miercuri, 29 martie 2017

Tatăl către fiu: câteva repere în viață

            Despre Mamă  
Ești o creație divină – ai fost creat de Dumnezeu – dar ai apărut pe pământ prin chinurile Mamei tale. Ea te-a născut în dureri. Și le-a resimțit încă mult timp. Nu ți le vei aminti, dar doresc să știi pe durata întregii tale vieți conștiente, că Mama ta este ființa care s-a jertfit pentru tine, din clipa în care ai fost conceput și după aceea, mereu. Ea este ființa cu care ai fost un tot întreg înainte să te fi născut și pe durata creșterii tale, când singura ta hrană a fost laptele supt din sânii ei. Nu există pe pământ nimic ce ai putea să-i oferi ca răsplată pentru tot ce ți-a dăruit, pentru jertfa Sa de neprețuit. Nu este nimic mai valoros, decât dragostea și recunoștința ta. Mama ta a coparticipat la actul creației divine. Ea s-a împărtășit din marea taină divină. Și ea este îngerul tău păzitor pe acest pământ. Ea este sursa dragostei ce se revarsă spre tine. Prin Mamă Dumnezeu își revarsă dragostea Sa asupra omului. Mama ta este binecuvântarea ta, este comoara ta. Celui care își cinstește Mama, Dumnezeu îi dă o viață lungă și fericită (Decalog, porunca a V-a: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara, pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău“ [Exodul 20:12]. Sfântul apostol Pavel: „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta, ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pământ.” [Efeseni 6:2-3])

Despre sensul vieții (comuniunea cu Dumnezeu = religie)
Omul are nevoie de o viziune asupra vieții și lumii, care să corespundă realității, deci de viziunea cea adevărată. Conform viziunii creștin-ortodoxe, pe care o împărtășim în familia în care te-ai născut, omul se naște în această lume pentru ca să dobândească viață veșnică, atunci când sufletul părăsește corpul plămădit de Dumnezeu din țărână. Omul trebuie să se preocupe de mântuirea sufletului său de păcate, de curățirea sufletului său de patimi. El poate reuși asta cu ajutorul lui Dumnezeu, ducând o viață creștină – conform poruncilor dumnezeiești, și luptând neîncetat cu patimile. Ele apar inevitabil, precum buruienile care inundă o grădină, dacă nu sunt prășite la timp. E bine să fie smulse la timp.
Oamenii se împart în două categorii:
1) cei care au fost învinși de patimi,
2) cei care au învins patimile și care au dobândit virtuți, cea mai mare dintre care este smerenia.
Cu smerenie, să luptăm ca să învingem.    
Mulți dintre oameni nici nu știu pentru ce au fost născuți, ce au de făcut în viață. Să nu fii unul dintre aceia, care la sfârșit de drum suferă amarnic pentru viața trăită în deșert. Viața este darul fără de preț, pe care bunul Dumnezeu îl oferă creației sale – omului.
Conform viziunii creștin-ortodoxe, există două lumi: cea văzută și cea nevăzută. La rândul său, lumea nevăzută se împarte în două părți: Rai și iad. Raiul este locuit de îngeri, iadul de diavoli. Ultimii se hrănesc cu energia risipită de oamenii care au devenit robi ai patimilor – iar astfel acești oameni au devenit robi diavolilor. Pe oamenii inconștienți, ajunși robi ai patimilor, diavolii îi secătuiesc de energie prin patimile cu care i-au momit și robit. Este liber omul care nu este rob al patimilor, respectiv al diavolilor.
Când oamenii își părăsesc trupurile, sufletele lor sunt preluate fie de îngeri, fie de diavoli, după faptul cu cine s-au aflat în comuniune (împărtășit) încă din timpul vieții. Să trăim așa încât la părăsirea trupului să vedem lumina dumnezeiască, nu întunericul diavolesc. Acesta este sensul vieții omului. Aceasta este înțelepciunea.
În viață, cât vei trăi, să nu îți pui nădejdea decât în Dumnezeu, nu în oameni. Căci oamenii sunt schimbători și supuși patimilor. Dumnezeu cu Harul Său este sprijinul omului pe pământ.
Prețuiește darurile lui Dumnezeu, pe care a binevoit să ți le ofere. Să nu le pierzi.  

Despre luptă
Ești ostaș și porți războiul sfânt
Cu patimile ce te invadează.
Misiunea ce o ai pe-acest pământ
E să-învingi puhoiul ce nu încetează.

Și mai ai  încă o datorie mare –
Neamul tău de va fi jecmănit
De ticăloși ajunși la guvernare –
Să-ajuți și-acest popor mult pătimit.   

Să lupți din răsputeri, cât vei trăi,
Pentru-a sufletului mântuire,
Pentru Neamul tău, ce-l vei sluji,
Pentru Țara ta – comoară a iubirii. 

