miercuri, 15 aprilie 2015

De ce este nevoie de un nou Act Final al OSCE

În anul 2015 (în luna iulie) se împlinesc 40 de ani de la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, desfăşurată în 1975 în Finlanda, şi de la semnarea celebrului Act Final de la Helsinki. Este un prilej în sine pentru un summit – o reuniune a liderilor statelor membre ale OSCE (se ştie că la 1 ianuarie 1995 CSCE şi-a schimbat denumirea în OSCE). Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) este o organizaţie internaţională pentru securitate. Se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării crizelor și reconstrucției post-conflictuale. Este formată din 57 de țări participante din Europa, Mediterana, Caucaz, Asia Centrală şi America de Nord, acoperind spațiul emisferei nordice „de la Vancouver la Vladivostok”.
Totuşi, un summit al OSCE se impune în acest an nu numai cu scopul aniversării realizărilor din trecut, ci mai ales în vederea examinării şi rezolvării problemelor de securitate din prezent. Procesul dureros de reconfigurare a spaţiilor geopolitice în perioada post-Război Rece pare să se îndrepte spre un rezultat, care poate dura în timp. Uniunea Europeană şi NATO pe de o parte şi Uniunea Eurasiatică şi Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC, abrevierea în rusă: ОДКБ) sunt cele două perechi de structuri care trebuie să găsească o formulă de coexistenţă paşnică. Un nou Act Final al OSCE, în care să fie reglementate relaţiile din toate cele trei coşuri – politic, economic şi umanitar – ale statelor din cele două spaţii geopolitice ar contribui la detensionarea situaţiei din Europa de Est (spaţiul vizat de programul PEV: Parteneriatul Estic).
Desigur, piatra de încercare a unei noi înţelegeri între Vest şi Est, care să securizeze spaţiul european, ar viza reglementarea celor trei conflicte din: Republica Moldova, Georgia şi Ucraina. O soluţie de compromis ar viza reîntregirea celor trei state, retragerea forţelor armate ruseşti sau desfiinţarea formaţiunilor paramilitare sprijinite de Rusia şi retragerea armamentului rusesc, în schimbul unor garanţii ale SUA, UE şi Rusiei privind neutralitatea Georgiei, Republicii Moldova şi Ucrainei. Modelul Austriei privind statutul de neutralitate din 1995 – valbil până în prezent – este unul ce ar putea fi examinat pentru a fi urmat. Este clar că radicalii ar exclude un asemenea Acord Vest – Est, iar într-o asemenea eventualitate nu poate avea loc decât o înrăutăţire a situaţiei.   
Noul summit istoric şi semnarea unui nou Act Final al OSCE ar putea avea loc la Chişinău, dacă autorităţile moldoveneşti, în persoana diplomaţiei chişinăuene, ar fi mai active şi creative.    

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).  

Postări populare