vineri, 28 noiembrie 2014

Cum R. Usatâi i-a păcălit și a compromis parcursul european al RM

      Noaptea trecută concurentul electoral Renato Usatâi a părăsit Republica Moldova. Din înregistrarea făcută la Moscova, cu apelul către simpatizanți, se vede că politicanul este liniștit și sigur pe sine. Ca și cum transmite mesajul: maurul și-a făcut treaba, maurul poate pleca. Semnificația evenimentelor din aceste zile va ieși la iveală mai târziu, dar de pe acum se poate deduce că „proiectul Republica Moldova”, al strategilor de la Moscova, se pare că a fost realizat cu succes de către R. Usatâi, iar guvernarea păcălită nici nu a înțeles ce i s-a întâmplat: care a fost scopul lui R. Usatâi și care vor fi consecințele scoaterii sale din cursă pentru Republica Moldova.
            Vă imaginați ca în ajunul alegerilor din Georgia, cu trei zile înainte, Saakașvili să fi scos din cursă partidul lui Ivanișvili? Or, Ivanișvili a venit cu bani din străinătate, a făcut donații și a folosit în campania electorală mesaje în care a acuzat guvernarea de atunci de la Tbilisi de multe metehne. Ceea ce în Georgia este imposibil, în RM este. Iată că „povestea de succes” se răsuflă bine de tot. 
            Societatea moldovenească vede cele ce se întâmplă acum la Chișinău pornind de la premiza că R. Usatâi a vrut să ajungă în Parlament. Așa văd situația și guvernanții, cu siguranță, și jubilează isprava lor. Și totuși, este această percepție adevărată? De multe ori cu seninătate R. Usatâi a declarat că va fi scos din cursă, cu zâmbetul pe buze, fără să-i pese. Iată de ce este îndreptățit să ne întrebăm: Nu cumva scopul cu care s-a înscris R. Usatâi în campania electorală din RM a fost exact determinarea guvernanților – după ce i-a zădărât și zăpăcit copios – să-l scoată din cursă?  
Ce consecințe poate avea acest fapt? În primul rând, dacă se va constata la CEDO că procesul electoral din RM a fost viciat într-un asemenea hal, Republica Moldova și-a pierdut pe mult timp perspectiva de aderare la UE. Căci le va fi greu guvernanților să le demonstreze partenerilor din cancelariile europene că au recurs la instrumente totalitare „în numele” integrării europene. Cei de acolo se vor cruci și speria de asemenea „parteneri”. De altfel și administrația Statelor Unite „nu este capabilă” să înțeleagă asemenea deraieri: până în prezent SUA aplică sancțiuni guvernului de la Kairo, Egipt, după ce președintele legitim ales, Mohammed Morti – fie el și liderul organizației extremiste „Frăția musulmană”, dezagreată de Washington – a fost înlăturat printr-o lovitură de stat.
Dar cel mai mare pericol, desigur, emană din partea Federației Ruse. Ne amintim că principalul pretext folosit de Rusia pentru anexarea Crimeii a fost faptul că în acele zile la Kiev nu exista o conducere „legitimă”. În condițiile în care Kremlinul nu va recunoaște rezultatele alegerilor, respectiv nu va recunoaște legitimitatea autorităților de la Chișinău după 30 noiembrie, ce scenarii pot fi desfășurate pe teritoriul Republicii Moldova? Despre Republica Bugeac sau Republica Basarabia deja vorbesc experți din Ucraina…
Este știută calitatea intelectuală a guvernanților de la Chișinău (altfel nu ar fi fost RM cel mai sărac stat din Europa). Dar să fie păcăliți chiar într-un asemenea hal de către strategii de la Moscova… Mai au câteva ore pentru ca să-și vină în fire, pentru ca să le dea Dumnezeu mintea cea de pe urmă a moldovanului, așa încât să nu comită o mare eroare (pe de-a dreptul: prostie), care poate avea concesințe nebănuite pentru această țară.

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).  