Despre conștiință
Creatorul ne-a dotat cu conștiință (moldovenii îi mai spun soveste). Ea este vocea lui Dumnezeu în om. E bine ca omul să trăiască în pace cu conștiința sa. Căci dacă va gândi, vorbi sau acționa împotriva ei, va suferi de remușcări de conștiință, care sunt mai dureroase decât rănile trupești. Conștiința ta este judecătorul tău, care te vede întotdeauna. Cel care este împăcat cu conștiința sa poate gusta din liniște, din pace, care este temelia fericirii. Conștiința ta este busola ta în această viață.    

Despre cinste (reputație) 
În societate, lucrul cel mai valoros pentru om este cinstea sa. Omul trebuie să trăiască așa încât să fie demn de numele pe care l-a primit de la părinți și să sporească respectul față de numele, pe care îl lasă copiilor săi – ca moștenire. În viață pot exista calomnieri, dar adevărul întotdeauna iese la iveală. Dacă omul trăiește cu cinste, el va fi respectat și prețuit de semenii săi. Deși nu acesta trebuie să fie obiectivul său – reputația nu este un scop în sine, ea este umbra faptelor omenești. Important este ca omul să fie plăcut lui Dumnezeu – să fie, în smerenie, cu conștiința împăcată. Reputația este autoritatea morală a omului – autoritate pe care nu i-o conferă vreo funcție publică, ci lumina gândurilor, cuvintelor și faptelor sale, care îl însoțește mereu.     

Despre Dragoste
Tu ești rodul Dragostei. Ai apărut pe pământ din Dragostea părinților tăi. Să cinstești Dragostea. Căci Dragostea este chiar Dumnezeu. 
Te va vizita, trebuie să fii vrednic de Ea. Dar până atunci, trebuie să reziști ispitelor, urâciunii, să lupți cu ele, să-ți păstrezi inima curată, să-I fii devotat și dedicat în curățenie. Căci Ea este tot ce e mai de preț pe pământ. Va veni și la tine, la timpul potrivit. Dar va trebui să aștepți cu încredere și să fii un luptător pentru a fi vrednic de Ea. 
Omului i se dă de la început un vas cu mir, pe care trebuie să-l păstreze până când va veni Dragostea la el. Unii, nesăbuiți, varsă mirul din vas pe durata anilor, aruncându-i stropii în toate părțile. Iar atunci când îi vizitează, în sfârșit, Dragostea, nu au cu ce să o primească, nu pot să-I ofere darul prețios – acel mir. E bine să fii înțelept, să păstrezi darul și atunci când Dragostea va veni la tine, să poți aprinde candela Iubirii. 

Despre identitate și demnitate
Omul este expresia valorilor pe care le împărtășește. O persoană fără valori este lipsită de demnitate umană și de identitate. Spune-mi care sunt valorile tale și îți voi spune cine ești. Valorile pe care le împărtășim ne determină identitatea. Există câteva seturi de valori:
1. Religioase.
2. Etno-culturale.
3. Social-politice.
Vibrăm împreună, la unison, cu aceeași emoție (ea este identică – de aceea vorbim de identitate) de dragoste față de:
1) Biserica noastră Creștin-Ortodoxă, față de Domnul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului și toți Sfinții, față de învățătura despre mântuire – viața demnă, creștinească pe pământ; – pentru noi: creștin-ortodoxe (poruncile și tradiția).
2) Neamul nostru. Această dragoste izvorăște câte o lacrimă la auzul câte unui cântec popular, admirație pentru dansurile noastre populare (folclorul moldovenesc), față de portul nostru popular, față de diversitatea de motive (elemente picturale, sculpturale sau de broderie, folosite în compoziții decorative sau arhitecturală).
Aparținem unui Neam străvechi, care se întinde peste un teritoriu imens: de la peninsula Istria în Croația (unde coetnicii noștri se numesc Rumeri), din munții Pind în Macedonia (unde coetnicii noștri se numesc Armâni), din provincia Meglenia în Grecia și Macedonia (unde coetnicii noștri se numesc Vlași) până în: Timocul din Serbia și Bulgaria (unde mulți dintre coetnicii noștri se numesc Rumâni și Vlahi), Rusia subcarpatică din Ucraina (unde coetnicii noștri se numesc Volohi), România și Republica Moldova – cu tot cu Transnistria. Etnonimul generic al Neamului nostru este Vlah. Denumirea originară a statului nostru este Moldovlahia, de aceea s-ar putea spune că suntem Vlahi Moldoveni. Dar dragostea noastră se întinde peste toți frații noștri din toate țările ai căror cetățeni sunt acum.
Avem cea mai frumoasă limbă de pe pământ. Ea face parte din marea familie de limbi denumite generic indo-europene. Ne unește sentimentul de dragoste față de limba maternă și față de tot tezaurul ce a fost creat în această limbă, atât de autori anonimi – creații folclorice, cât și de autori cunoscuți, cel mai mare dintre care este Mihai Eminescu – fondatorul limbii noastre literare.
3) Dragostea față de statul nostru – Republica Moldova – ne unește la fel de mult. Îl iubim pe domnitorul Ștefan cel Mare pentru dragostea sa față de Țara Moldovei. El este simbolul demnității noastre statale. Avem și alți domnitori demni de dragostea noastră, pe care îi cinstim. Dragostea față de statul nostru înseamnă și prețuirea tuturor tradițiilor noastre statale. Acum, în acest secol, în acest mileniu, împărtășim valorile democratice – drepturile omului, statul de drept. Pentru că acolo unde sunt împărtășite oamenii sunt respectați, au condiții să se manifeste și au un trai decent și demn. Indiferent de greutățile prin care poate trece statul nostru (din cauza degradării morale a societății, care alege politicieni degradați moral la putere), ne iubim statul și facem totul pentru propășirea sa.  
Acestea sunt valorile noastre, aceasta este identitatea noastră. Fiecare tată își dorește ca fiul său să fie educat în spiritul valorilor pe care le-a moștenit și el de la înaintași, își dorește ca fiul său să le continue cauza, să nu ajungă un trădător: unul care s-a lăsat de valorile sale (Biserica sa, Neamul său, Statul său), să nu ajungă unul care s-a lăsat de identitatea sa, unul care și-a pierdut demnitatea…  

