marți, 30 mai 2017

Tatăl către fiu: despre bani și averi (bogăție)

Banii sunt de folos, dar sunt un mijloc, nu un scop în sine. Cel pentru care banii au devenit scopul suprem în viață este în pericol – el poate fi victima patimii iubirii de argint. Sensul vieții este altul. Și totuși, despre bani merită de a scrie ceva.
Autorul american Robert T. Kiyosaki scrie că „Bogăția este capacitatea de a rămâne pe linia de plutire cât mai mult… sau dacă aș înceta astăzi să lucrez, cât de mult aș putea să supraviețuiesc?”. Omul are nevoie să își asigure libertatea financiară pe parcursul vieții. Să nu depindă de salariul său. Să lucreze de plăcere, dar veniturile să-i vină din mai multe – diverse surse. Majoritatea oamenilor sunt prinși în curse de șobolani (în roata care nu se mai oprește și indiferent cât de repede aleargă, tot rămân pe loc). Oamenii care dobândesc înțelepciune financiară reușesc să iasă din cursa șobolanilor – astfel își dobândesc libertatea financiară. Ei reușesc să scape de pasive (ceea ce îți consumă bani) și să procure active (ceea ce generează bani).
În prezent, omul care dispune de informație poate câștiga mai mulți bani. Până acum cei care dețineau pământuri, fabrici adunau averi (bogății). Acum informația a devenit o resursă mai importantă decât celelalte două menționate.

Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”, a spus Domnul nostru Iisus Hristos. În viață omul există în două dimensiuni: 1) spirituală – trebuie să facă totul pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu și să urmărească mereu mântuirea sufletului de patimi și păcate; 2) materială – să-și poată asigura pâinea cea de toate zilele, cele necesare pentru o viață decentă, în care să-l proslăvească pe Dumnezeu. Libertate duhovnicească (de patimi și păcate) și libertate financiară (de sărăcie și griji materiale).  

Ești binecuvântarea

Ești binecuvântarea ce-a intrat în viața mea,
Ești tot ce-i mai de preț ce am în viață,
Ce-i mai frumos, ce mi se putea întâmpla,
Al inimii popas – cu flori și cu verdeață. 

duminică, 21 mai 2017

Moldovenii – poporul purtător de Dumnezeu

Înțeleptul Dimitrie Cantemir scria în a sa „Descrierea Moldovei”, că Moldovenii au multe metehne. Cât despre calități, a putut menționa două: primirea de oaspeți și credința drept măritoare. Cum primirea de oaspeți rezultă din credință (este o faptă a credinței), se poate afirma că Moldovenii, urmașii Geților și Vlahilor, s-au caracterizat de-a lungul secolelor prin slujirea Domnului Iisus Hristos și a Bisericii Sale. Misiunea Moldovenilor a fost apărarea Creștinătății – așa cum scria Ștefan al III-lea cel Mare și Sfânt, la vremea sa, prinților Europei. Și astăzi misiunea statului moldovenesc nu poate fi decât aceiași care a fost dintotdeauna. Mai mult, pot prezice că Poporul și Țara Moldovei vor exista numai dacă își vor asuma și vor îndeplini această misiune. Altminteri vor dispărea de pe scena istoriei. Pentru ca să poată îndeplini o asemenea misiune, Moldovenii trebuie să fie un popor de o anumită calitate. Moldovenii sunt și vor fi un popor purtător de Dumnezeu sau nu vor fi deloc. Pentru asta creștinii se și roagă la fiecare slujbă: „Pentru de Dumnezeu păzită țara noastră – Moldova, stăpânirea, oastea și poporul ei, întru liniște în viață lină și fără gâlceavă să viețuim întru toată bună credința și curățenia”.
Câte un oponent ar putea să-mi replice: Bine, dar acum Moldova este degradată (începând de la talpa țării și terminând cu emanația sa – guvernarea), este o țară în proces de disoluție. Despre ce fel de „misiune” duhovnicească și securitară mai poate fi vorba?

