Astăzi postul TV rusesc
„Soiuz”, creat de conaționalul nostru, înalt preasfințitul Vichentie Morari,
actualmente mitropolit de Tașkent și Uzbekistan (din 2011), a prezentat un
reportaj în cadrul emisiunii „Lumea ortodoxă” despre o localitate din regiunea
Vinnița din Ucraina – comuna Pecera (raionul Tulcin), în apropiere de
localitatea Nemirov. Ea se află pe malul râului Bugul de Sud. Realizatorii
reportajului au menționat că aici și-a stabilit reședința în „temporară”, în 1680,
domnitorul moldovan Gheorghe Duca, pe care turcii l-au numesc „hatman [sau
gospodar] al Ucrainei” – după cum reiese din documente și predanie, al
teritoriului dintre Nistru și Bug. Gheorghe Duca (d. 1685) a fost domn al
Moldovei de trei ori: septembrie 1665 – mai 1666; noiembrie 1668 – 10 august
1672; noiembrie 1678 – 25 decembrie 1683, din 1681 – hatman al Ucrainei. (între
noiembrie/decembrie 1674 - 29 noiembrie 1678 a mai fost și domn al Valahiei).
În istoriografie se admite că prin stăpânirea – administrarea – interfluviului
nistreano-bugean respectivul teritoriu a făcut, fie și doar formal, parte din
Principatul Moldovei între anii 1681 – 1683, când Gh. Duca a pierdut domnia
moldovenească. Nicolae Iorga scrie că dominaţia a trecut în 1683 la urmaşul lui
Duca – “Dimitrie Cantacuzino, cum o dovedeşte titulatura din documente şi
pecetea (...)” [Iorga Nicolae. Românii de peste Nistru. – Editura Excelsior,
1990, p.22.]. În 1740 Rusia
ajunge la Bugul de Sud. După războiul ruso-turc din 1735-1739, Rusia
şi Turcia încheie, la 12 septembrie 1740, tratatul intitulat
“Statutul pentru stabilirea de către Rusia a graniţei Rusiei şi Turciei,
a graniţei Moldovei pe Bug” (subl. A.L.) [Negre Valentin,
Basarabia. Pagini din istoria răşluirii (răpirii). – Slobozia, 2009, p. 10; de
asemenea: Dabija Nicolae, Moldova de peste Nistru – vechi pămînt strămoşesc. –
Chişinău, Hyperion, 1990, p. 16.]. Se recunoştea astfel existenţa unei Moldove
dintre Nistru şi Bug. De
abea în 1792-1793, în timpul conducerii Ecaterinei a II-a, Rusia ajunge la
Nistru prin anexarea interfluviului nistreano-bugean şi Principatul
Moldovei devine o zonă a intereselor de expansiune a ţarilor. Este foarte
probabil că în 1792 Rusia a preluat
Transnistria de sub administrarea moldovenească.
La Pecera s-a păstrat o
biserică cu clopotniță, pe care le-a construit domnitorul moldovan. Localnicii
păstrează memoria domnitorului Gheorghe Duca. De menționat că tot la Pecera, în
secolele 17-19 s-a aflat reședința familiei voievodale polone Potoțki,
probabil, ca urmare a tradiției stabilite de domnitorul Gheorghe Duca de centru
administrativ al Pecerei.
În actualul stat moldovenesc
se știu puține despre momentul stăpânirii domnitorului moldovan peste pământul
pe care îl numim astăzi al Transnistriei. Administrația de la Tiraspol a
instalat acolo panouri stradale pe care stă inscripționat anul 1792 – când
armata imperială rusă a cucerit teritoriul dintre Nistru și Bugul de Sud, pe
timpul domniei Împărătesei Ecaterina a II. Ar fi bine ca în localitățile
transnistrene aflate sub jurisdicția Republicii Moldova, mai ales la Coșnița,
să fie instalate panouri reprezentând anul 1681 – când “paza” teritoriului
respectiv a fost încredințată, în vara anului 1681, domnului Moldovei Gheorghe
Duca, care a început să administreze noua regiune prin intermediul lui Ene
Drăghinici. Începînd cu acest timp, Gheorghe Duca se intitulează „domn al Ţării
Moldovei şi al Ţării Ucrainei” [Eremia, Ion. Hătmănia domnilor Moldovei la est
de Nistru (1681-1703), în “Revista de Istorie a Moldovei”, 1994. Nr. 1, p.
20-29.]. Panourile cu această dată vor arăta de când teritoriul transnistrean a
fost parte a Moldovei, va reaminti despre apartenenta moldovenească a Transnistriei,
cu peste un secol mai veche decât stăpânirea rusească. De la guvernarea de la
Chișinău nu ne putem aștepta la acțiuni utile societății, dar președintele Igor
Dodon ar putea susține această propunere.