Despre educație și cunoaștere (școală)
De ce omul trebuie să învețe? Unii nu cunosc răspunsul, de aceea nici nu învață, pierzând (ratând) timpul prețios la școală, la facultate. Nu înveți pentru ca să devii bogat – căci sunt oameni care nu au fost sârguincioși la carte, dar au reușit să-și adune averi (eventual prin șmecherii, pentru care vor avea de plătit). Nu înveți pentru diplomă (pentru „statutul” de deținător al unei diplome, de bacalaureat sau de licență) – căci într-o vreme diplome (false) puteau fi cumpărate la piață. Dar studiile te pot ajuta să îți găsești profesia – vocația și să fii bun în munca ta. Studierea te poate ajuta să dobândești calitățile necesare, fără de care nu vei putea fi eficient la locul tău de muncă (fără de care nu vei fi apreciat). Așadar, omul învață pentru:
1.      A cunoaște cât mai bine lumea în care trăiește.
2.      A-și afla vocația: studiind toate materiile îți dai seama care îți este (sau care îți sunt) pe plac – în ce domeniu poți să-ți aduci și tu contribuția.  
Dar mai presus de tot educația vizează formarea (dezvoltarea) de calități, capacități abilități – pe trei niveluri: minte (gândire), inimă (simțire) și caracter (acțiune). Odată acestea formate, o persoană care a obținut pregătirea profesională cuvenită va putea genera anumite rezultate.
În ceea ce privește mintea (gândirea) – scopul procesului de educare este formarea calității numită inteligență. Aceasta trebuie să devină parte a personalității studentului. Calitatea inteligență se exprimă prin capacitatea de a înțelege sau de a pătrunde fenomenele sau problemele sau obiectivele de atins în plan profesional sau personal. Mintea trebuie să fie ascuțită – ca să poată pătrunde problemele de care se ocupă. La moldoveni, în sate, se mai folosește adjectivul „tunchit” sau tâmpit cu referire la un ac care nu este ascuțit. Dezvoltarea elementului minte presupune formarea calității de a pătrunde (înțelege) problemele asupra cărora se apleacă, căci numai o problemă înțeleasă poate fi rezolvată. Astfel, cel care și-a dezvoltat calitatea și capacitatea menționate, își formează abilitatea de a rezolva probleme. Desigur, pentru a le rezolva, specialistul are nevoie de o pregătire teoretică și practică temeinică. El are nevoie de cunoaștere. Dar dacă procesul de studii se reduce doar la transmiterea unui set de cunoștințe, cunoașterea – care este ceea ce a rămas după ce o persoană a uitat tot ceea ce a învățat – poate să lipsească în final. Ca rezultat  al unui proces educațional de calitate, elevul/studentul va putea da dovadă de eficiență și pragmatism în activitatea sa profesională.
Un alt element important care trebuie dezvoltat în cadrul procesului educațional este inima (simțirea). Școala, împreună cu familia, trebuie să cultive dragostea elevului față de propriul popor și față de propria țară (patriotismul). Calitatea dragoste se exprimă în capacitatea de a împărtăși. Această capacitate are două aspecte: a împărtăși – în sensul de a oferi din ceea ce ai (inclusiv bucurii) semenilor și a împărtăși – în sensul de a sprijini la greu, a pune umărul pentru a susține semenii în momente dificile: a împărtăși durerea semenilor. O persoană care și-a dezvoltat calitatea și capacitatea menționate se va putea integra într-o echipă, va avea sentimentul solidarității în colectivul de muncă. Drept rezultat, persoana care și-a dezvoltat acest element va da dovadă de slujire – se va afla în serviciul țării, al poporului. Dezvoltarea calității patriotism (dragoste pentru neam și țară) este inalienabilă unui bun cetățean, indiferent în ce domeniu acesta activează.
Al treilea element care trebuie dezvoltat este caracterul (acțiunea). El se exprimă în calitatea voință și în capacitatea de autocontrol. Abilitatea cu care trebuie să iasă din școală/facultate absolventul este disciplina. Fără disciplină în domeniul diplomației nu poate exista o activitate eficientă și rezultativă. Drept rezultat al cultivării calității, capacității și abilității menționate, elevul va da dovadă de  demnitate, onoare, cinste, simțul răspunderii/ datoriei. El nu va putea fi corupt, nu își va trăda țara, ci o va sluji chiar cu prețul unor sacrificii, cu devotament.
Toate cele trei elemente ale structurii unei personalități educate sunt indisolubil legate între ele. Dacă lipsește una, structura umană nu va mai funcționa la parametrii ceruți, respectiv nu va exista o activitate de calitate.
       
