceleași valori tradiționale religioase. Faptul că socialismul nu împărtășește ateismul bolșevic este un factor care contribuie la apropierea dintre cele două curente ideologice. Tot așa cum tradiționalismul întotdeauna a promovat valori sociale – solidaritatea membrilor unei comunități (societăți). Deci există o listă de valori comune a celor două curente religioase.
Pe de altă parte, naționalismul – cu abordarea sa de punere a nației/rasei/comunității confesionale în centru, ca element de referință, este consonant într-o oarecare măsură cu liberalismul – cu abordarea sa de punere a omului în centru, la element de referință. Ambele curente (liberalismul și naționalismul) sunt individualiste, în timp ce conservatorismul/tradiționalismul și socialismul sunt colectiviste, reoferindu-se la comunități umane fără vreo discriminare (în comparație cu naționalismul). De altfel, este tot mai mult adoptată înțelegerea/interpretarea conform căreia deosebirea dintre patriotism și naționalism se referă la faptul că în timp ce patriotismul înseamnă dragostea față de patrie, cu toate comunitățile conlocuitoare (etnice, confesionale ș.a.), naționalismul înseamnă iubirea față de o națiune sau o comunitate confesională. Naționalismul dus la extremă se poate răsfrânge în purificări etnice, genocid. E clar că prin „iubirea de nație” se înțelege un fanatism distructiv și reprobabil.
Alianța dintre social-democrați și creștin-democrați [conservatori] în Germania este notorie și concludentă în sensul descrierii fenomenului de apropiere între conservatori și socialiști. Tot așa cum în România pare firească asocierea, în denumirea „Partidul Național-Liberal”, a celor două elemente ideologice: liberal și național – arătându-se că cele două noțiuni sunt compatibile.
Și în Republica Moldova vedem profilându-se partide care adoptă curentele ideologice menționate. În pofida denumirii sale, PSRM-ul promovează deschis valori prin care atrage în bazinul său electoral votanți de stânga – care susțin echitatea socială, dar și votanți de dreapta – conservatori/tradiționaliști, care susțin valorile tradiționale (ce provin din doctrina Bisericii Creștin-Ortodoxe).

Specificul Republicii Moldova constă în faptul că mai există câte un partid fără vreo identitate ideologică, axat numai pe ideea furtului (exploatării) poporului țării. Dar un popor de oi întotdeauna își merită guvernul de lupi… 

duminică, 5 noiembrie 2017

Rolul Bisericii lui Dumnezeu în perioada istorică actuală

Mănăstirea Sfântul Ilie din satul Nicoreni, raionul Drochia, este un loc de pelerinaj pentru cetățeni ai Republicii Moldova din diverse părți ale țării. Astăzi, la sfârșitul slujbei, starețul mănăstirii, arhimandritul Rafail, a făcut apel către enoriași să se roage pentru izbăvirea Bisericii și a Țării de vrăjmași. Pe parcursul Sfintei liturghii, părintele Rafail s-a arătat optimist și plin de bucurie când binecuvânta credincioșii din sfântul lăcaș. Vrăjmașii Bisericii și ai Țării, evident, sunt din ambele părți ale frontierei: cei din interior și cei dinafară. Cu toate că Biserica se roagă pentru cârmuirea Țării – dacă cineva din acea cârmuire este vrăjmaș Țării și poporului lui Dumnezeu, negreșit și numaidecât își va primi plata.  

Tot mai profund se adeverește că mult pătimita Țară a Moldovei are o istorie a eliberării din robia generată din exterior sau din interior. În 1917 forța motrice a eliberării naționale și sociale au constituit-o militarii (ostașii și ofițerii) moldoveni. În 1988-1989 forța motrice a reprezentat-o intelectualitatea (scriitori, compozitori, regizori de teatru și cinema, dat și profesori și învățători, medici ș.a.). Iată că acum forța motrice este generată și susținută de călugări, preoți și de toți credincioșii din Biserica bunului Dumnezeu. Să fim demni de perioada istorică pentru care am fost sortiți!

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Capturarea statului de către grupări de crimă organizată: amenințare la adresa securității regionale

"Нельзя дать свободу бандитам, иначе ты станешь рабом их". Алексей Ильич Осипов
"Nu da libertate bandiților, căci te vor face robul lor". Alexey Iliich Osipov

1. Cauze.
2. Procedee de accedere la putere (preluare a puterii).
3. Caracteristici de manifestare a regimului (cum se mențin la putere).
4. În ce condiții sunt determinați să-și caute de treabă în altă parte decât în instituțiile statului. 

Postări populare