luni, 19 decembrie 2016

Ești viața mea

Fără tine timpul l-am pierdut,
Cu tine a-început o nouă viață.
De parcă-un sens ce în străfunduri l-am ținut
A țâșnit ca magma de vulcan la suprafață.

Ești cea pe care mi-a fost dat să o-întâlnesc,
Să-ți dăruiesc ce am mai bun în mine.
Pentru fericirea ta trăiesc, 
Ești viața mea, ca sângele din vine.

joi, 15 decembrie 2016

Misterul denumirii Vlahia, respectiv a etnonimului Vlah

Etnogeneza populației majoritare a Republicii Moldova încă mai constituie obiectul cercetării istoricilor. Se admite faptul că în perioada antică pe meleagurile moldave au viețuit Geții. Apoi, după un hiatus temporal, s-a constituit statul care purta denumirea Moldovlahia. Domnitorul Alexandru cel Bun purta titlul: „voievod de sine stătător a toată Moldovlahia și a malului mării”. Între Vlahii moldoveni și Geți se admite că ar exista o continuitate.
Un fapt interesant este și acela că în întreg arealul lor de viețuire, coetnicii noștri se denumesc și sunt denumiți din timpuri imemoriale până în prezent Vlahi – în: Serbia [ținutul Timoc], Grecia, Macedonia (Meglenia – ținut împărțit între Grecia și Macedonia, unde coetnicii noștri autohtoni se numesc Vlași), Croația (în ținutul Istria), Bulgaria, Albania, Republica Cehă ș.a.. Peste tot coetnicii noștri sunt numiți, în limbile țărilor respective, Vlasi (ceea ce înseamnă Vlahi). În prima jumătate a secolului XIV la nord de Dunăre au fost constituite două state: Ugrovlahia și Moldovlahia – denumiri care atestă comunitatea etnică a celor care le-au constituit cu toți cei care se denumeau Vlahi în întreaga peninsulă Balcanică și până la nord – în Moravia (Cehia). Se știe că în limba maghiară Vlah se zice Oláh, iar de aici, se poate presupune, s-a luat denumirea de Voloh, cu care îi denumeau slavii estici pe locuitorii țării noastre (actuala Moldovă) – țară pe care o numeau Волощина (Voloșcina). 
Este interesantă abordarea gânditorului rus Lev Gumiliov a fenomenului etnicității. El folosește noțiuni ca „supertnie”, „etnie” și „subetnie”. Din această perspectivă se poate enunța că poporul Republicii Moldova face parte din superetnia Indo-Europenilor, din etnia Vlahă, și constituie subetnia Moldovenească, la fel cum și frații noștri Vlași din Meglenia (Grecia și Macedonia), Armâni (Grecia, Albania, Bulgaria și Macedonia) și Rumeri din Istria (Croația) constituie subetnii specifice (fiecare are dialectul său) ale etniei Vlahe. 
În mod normal, sistemul de educație al Republicii Moldova ar trebui să pună în valoare comunitatea etnică a Vlahilor de peste tot în Sud-Estul Europei, iar istoricii să cerceteze ipoteza existenței unei formațiuni statale Vlahe care se întindea peste Balcani și Carpați, în perioada prestatală moldovenească. Or, cei care au auzit graiurile Vlașilor megleni, Armânilor macedoneni și Rumerilor istrieni pot constata comunitatea ortoepică a graiului moldovenesc cu graiurile respective – a felului în care sunt pronunțate cuvintele (foarte multe – comune și ele). Explicarea acestor elemente comune izbitoare este și ea foarte interesantă și merită și ea eforturile istoricilor.   

luni, 12 decembrie 2016

Gânduri la sfârșit de an

***
Din supărarea ta se înfruptă copios diavolii (din practicarea patimilor care te-au înrobit) – astfel te secătuiesc de energie. Te superi pentru că ești mândru. Mândria este expresia supremă a prostiei umane.

***
Oamenii se împart în două categorii: căscați și atenți. Cei atenți, care sunt minoritari, se împart și ei în două categorii: binevoitori și răuvoitori. Răuvoitorii sunt cei manipulați de  diavoli și care îi fură și îi exploatează pe căscați. Binevoitorii sunt cei însuflețiți de îngeri și care îi servesc pe căscați. Căscații nu prețuiesc deloc jerfa binevoitorilor, căci altfel nu ar mai fi căscați (inconștienți, neînțelegători). Lupta se dă între răuvoitori și binevoitori, pentru cei mulți (căscați) – pentru mântuirea/eliberarea lor, respectiv pentru împilarea lor.

***

Omul suferă din cauză că nimerește în plasa diavolilor, mușcând momeala patimilor. Omul fericit este cel care nu nimerește în plasa diavolilor, care își păstrează liniștea interioară (sufletească) – ceea ce este o măiestrie, o artă.

Postări populare