Despre vocație (muncă)
Fiecare este născut pe acest pământ cu o menire. El trebuie să o descopere. Unul se naște pentru a fi medic, altul – cizmar, un al treilea – savant, om de artă, țăran etc. Fiecare are o înclinație față de o profesie, față de o ocupație (meserie). Uneori durează mai mult timp până o găsește, dar odată găsită, ea nu trebuie trădată. Așa cum nu trădează pe Dumnezeu și Biserica Sa, Țara, Neamul și familia sa, să nu trădeze nici profesia sa. Munca omului, în viață, este foarte importantă. Ea face parte din formula fericirii, care este suma a câteva elemente: Harul lui Dumnezeu + dragoste + muncă (profesie) interesantă. Altfel spus, fericirea înseamnă dragostea față de Dumnezeu + dragostea față de soție, mamă, familie, Neam și Țară + dragostea față de munca pe care o presezi pentru societate.
De regulă, chiar dacă nu se dedică unei profesii artistice, omul descoperă în el înclinație spre arte. Acestea sunt:
1.      Arta cuvântului: literatura artistică – poezia, proza, piesele de teatru ș.a.;
2.      Arta sunetului: muzica;
3.      Arta culorii: pictura;
4.      Arta formei: sculptura.
Arta (veritabilă) este expresia frumosului și îl ajută pe cel care o prețuiește.
Este posibil ca pe măsură ce vei cunoaște această lume, să fii atras de sport. Există mai multe discipline sportive. Eu am rezonat cu handbalul.

Despre bani și averi
Banii sunt de folos, dar sunt un mijloc, nu un scop în sine. Cel pentru care banii au devenit scopul suprem în viață este în pericol – el poate fi victima patimii iubirii de argint. Sensul vieții este altul. Și totuși, despre bani merită de a scrie ceva.
Autorul american Robert T. Kiyosaki scrie că „Bogăția este capacitatea de a rămâne pe linia de plutire cât mai mult… sau dacă aș înceta astăzi să lucrez, cât de mult aș putea să supraviețuiesc?”. Omul are nevoie să își asigure libertatea financiară pe parcursul vieții. Să nu depindă de salariul său. Să lucreze de plăcere, dar veniturile să-i vină din mai multe – diverse surse. Majoritatea oamenilor sunt prinși în curse de șobolani (în roata care nu se mai oprește și indiferent cât de repede aleargă, tot rămân pe loc). Oamenii care dobândesc înțelepciune financiară reușesc să iasă din cursa șobolanilor – astfel își dobândesc libertatea financiară. Ei reușesc să scape de pasive (ceea ce îți consumă bani) și să procure active (ceea ce generează bani).
În prezent, omul care dispune de informație poate câștiga mai mulți bani. Până acum cei care dețineau pământuri, fabrici adunau averi (bogății). Acum informația a devenit o resursă mai importantă decât celelalte două menționate.
Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”, a spus Domnul nostru Iisus Hristos. În viață omul există în două dimensiuni: 1) spirituală – trebuie să facă totul pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu și să urmărească mereu mântuirea sufletului de patimi și păcate; 2) materială – să-și poată asigura pâinea cea de toate zilele, cele necesare pentru o viață decentă, în care să-l proslăvească pe Dumnezeu.     

Fiului

Ai devenit un sens al meu,
Pe care-l port în gând mereu –

Bucuria mea,
Fericirea mea,

Gingășia mea,
Frumusețea mea,

Dragostea mea,
Iconița mea,

Luminița mea,
Minunea mea,

Binecuvântarea mea,
Comoara mea,

Darul meu, 
Îngerașul meu – 
Fiul meu.

luni, 27 martie 2017

Tatăl către fiu: despre educație (cunoaștere), vocație și bani (averi)

