marți, 25 noiembrie 2014

Statul eșuat sau de ce amenințările interne sunt mai grave decât cele externe

Amenințările la adresa securității statelor sunt de două categorii: interne și externe. În ultimul timp, în legătură cu evenimentele tragice din estul Ucrainei, se vorbește tot mai mult despre amenințările de ordin extern, uitându-se cele interne. Printre amenințările de ordin intern se înscriu guvernarea ineficientă, gradul ridicat al delapidărilor și corupției, conflictele înghețate separatiste – etnopolitice, interconfesionale, geopolitice, existența unor organizații extremiste (de dreapta sau de stânga), utilizarea unor tehnologii electorale negre sau murdare ș.a.. Datorită confruntării cu asemenea probleme un stat poate ajunge să fie calificat drept eșuat.   
Un stat eșuat este unul care nu îndeplinește misiunea de bază pentru care a fost creat și pentru care trebuie să funcționeze un organism statal: apărarea și promovarea intereselor unui popor. Practic, un stat eșuat este unul captiv – structurile sau instituțiile căruia au fost capturate de unul sau câteva clanuri oligarhice și care folosesc respectivele instituții în scopul realizării intereselor proprii – în primul rând pentru propria îmbogățire. Într-un stat eșuat sau captiv întreprinderile ce produc profit, atât cele private, cât – mai ales – cele de stat, sunt taxate de reprezentanții structurilor de stat prin estorcare de dări regulate – iar banii percepuți nu ajung în bugetul de stat. Agenții economici cu un simț al demnității, dintr-un stat captiv, își mută afacerile în străinătate. Iar cei care se lasă umiliți – plătesc unor angajați ai organelor de control. Desigur, firmele aflate în proprietatea oligarhilor sunt privilegiate, ele scăpând atenției celor din organele de control. De asemenea, instanțele de Justiție sunt transformate în structuri care storc bani de la cetățeni, fără să țină cont de adevăr și dreptate în luarea deciziilor. Judecători din asemenea „instanțe” locuiesc în palate – exemple ale transformării ocupației profesionale, în cadrul unei instituții de stat, într-o afacere personală oneroasă. Dintr-un stat captiv pleacă mai ales cei săraci și mulți, care speră că în străinătate vor găsi un loc de muncă bine plătit și astfel își vor putea întreține familiile rămase acasă. Astfel, pleacă în străinătate cetățenii cei mai activi, pleacă acolo unde există respectul pentru omul care muncește, iar respectul se manifestă prin salariile obținute și prin condițiile de viață asigurate. Or, salariile mici ale majorității covârșitoare a cetățenilor dintr-un stat eșuat sunt expresia statului capturat și secătuit de clanurile servite de organele de control, organele de menținere a ordinii de drept, instanțele de judecată ș.a.. Este clar că un asemenea stat nu inspiră încredere nici investitorilor din străinătate, nici propriilor cetățeni. Structura unui stat captiv este pătrunsă de o boală, iar semnele sfârșitului unei asemenea statalități – pentru observatorul atent – sunt vizibile încă înainte de colaps. Eșuarea unui stat este un proces care durează o perioadă de timp, iar rezultatul este dispariția statului respectiv.            
           În statul eșuat percepția autorităților este că agenții economici sunt „victimele” ce trebuie să plătească celor care au câștigat alegerile, dacă vor să activeze în statul respectiv – și nu este vorba de plăți care să ajungă în bugetul de stat. Astfel, se instituie un jaf al agenților economici prin organele de control ale statului. În timp ce în statele normale organele statului ajută agenții economici, sunt în serviciul lor, într-un stat captiv respectivele organe împovărează – prin dările pe care le percep – agenții economici care fie dau faliment, fie își transferă capitalurile și activele peste hotare. Practic, într-un stat captiv organele statului sunt principalul obstacol în calea dezvoltării economice a țării, deoarece ele servesc regimul oligarhic care deține puterea și care și-o păstrează la alegeri datorită unor campanii de manipulare prin resursele mediatice (posturi TV) pe care le deține și le controlează.

            © Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).  

Postări populare