Este adevărat. Dar eu cred în misiunea poporului acestei țări, în pofida oricărei guvernări hoțești. Căci misiunea unui popor (a unei țări) este suma misiunilor asumate de fiecare membru al respectivei comunități. Dacă fiecare dintre noi ne asumăm o anumită misiune, ea devine misiunea „de Dumnezeu păzitei țării noastre – Moldova, a stăpânirii, oastei și poporului ei”. 

sâmbătă, 20 mai 2017

Principala problemă de securitate a Republicii Moldova

Declinul demografic este principala problemă de securitate a Republicii Moldova. Exodul Moldovenilor, natalitatea scăzută și mortalitatea ridicată fac ca șansele existenței statului moldovenesc în viitor să fie tot mai reduse. Cauzele acestor fenomene se reduc la atitudinea de inconștiență a guvernanților de la Chișinău față de viitorul propriei țări. În prezent o femeie care a născut primește 30% din salariul de bază (fără adaosuri). Este ca și cum guvernarea pedepsește femeile care s-au încumetat să nască, în cadrul familiei, un copil. Este ca și cum femeile care nasc intră în confruntare cu guvernarea statului, care nu are nevoie de cetățeni. În alte țări statul este pentru cetățeni. De exemplu, în Finlanda fiecare cetățean primește lunar de la stat câte 800 Euro.

De ce în Republica Moldova guvernarea nu are nevoie de cetățeni (sau se mulțumește cu tot mai puțini) și, respectiv, nu ia declinul demografic drept principala problemă de securitate națională – mai importantă decât pericolul tancurilor rusești, decât pericolul terorismului internațional sau oricare altul? Desigur, pentru că nici poporul Republicii Moldova, cel oropsit, nu vede cu luciditate ce i se întâmplă și cine îl împilează. Dovadă și încrederea cu care guvernarea pregătește reforma electorală și pe toate celelalte, care nu prea au legătură cu binele comun – cu interesele celor mulți… 

marți, 16 mai 2017

Cu tine

Îndrăgostit de bunătatea ta,
Te-am căutat și așteptat viața toată,
Cu tine sufletul mi-e doldora,
Și inima – de fericire-învăpăiată.

Ca și cum te știu de-o veșnicie,
Și de mult alăturea am mers.
Tu ești ocean de bucurie,
Inepuizabil univers. 

duminică, 14 mai 2017

Dorin Chirtoacă: între dizgrație și dragoste

Sâmbătă, 13 mai – de ziua Europei, sărbătorită în Grădina Publică Ștefan cel Mare – a fost un alt moment de ghinion pentru administrația publică locală a capitalei, datorat ploii care s-a năpustit peste oraș în fapt de seară. Transportul public a circulat cu probleme: în sectorul Ciocana, acolo unde locuiește primarul general, mai multe microbuze s-au retras de pe rută (eu am văzut trei cu nr. 191), de asemenea, mai multe troleibuze. Cele care au rămas pe rută ajungeau în stații, evident, cu întârziere. Odată urcați în mijloace de transport în comun supraaglomerate (așa cum mi s-a întâmplat: am urcat într-un microbuz nr. 123, după ce am renunțat să mai plec pe ruta 191, căci timpul de așteptare m-a făcut să-mi schimb planurile), călătorii erau supuși câte unei reprize de umilire de neuitat și, pentru unii, greu de digerat, căci se revoltau, dar – desigur – nu puteau face nimic, așteptau să ajungă la destinație și să uite experiența legată de transportul municipal în comun. Este clar că nu primarul Dorin Chirtoacă a dat dispoziție conducătorilor de troleibuze și microbuze să se retragă de pe rute. Și totul, nemulțumirea călătorilor s-a îndreptat către cel care personifică puterea locală.
Bine, veți spune, de dizgrație (îndreptățită sau nu), am înțeles. Dar unde este dragostea în această poveste? Depinde cum privim, adică depinde de percepție. Unii dintre cei care au pierdut timpul în stații, așteptând unitățile de transport în comun, au realizat necesitatea procurării unui autoturism propriu, inițiind mai întâi o afacere proprie. Adică, ideea este să nu fii la îndemâna Regiei transport electric sau a celei de autobuze, să nu fii la mâna statului, ca bugetar, în așteptarea salariului sau a pensiei. Ci să te realizezi din punct de vedere financiar, prin crearea sau cumpărarea de active. Aceasta, de altfel și este abordarea liberală – promovată din oficiu de către partidul din conducerea căruia face parte și Dorin Chirtoacă. De aceea, acei călători care au fost vizitați de asemenea gânduri, ar putea fi mobilizați spre fapte mărețe, care vor schimba destinele lor, dar și destinul țării.