Despre educație și cunoaștere (școală)
De ce omul trebuie să învețe? Unii nu cunosc răspunsul, de aceea nici nu învață, pierzând (ratând) timpul prețios la școală, la facultate. Nu înveți pentru ca să devii bogat – căci sunt oameni care nu au fost sârguincioși la carte, dar au reușit să-și adune averi (eventual prin șmecherii, pentru care vor avea de plătit). Nu înveți pentru diplomă (pentru „statutul” de deținător al unei diplome, de bacalaureat sau de licență) – căci într-o vreme diplome (false) puteau fi cumpărate la piață. Dar studiile te pot ajuta să îți găsești profesia – vocația și să fii bun în munca ta. Studierea te poate ajuta să dobândești calitățile necesare, fără de care nu vei putea fi eficient la locul tău de muncă (fără de care nu vei fi apreciat). Așadar, omul învață pentru:
1.      A cunoaște cât mai bine lumea în care trăiește.
2.      A-și afla vocația: studiind toate materiile îți dai seama care îți este (sau care îți sunt) pe plac – în ce domeniu poți să-ți aduci și tu contribuția.  
Dar mai presus de tot educația vizează formarea (dezvoltarea) de calități, capacități abilități – pe trei niveluri: minte (gândire), inimă (simțire) și caracter (acțiune). Odată acestea formate, o persoană care a obținut pregătirea profesională cuvenită va putea genera anumite rezultate.
În ceea ce privește mintea (gândirea) – scopul procesului de educare este formarea calității numită inteligență. Aceasta trebuie să devină parte a personalității studentului. Calitatea inteligență se exprimă prin capacitatea de a înțelege sau de a pătrunde fenomenele sau problemele sau obiectivele de atins în plan profesional sau personal. Mintea trebuie să fie ascuțită – ca să poată pătrunde problemele de care se ocupă. La moldoveni, în sate, se mai folosește adjectivul „tunchit” sau tâmpit cu referire la un ac care nu este ascuțit. Dezvoltarea elementului minte presupune formarea calității de a pătrunde (înțelege) problemele asupra cărora se apleacă, căci numai o problemă înțeleasă poate fi rezolvată. Astfel, cel care și-a dezvoltat calitatea și capacitatea menționate, își formează abilitatea de a rezolva probleme. Desigur, pentru a le rezolva, specialistul are nevoie de o pregătire teoretică și practică temeinică. El are nevoie de cunoaștere. Dar dacă procesul de studii se reduce doar la transmiterea unui set de cunoștințe, cunoașterea – care este ceea ce a rămas după ce o persoană a uitat tot ceea ce a învățat – poate să lipsească în final. Ca rezultat  al unui proces educațional de calitate, elevul/studentul va putea da dovadă de eficiență și pragmatism în activitatea sa profesională.
Un alt element important care trebuie dezvoltat în cadrul procesului educațional vizează inima (simțirea). Școala, împreună cu familia, trebuie să cultive dragostea elevului față de propriul popor și față de propria țară (patriotismul). Calitatea dragoste se exprimă în capacitatea de a împărtăși. Această capacitate are două aspecte: a împărtăși – în sensul de a oferi din ceea ce ai (inclusiv bucurii) semenilor și a împărtăși – în sensul de a sprijini la greu, a pune umărul pentru a susține semenii în momente dificile: a împărtăși durerea semenilor. O persoană care și-a dezvoltat calitatea și capacitatea menționate se va putea integra într-o echipă, va avea sentimentul solidarității în colectivul de muncă. Drept rezultat, persoana care și-a dezvoltat acest element va da dovadă de slujire – se va afla în serviciul țării, al poporului. Dezvoltarea calității patriotism (dragoste pentru neam și țară) este inalienabilă unui bun cetățean, indiferent în ce domeniu acesta activează.
Al treilea element care trebuie dezvoltat este caracterul (acțiunea). El se exprimă în calitatea voință și în capacitatea de autocontrol. Abilitatea cu care trebuie să iasă din școală/facultate absolventul este disciplina. Fără disciplină în domeniul diplomației nu poate exista o activitate eficientă și rezultativă. Drept rezultat al cultivării calității, capacității și abilității menționate, elevul va da dovadă de  demnitate, onoare, cinste, simțul răspunderii/ datoriei. El nu va putea fi corupt, nu își va trăda țara, ci o va sluji chiar cu prețul unor sacrificii, cu devotament.
Toate cele trei elemente ale structurii unei personalități educate sunt indisolubil legate între ele. Dacă lipsește una, structura umană nu va mai funcționa la parametrii ceruți, respectiv nu va exista o activitate de calitate.
      
