Un șezător în parlament, scos
pe tușă la ultima campanie prezidențială, afirma cu tărie în cadrul unei emisiuni
televizate că poporul ÎNTOTDEAUNA își merită conducătorii. O auto gâdilire a
orgoliului exponentului (chiar dacă expirat, defunct politic) unei grupări care
a preluat puterea prin cumpărarea unor prostituate politice, investind în fapt
de noapte un guvern. Adicătelea, dacă s-a întâmplat așa, dacă respectiva
grupare a furat miliardul din rezervele BNM și fură din greu poporul țării…
este pentru că poporul o merită…
Dar mai există o interpretare
a realității moldovenești. Poporul moldovenesc este unul contemplativ, scopul
suprem al căruia este mântuirea sufletească – viața veșnică în Împărăția lui
Dumnezeu. Dacă se găsesc oligofreni cu un alt sens al vieții – furtul de la
semeni – moldovenii îi tolerează ca pe un furuncul, puroiul din care inevitabil
va ieși, iar trupul va redobândi starea de sănătate. Cu puroiul nu te pui,
aștepți să-ți/să se tracă. Astfel se explică de ce moldovenii nici nu prea mai
protestează față de furturile la care au fost și sunt supuși.
Și această a doua abordare
poate fi luată în considerare. Numai că te poți întreba: bine, dar fiind un
popor creștin, oare moldovenii nu ar trebui să se adune, să zicem, un milion,
în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău și să le explice celor din
gruparea de la putere care este sensul vieții (să-i ajute să-și mântuiască
sufletele cu toți ceilalți)? Nu, mi-ar răspunde moldovenii. Cu puroiul nu te
pui. Cine știe….