Bine-bine, îmi va mai replica cineva. Aceasta este o chestiune de percepție. Ce legătură are Dorin Chirtoacă cu faptul că cineva ar putea înțelege necesitatea creării propriei afaceri, respectiv a procurării propriului automobil, pentru că într-o zi de 13 mai a plouat tare în capitală și transportul public a circulat prost? Într-adevăr, D. Chirtoacă nu are nicio legătură cu aceasta, tot așa cum nu are nicio legătură nici cu faptul că mulți chișinăuieni rămân în continuare cu mentalitate paternalistă, așteptând de la stat (primărie) să le rezolve toate problemele. Dar oricum, și în cazul acesta, responsabili sunt cei care se ocupă direct de transportul public.     

miercuri, 10 mai 2017

Am nevoie de tine

Fără tine totul e în gri,
Doar tristețea calea mi-o aține.
Și nu încetez a mă gândi
Cât de mult nevoie am de tine.

Fiecare are calea sa,
I-o luminează soarele și luna.
Dar două căi se pot alătura
Contopindu-se în una. 

joi, 4 mai 2017

9 mai – semnificații pentru Republica Moldova

După ani buni de la proclamarea independenței, nu există o abordare comună, general acceptată, cu privire la semnificația zilei de 9 mai, numită în Rusia – Ziua Victoriei. Acest lucru mi se pare pozitiv – este semnul faptului că în Republica Moldova avem o societate democratică, în care nu există o ideologie (impusă) de stat; în Republica Moldova părți ale societății împărtășesc și promovează viziuni diferite. Diversitatea este o bogăție a oricărei țări. Este important însă ca cele câteva părți ale societății să se exprime democratic, cu respect una față de celelalte, polemica să nu degenereze în disensiuni și conflicte, și este de asemenea important ca ele (segmentele societății) să fie unite prin ceva – devotamentul și loialitatea față de statul Republica Moldova.
Cu regret, anumite tensiuni apar în fiecare an în societatea moldovenească.
Care este totuși semnificația zilei de 9 mai? În primul rând, trebuie spus că din perspectivă istorică, Germania nazistă a capitulat noaptea, pe 8 mai – la 23.01 ora locală (a Europei Centrale). Decalajul între fusurile orare a făcut ca după ora Moscovei, ziua capitulării Germaniei să fie considerată ziua de 9 mai. Victoria în cel de-al doilea război mondial a fost obținută, totuși, mai târziu, atunci când a capitulat Japonia – pe 2 septembrie 1945, după invadarea Manciuriei de către Uniunea Sovietică și după bombardamentele atomice de la Hiroșima și Nagasaki, operate de armata SUA. 
Ținând cont de faptul că statul Republica Moldova se vrea unul european – parte a marii familii a popoarelor europene, iar ziua de 9 mai este Ziua Europei, în comemorarea Declarației (din 1950) a ministrului de Externe al Franței, Robert Schuman, în lumina datelor istorice prezentate, cred că poate fi oferită posibilitatea marcării zilei victoriei asupra Germaniei naziste – de către coaliția anti-nazistă – pe 8 mai, iar pe 9 mai să fie sărbătorită Ziua Europei – a spațiului civilizațional din care vrem să facem parte, cel care asigură respectarea drepturilor omului și excluderea oricăror derapaje de la principiile democratice. 
Într-un stat democratic, toate segmentele/comunitățile din societate au dreptul să marcheze sărbătorile pe care le valorizează. Ziua victoriei coaliției anti naziste asupra Germaniei hitleriste este o sărbătoare comună, a tuturor. Dar ținând cont de faptul că Republica Moldova se află în alt fus orar decât Moscova și decât partea europeană a Federației Ruse, marcarea evenimentului respectiv poate să aibă loc pe 8 mai. Și în manualele de istorie trebuie prezentat clar acest detaliu. Iar 9 mai este ziua Europei – este sărbătoarea care trebuie să unească toate comunitățile etnice, lingvistice, religioase ş.a. din RM. Ziua Europei, pe 9 mai, este un prilej de a conștientiza europenismul nostru. 9 mai este ocazia de a demonstra că ideea europeană este o profesiune de credință pentru majoritatea celor care constituie societatea moldovenească și care pot să construiască un stat modern, care să fie compatibil cu statele din Uniunea Europeană. 

Postări populare