Despre vocație (muncă)
Fiecare este născut pe acest pământ cu o menire. El trebuie să o descopere. Unul se naște pentru a fi medic, altul – cizmar, un al treilea – savant, om de artă, țăran etc. Fiecare are o înclinație față de o profesie, față de o ocupație (meserie). Uneori durează mai mult timp până o găsește, dar odată găsită, ea nu trebuie trădată. Așa cum nu trădează pe Dumnezeu și Biserica Sa, Țara, Neamul și familia sa, să nu trădeze nici profesia sa. Munca omului, în viață, este foarte importantă. Ea face parte din formula fericirii, care este suma a câteva elemente: Harul lui Dumnezeu + dragoste + muncă (profesie) interesantă. Altfel spus, fericirea înseamnă dragostea față de Dumnezeu + dragostea față de mamă, soție, familie, Neam și Țară + dragostea față de munca pe care o presezi pentru societate.
De regulă, chiar dacă nu se dedică unei profesii artistice, omul descoperă în el înclinație spre arte. Acestea sunt:
1.      Arta cuvântului: literatura artistică – poezia și proza;
2.      Arta sunetului: muzica;
3.      Arta culorii: pictura;
4.      Arta formei: sculptura.
Arta (veritabilă) este expresia frumosului și îl ajută pe cel care o prețuiește.
Este posibil ca pe măsură ce vei cunoaște această lume, să fii atras de sport. Există mai multe discipline sportive. Eu am rezonat cu handbalul.

Despre bani și averi
Banii sunt de folos, dar sunt un mijloc, nu un scop în sine. Cel pentru care banii au devenit scopul suprem în viață este în pericol – el poate fi victima patimii iubirii de argint.

duminică, 19 martie 2017

Tatăl către fiu: despre identitate și demnitate

Omul este expresia valorilor pe care le împărtășește. O persoană fără valori este lipsită de demnitate umană și de identitate. Spune-mi care sunt valorile tale și îți voi spune cine ești. Valorile pe care le împărtășim ne determină identitatea. Există câteva seturi de valori:
1. Religioase.
2. Etno-culturale.
3. Social-politice.
Vibrăm împreună, la unison, cu aceeași emoție (ea este identică – de aceea vorbim de identitate) de dragoste față de:
1) Biserica noastră Creștin-Ortodoxă, față de Domnul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului și toți Sfinții, față de învățătura despre mântuire – viața demnă, creștinească pe pământ; – pentru noi: creștin-ortodoxe (poruncile și tradiția).
2) Neamul nostru. Această dragoste izvorăște câte o lacrimă la auzul câte unui cântec popular, admirație pentru dansurile noastre populare (folclorul moldovenesc), față de portul nostru popular, față de diversitatea de motive (elemente picturale, sculpturale sau de broderie, folosite în compoziții decorative sau arhitecturale).
Aparținem unui Neam străvechi, care se întinde peste un teritoriu imens: de la peninsula Istria în Croația (unde coetnicii noștri se numesc Rumeri), din munții Pind în Macedonia (unde coetnicii noștri se numesc Armâni), din provincia Meglenia în Grecia și Macedonia (unde coetnicii noștri se numesc Vlași) până în: Timocul din Serbia și Bulgaria (unde mulți dintre coetnicii noștri se numesc Rumâni și Vlahi), Rusia subcarpatică din Ucraina (unde coetnicii noștri se numesc Volohi), România și Republica Moldova – cu tot cu Transnistria. Etnonimul generic al Neamului nostru este Vlah. Denumirea originară a statului nostru este Moldovlahia, de aceea s-ar putea spune că suntem Vlahi Moldoveni. Dar dragostea noastră se întinde peste toți frații noștri din toate țările ai căror cetățeni sunt acum.
Avem cea mai frumoasă limbă de pe pământ. Ea face parte din marea familie de limbi denumite generic indo-europene. Ne unește sentimentul de dragoste față de limba maternă și față de tot tezaurul ce a fost creat în această limbă, atât de autori anonimi – creații folclorice, cât și față de creația unor autori cunoscuți, cel mai mare dintre care este Mihai Eminescu – fondatorul limbii noastre literare.
3) Dragostea față de statul nostru – Republica Moldova – ne unește la fel de mult. Îl iubim pe domnitorul Ștefan cel Mare pentru dragostea sa față de Țara Moldovei. El este simbolul demnității noastre statale. Avem și alți domnitori demni de dragostea noastră, pe care îi cinstim. Dragostea față de statul nostru înseamnă și prețuirea tuturor tradițiilor noastre statale. Acum, în acest secol, în acest mileniu, împărtășim valorile democratice – drepturile omului, statul de drept. Pentru că acolo unde sunt împărtășite oamenii sunt respectați, au condiții să se manifeste și au un trai decent și demn. Indiferent de greutățile prin care poate trece statul nostru (din cauza degradării morale a societății, care alege politicieni degradați moral la putere), ne iubim statul și facem totul pentru propășirea sa.  


