De câțiva ani, odată cu introducerea în grila
de programe a televiziunilor publice și private a genului de emisiune talk show, a apărut cererea la o nouă
categorie – comentatori politici. Aș vrea s-o numesc categorie profesională,
dar nu există o asemenea profesie – nu există facultăți care oferă diplome cu o
asemenea specialitate. Și totuși, categoria comentatorilor politici s-a
constituit. Ideal ar fi ca ei,
comentatorii politici, să aibă o pregătire profesională – să aibă o diplomă de
specialist în Știință politică (se
mai zice Politologie). Dar câți dintre
comentatorii politici cunoscuți se pot lăuda cu așa ceva? Foarte puțini. Problema
e că nu este angajat un chirurg sau un stomatolog fără o diplomă în medicină, un
arhitect – fără o diplomă de specialitate respectivă, în timp ce „comentator
politic” poate deveni (în RM) oricine. Vorba aceea: în fotbal și politică
fiecare este expert (sau, vorba lui Alecsandri: fiecare moldovean se naște poet;
sau precum fiecare femeie își descoperă talentul de Mamă).
Desigur, răspunsul la întrebarea din titlu („Pot fi
comentatorii politici neutri?”) ține de pregătirea lor profesională: dacă omul
nu are vreo pregătire teoretică (în domeniul Științei politice), cum poți să ai
careva pretenții (legate de profesionalism) din partea sa?
Un element specific al realității moldovenești ține de
existența unei categorii de „comentatori politici” care de fapt sunt
propagandiști – PR-iști, promotori (purtători de cuvânt) ai vreunui partid. Este
clar că un purtător de cuvânt nu face muncă de voluntariat. Și este clar că referitor
la „munca” unui asemenea individ despre neutralitate și imparțialitate nu poate
fi vorba.
Și totuși, dacă din categoria comentatorilor politici
ar face parte profesioniști – ar trebui să fie remunerați? Dacă omul nu este
profesionist (expert) – deci este un amator – nici nu are pretenții să fie
plătit pentru munca sa. Mai degrabă se poate admite că un amator invitat la
emisiuni televizate este victima uneia (cel puțin) dintre patimi – slava deșartă. Și televiziunile profită
de aceasta. Se crează un cerc vicios: unele televiziuni invită neprofesioniști
(amatori) – respectiv nu trebuie să le achite onorarii. Căci un profesionist
poate cere un onorariu pentru munca sa. Și va rămâne neutru și imparțial, căci
acestea sunt elemente indispensabile ale profesionalismului. Dar ce televiziune
(mai ales cele aflate în proprietatea guvernării) va plăti un profesionist,
care, rămânând neutru și imparțial, poate critica activitatea Executivului,
raportând-o (activitatea) la standardele democratice (element cheie a analizei
politice)? Nu mai bine inviți un amator care va lăuda guvernarea (patronul)?
Iată de ce, în actuala Republică Moldova, să găsești
un comentator politic profesionist este dificil. Mai degrabă găsești
înlocuitori – amatori sau propagandiști. E bine însă ca telespectatorii,
publicul larg, să facă deferența.
