duminică, 29 ianuarie 2017

Despre lupta cu patimile la nivel guvernamental

Într-un articol postat pe 14 ianuarie a.c. scriam că decizia guvernării de a majora vârsta de pensionare este o soluție falsă la problema reală a lipsei de mijloace suficiente în fondul asigurărilor sociale. Problema constă, scriam, în salariile achitate în plic, din cauza cărora nu ajung în fondul asigurărilor sociale sume mari de bani.
Pe 26 ianuarie, la o întâlnire cu reprezentanți ai administrației locale la Râșcani, premierul Filip a declarat că Guvernul continuă lupta împotriva salariilor în plic. El a anunțat că se va întâlni cu reprezentanții companiei internaționale de consultanță PricewaterhouseCoopers, care va ajuta Executivul să identifice soluții în acest sens. „Va fi un proiect special pentru identificarea soluțiilor, să eliminăm această problemă, cum ar fi salariile în plic. Și dacă noi pe parcurs rezolvăm această problemă, dar eu sunt sigur că vom rezolva această problemă, noi vom revedea vârsta de pensionare”, a afirmat prim-ministrul Pavel Filip.
Pe 28 ianuarie premierul Filip a avut o întrevedere cu reprezentanții companiei PricewaterhouseCoopers (PwC) – implementator al Fondului de Bună Guvernare, finanțat de Guvernul Marii Britanii. La întrevedere au fost discutate subiectele reducerii economiei tenebre și combaterii fenomenului salariilor în plic.
Mă bucur că guvernanții s-au pătruns de problema în cauză și au anunțat intenția de a o rezolva. În același timp, stârnește nedumeriri faptul că pentru soluționarea ei guvernanții au nevoie de consilierea unei firme străine. Soluția nu poate fi decât una: adoptarea unei legislații pertinente și aplicarea/implementarea ei. Dacă în Republica Moldova legile sunt proaste și nu sunt aplicate (sunt eludate), guvernarea poate să apeleze la sute și mii de firme străine de consultanță – nu va fi de folos. Este ca și cum un alcoolic nu a conștientizat că trebuie să se lase de consumul de alcool, dar crede că poate scăpa de consecințele nefaste ale alcoolismului cu ajutorul altora.
O prietenă din România mi-a povestit un caz. Aflată la mănăstirea Neamț, a fost martora discuției unei mame cu un călugăr. Mama i s-a plâns că fiul său are patima beției și i-a cerut ajutorul. Călugărul i-a spus că se va ruga pentru fiul său. Peste câteva luni, prietena respectivă a mers din nou la mănăstirea Neamț. Și s-a întâmplat să vină, tot atunci, și mama fiului alcoolic. Mama i-a spus că în comportamentul fiului său nu s-a schimbat nimic și l-a întrebat pe călugăr de ce. „Eu mă rog, i-a răspuns călugărul, dar o lecuță trebuie și de la el”.
Așa este și cu guvernarea de la Chișinău. Poate fi consiliată/ajutată de mulți, dar până nu va înțelege ce (și de ce!) trebuie să facă, până nu se va hotărî, respectiv până nu va da dovadă de voință în aplicarea deciziei, problema nu va fi rezolvată.  

În cazul guvernărilor însă, mai există o ieșire din situație. Un alcoolic conștient că nu se poate lăsa de patima sa (a hoției, a delapidărilor, a corupției, a tolerării încălcării legislației pentru taxe de protecție ș.a.), conștient de faptul că a fost învins de patimi, poate lăsa instituțiile de stat altora – unor oameni capabili să se strunească, capabili să-și strunească patimile și care pot ajunge la putere prin alegeri libere. La urma urmei, asta și este democrația – ea nu tolerează învinși de patimi (unii îi mai numesc degradați morali) la putere.   

Postări populare