Acestea sunt valorile noastre, aceasta este identitatea noastră. Fiecare tată își dorește ca fiul său să fie educat în spiritul valorilor pe care le-a moștenit și el de la înaintași, își dorește ca fiul său să fie demn de cei cauza cărora o continuă, să nu ajungă un trădător: unul care s-a lăsat de valorile sale (Biserica sa, Neamul său, Statul său), unul care s-a lăsat de identitatea sa, unul care și-a pierdut demnitatea…  

vineri, 17 martie 2017

Tatăl către fiu: despre Dragoste

Tu ești rodul Dragostei. Ai apărut pe pământ din Dragostea părinților tăi. Să cinstești Dragostea. Căci Dragostea este chiar Dumnezeu.  
Te va vizita, trebuie să fii vrednic de Ea. Dar până atunci, trebuie să reziști ispitelor, urâciunii, să lupți cu ele, să-ți păstrezi inima curată, să-I fii devotat și dedicat în curățenie. Căci Ea este tot ce e mai de preț pe pământ. Va veni și la tine, la timpul potrivit. Dar va trebui să aștepți cu încredere și să fii un luptător pentru a fi vrednic de Ea.  
Omului i se dă de la început un vas cu mir, pe care trebuie să-l păstreze până când va veni Dragostea la el. Unii, nesăbuiți, varsă mirul din vas pe durata anilor, aruncându-i stropii în toate părțile. Iar atunci când îi vizitează, în sfârșit, Dragostea, nu au cu ce să o primească, nu pot să-I ofere darul prețios – acel mir. E bine să fii înțelept, să păstrezi darul și atunci când Dragostea va veni la tine, să poți aprinde candela Iubirii.  

joi, 16 martie 2017

Tatăl către fiu: despre conștiință și cinste (reputație)

Despre conștiință
Creatorul ne-a dotat cu conștiință (moldovenii îi mai spun soveste). Ea este vocea lui Dumnezeu în om. E bine ca omul să trăiască în pace cu conștiința sa. Căci dacă va gândi, vorbi sau acționa împotriva ei, va suferi de remușcări de conștiință, care sunt mai dureroase decât rănile trupești. Conștiința ta este judecătorul tău, care te vede întotdeauna. Cel care este împăcat cu conștiința sa poate gusta din liniște, din pace, care este temelia fericirii. Conștiința ta este busola ta în această viață.    
 
Despre cinste (reputație
În societate, lucrul cel mai valoros pentru om este cinstea sa. Omul trebuie să trăiască așa încât să fie demn de numele pe care l-a primit de la părinți și să sporească respectul față de numele, pe care îl lasă copiilor săi – ca moștenire. În viață pot exista calomnieri, dar adevărul întotdeauna iese la iveală. Dacă omul trăiește cu cinste, el va fi respectat și prețuit de semenii săi. Deși nu acesta trebuie să fie obiectivul său – reputația nu este un scop în sine, ea este umbra faptelor omenești. Important este ca omul să fie plăcut lui Dumnezeu – să fie, în smerenie, cu conștiința împăcată. Reputația este autoritatea morală a omului – autoritate pe care nu i-o conferă vreo funcție publică, ci lumina gândurilor, cuvintelor și faptelor sale, care îl însoțește mereu.       

Soarele iubirii din inima mea

Pe drumul vieții,
norii diverselor griji, supărări,
vin, mă întunecă,
iar apoi trec – se risipesc.
Și atunci înțeleg, din nou,
cât de mult te iubesc.
Căci lumina și căldura soarelui iubirii
răzbat din nou, prin atmosfera întunecată.
Și soarele iubirii, strălucind din nou,
mai puternic, mai clar ca niciodată,
cu lumina sa lină,
cu a sa căldură învăpăiată,
mărturisește în șoaptă,
chiar în inima mea veghetoare:  
tu ești dragostea mea,
cea netrecătoare.

