Campania de promovare a
sistemului de vot uninominal, care
să-l înlocuiască pe cel pe liste, ia
amploare – la posturi TV ale potentaților, prin panouri publicitare stradale.
Nu cred că ar trebui condamnați artiștii, care după ce au fost aduși la sapă de
lemn de către potentați, își vând imaginea pentru câte un onorariu. La fel cum
nu cred că ar trebui condamnați – de către societatea moldovenească – „comentatorii
politici” care se erijază în propagandiști ce pledează categoric pro și despre care aflăm că dețin
funcții în partidul de guvernământ sau fac parte din clientela respectivei
formațiuni politice.
Două poziții s-au profilat în
mediul politic moldovenesc, dar care se bazează pe aceiași prezumție: 1. Puterea
vrea să „împingă” proiectul respectiv de lege pentru că îi consideră pe
alegători ușor manipulabili (că vor înghiți momeala cu revocarea deputatului
care nu face drumuri și curățenie în localitatea lor); 2. Opoziția se pronunță
împotriva respectivei inițiative legislative, pentru că îi consideră pe
alegători ușor manipulabili (că vor înghiți momeala și vor fi prostiți pentru
încă o dată, respectiv vor ieși ca proștii în stradă și vor exclama tradiționalul
„Vrem votul înapoi!”).
Eu am altă părere despre alegătorii
moldoveni. Fiecare dintre ei poate înțelege, cu un mic efort, cine sunt hoții –
lupii în blăni de oi și cine sunt patrioții care se oferă să-și servească
Neamul și Țara. Cred că moldovenii pot să înțeleagă și să-i facă de râs pe cei
cu inițiative de manipulare, indiferent de sistemul de vot adoptat în ultimă
instanță. Lucrurile nu sunt atât de grave. Moldovenii nu sunt atât de idioți
precum îi cred puterea și opoziția. Cel puțin, cei care citesc acest blog și
acest articol.