duminică, 12 martie 2017

Statul moldovenesc: în căutarea demnității și a nobleței pierdute

Una dintre tendințele definitorii ale lumii contemporane este revenirea națiunilor la demnitate și auto(re)afirmare. Sloganul cu care a câștigat alegerile prezidențiale Donald Trump ”Let’s make America great again!” s-a înscris perfect într-un context internațional în care:
1. Rusia lui Vladimir Putin face eforturi susținute și cu succes în privința reîntoarcerii statutului de mare putere, pe care l-a avut URSS, succesoarea căreia este Rusia;
2. Conducerea politică a Chinei de multă vreme a pus la temelia dezvoltării statului concepția de pe timpul împăraților chinezi, conform căreia entitatea statală respectivă este centrul pământului; drept urmare toate politicile guvernării comuniste de la Pekin au ca scop dezvoltarea și creșterea ponderii Chinei pe plan internațional;
3. Teoreticieni politici din Turcia fac apel la tradiția imperială otomană, impunând concepția pan-otomană, care vizează renașterea Turciei și impunerea sa ca un pol de putere peste spațiul care a aparținut cândva Imperiului Otoman.
4. Țări ca India, Brazilia, Africa de Sus, statele „noii tigri asiatici” – cu un ritm de dezvoltare economică deosebit de accelerat, ca să nu mai menționăm Germania și Japonia, au veleități de puteri emergente.
5. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord iese din UE tocmai pentru a redeveni un centru în lumea multipolară. 
În lume se observă o concurență acerbă între actorii dreptului internațional. Practic, în prezent suntem observatorii constituirii unei noi ordini mondiale – are loc reîmpărțirea sferelor de influență. Oricât ar părea de trist pentru unii teoreticieni ai Studiilor de Securitate, Idealismul cedează teren implacabil în fața Realismului. Se pare că în prezent se profilează o perspectivă clară în ceea ce privește viitorul comunității internaționale: statele cu guvernări inconștiente, care au ca unic scop jecmănirea propriului popor, nu vor putea rezista ca entități statale, vor dispărea de pe harta lumii, fiind înghițite de state consolidate, puternice, cu guvernări ce servesc interesele poporului de către care au fost alese.    
Pe acest fundal se pare că Republica Moldova se prezintă ca un stat degradat moral, intelectual, biologic (demografic) și fizic (scade calitatea solului și a apelor – prin poluare, prin însămânțarea de organisme modificate genetic, prin utilizarea nesăbuită a chimicalelor ș.a.). Este un stat care nu are o misiune, o menire, un rost. Singurul rost fiind acela de vacă de muls pentru indivizi „șmecheri”. Dar nu pot „șmecheri” (persoane degradate moral) ajunge la guvernare peste un popor care nu este degradat moral.  
De ce poporul Moldovei, împreună cu cei de la guvernare, au ajuns într-o asemenea degradare? De ce statul moldovenesc nu se înscrie în tendința ce se manifestă la nivel global – de revigorare a statelor-națiune (iar consecința acestui fapt pare să fie dispariția sa)?
Religia Creștină (Ortodoxă) conferă prin definiție demnitate credincioșilor (smeriți) ai Domnului nostru Iisus Hristos. Cum se face că un popor, care se declară peste 90% creștin-ortodox, este atât de lipsit de demnitate? Nu cumva identitatea creștin-ortodoxă este una de formă (fațadă), iar în sufletele lor majoritatea moldovenilor nu prea au de-a face cu valorile creștine, respectarea cărora conferă credincioșilor demnitate și noblețe? Sunt întrebări ce merită răspunsuri…    

luni, 6 martie 2017

Tatăl către fiu: despre luptă

Ești ostaș și porți războiul sfânt
Cu patimile ce te invadează.
Misiunea ce o ai pe-acest pământ
E să-învingi puhoiul ce nu încetează.

Și mai ai  încă o datorie mare –
Neamul tău de va fi jecmănit
De ticăloși ajunși la guvernare –
Să-ajuți și-acest popor mult pătimit.    

Să lupți din răsputeri, cât vei trăi,
Pentru a sufletului mântuire,
Pentru Neamul tău, ce-l vei sluji,
Pentru Țara ta – comoară a iubirii.  

duminică, 5 martie 2017

Dragoste

Am cunoscut un sens înălțător:
Ne-a unit chemarea dragostei, măreață.
Iar acum ne leagă al dragostei fior
Și pentru cel căruia i-am dat viață.   

Despre statul captiv ca sursă de instabilitate regională

În volumul intitulat „Conflicte asimetrice” (Editura „Top Form”, București, 2011) autorul român Vasile Simileanu a expus punctul de vedere conform căruia modul de gândire privind ajutorarea statelor sărace trebuie schimbat. „Asistența internațională să se facă numai în zonele unde se manifestă crize umanitare determinate de cauze naturale”. Totuși, „din nefericire, sunt zone unde tribalismul politic și crizele sociale nu pot fi eradicate decât prin intervenția în forță a comunității internaționale” (p. 472). Noțiunea de „tribalism” poate fi asociată crimei organizate. Simileanu vede expansiunea rețelelor crimei organizate drept una dintre principalele amenințări și provocări actuale (p. 468), căci un stat controlat de o rețea (grupare) de crimă organizată, care a pus mâna pe instituțiile unui stat, în vederea exploatării resurselor sale (după expresia: aceasta este vaca noastră – noi o mulgem), „menține un climat de instabilitate”, mai mult, determină „exportul de instabilitate”.
Este interesant că V. Simileanu asociază crima organizată cu terorismul. El scrie despre „terorism financiar”, care vizează „condiționări și impuneri de tot felul, precum impozitele, atunci când nu iau forma contribuțiilor, ci pe cea a impunerilor insuportabile” (p. 379). „Este o lume terorizată de ticăloși” (p. 379) – conchide autorul. Deci o grupare de crimă organizată (teroristă) poate prelua puterea (controlul asupra instituțiilor statului) pentru ca să exploateze financiar societatea respectivei țări.
Așadar, în cazul unui stat captiv, preluat de o grupare de crimă organizată, comunitatea internațională trebuie să intervină pentru eliberarea țării (pentru eliminarea sursei de instabilitate regională, exportată prin valurile de migranți, prin spălarea de bani în sistemul bancar ș.a.) sau trebuie să aștepte până când poporul respectiv se va dezmetici și se va autoorganiza și elibera (Dumnezeu știe cum)? Este o întrebare care poate să dea de gândit popoarelor (statelor) captive, dornice de libertate.
E bine că în Republica Moldova nu avem o asemenea situație. Toți sunt fericiți și mulțumiți, trăind într-o reverie fantastică.   

Postări populare