marți, 25 noiembrie 2014

Statul eșuat sau de ce amenințările interne sunt mai grave decât cele externe

Amenințările la adresa securității statelor sunt de două categorii: interne și externe. În ultimul timp, în legătură cu evenimentele tragice din estul Ucrainei, se vorbește tot mai mult despre amenințările de ordin extern, uitându-se cele interne. Printre amenințările de ordin intern se înscriu guvernarea ineficientă, gradul ridicat al delapidărilor și corupției, conflictele înghețate separatiste – etnopolitice, interconfesionale, geopolitice, existența unor organizații extremiste (de dreapta sau de stânga), utilizarea unor tehnologii electorale negre sau murdare ș.a.. Datorită confruntării cu asemenea probleme un stat poate ajunge să fie calificat drept eșuat.   
Un stat eșuat este unul care nu îndeplinește misiunea de bază pentru care a fost creat și pentru care trebuie să funcționeze un organism statal: apărarea și promovarea intereselor unui popor. Practic, un stat eșuat este unul captiv – structurile sau instituțiile căruia au fost capturate de unul sau câteva clanuri oligarhice și care folosesc respectivele instituții în scopul realizării intereselor proprii – în primul rând pentru propria îmbogățire. Într-un stat eșuat sau captiv întreprinderile ce produc profit, atât cele private, cât – mai ales – cele de stat, sunt taxate de reprezentanții structurilor de stat prin estorcare de dări regulate – iar banii percepuți nu ajung în bugetul de stat. Agenții economici cu un simț al demnității, dintr-un stat captiv, își mută afacerile în străinătate. Iar cei care se lasă umiliți – plătesc unor angajați ai organelor de control. Desigur, firmele aflate în proprietatea oligarhilor sunt privilegiate, ele scăpând atenției celor din organele de control. De asemenea, instanțele de Justiție sunt transformate în structuri care storc bani de la cetățeni, fără să țină cont de adevăr și dreptate în luarea deciziilor. Judecători din asemenea „instanțe” locuiesc în palate – exemple ale transformării ocupației profesionale, în cadrul unei instituții de stat, într-o afacere personală oneroasă. Dintr-un stat captiv pleacă mai ales cei săraci și mulți, care speră că în străinătate vor găsi un loc de muncă bine plătit și astfel își vor putea întreține familiile rămase acasă. Astfel, pleacă în străinătate cetățenii cei mai activi, pleacă acolo unde există respectul pentru omul care muncește, iar respectul se manifestă prin salariile obținute și prin condițiile de viață asigurate. Or, salariile mici ale majorității covârșitoare a cetățenilor dintr-un stat eșuat sunt expresia statului capturat și secătuit de clanurile servite de organele de control, organele de menținere a ordinii de drept, instanțele de judecată ș.a.. Este clar că un asemenea stat nu inspiră încredere nici investitorilor din străinătate, nici propriilor cetățeni. Structura unui stat captiv este pătrunsă de o boală, iar semnele sfârșitului unei asemenea statalități – pentru observatorul atent – sunt vizibile încă înainte de colaps. Eșuarea unui stat este un proces care durează o perioadă de timp, iar rezultatul este dispariția statului respectiv.            
           În statul eșuat percepția autorităților este că agenții economici sunt „victimele” ce trebuie să plătească celor care au câștigat alegerile, dacă vor să activeze în statul respectiv – și nu este vorba de plăți care să ajungă în bugetul de stat. Astfel, se instituie un jaf al agenților economici prin organele de control ale statului. În timp ce în statele normale organele statului ajută agenții economici, sunt în serviciul lor, într-un stat captiv respectivele organe împovărează – prin dările pe care le percep – agenții economici care fie dau faliment, fie își transferă capitalurile și activele peste hotare. Practic, într-un stat captiv organele statului sunt principalul obstacol în calea dezvoltării economice a țării, deoarece ele servesc regimul oligarhic care deține puterea și care și-o păstrează la alegeri datorită unor campanii de manipulare prin resursele mediatice (posturi TV) pe care le deține și le controlează.

            © Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).  

marți, 18 noiembrie 2014

Ceva despre extremism în contextul Republicii Moldova

Vineri, 14 noiembrie, cu trimitere la surse din SIS și Procuratura Generală, mass-media chișinăuiană a informat despre percheziții și reținerea unui membru al oranizației non-guvernamentale „Forumul social”, acuzat de o posibilă destabilizare a situației politice în perioada postelectorală. În legătură cu știrea respectivă un post TV a consacrat temei „extremismului” mai multe emisiuni, încercând să afle dacă există în societatea moldovenească temeri cu privire la manifestările extremiste (sper că nu și-a propus să le creeze).   
Numai că noțiunea de „extremism” nu a fost folosită în sensul literal, originar. Dex-ul explică „extremism”-ul drept „Atitudine, a unor curente, mișcări, persoane politice care, pe baza unor opinii, idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul lor”. Componenta ideologică este foarte importantă în acest context. Din punctul de vedere al teoriei politice există două extreme: de dreapta – naționaliștii radicali, naziștii, fundamentaliștii islamici, rasiștii de tipul Ku Klux Klan; și de stânga –  bolșevicii, maoiștii ș.a..
În Republica Moldova nu există formațiuni politice de o asemenea factură. De aceea, folosirea noțiunii „extremism” în contextul politic actual din RM pare exagerată. Numai că RM este țara în care au avut loc evenimentele din 7 aprilie 2009. În RM orice partid de pe eșichierul politic, și mai ales cele de la putere, care au un program politic normal din punctul de vedere al standardelor democratice, poate folosi tehnologii electorale negre sau murdare, poate relua scenariul din 7 aprilie 2009, poate organiza un maidan, care să creeze destabilizare. Or, până în prezent nu s-a dar răspuns la întrebările: ce a avut loc pe 7 aprilie 2009 și cine au fost organizatorii? Din acest punct de vedere, manifestări extremiste, care nu au o bază ideologică, sunt posibile.
Și totuși, e bine să nu confundăm extremismul cu tehnologii electorale murdare.
P.S. În maidanul din Kiev s-au manifestat activ forțe neonaziste, deci extremiste. În RM asemenea formațiuni nu sunt cunoscute. 

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).

vineri, 14 noiembrie 2014

Este posibilă o tensionare a situației în Republica Moldova după alegeri?

          Pe 28 septembrie a.c., când membrii și susținătorii PDM „au votat” pentru cei care ar fi trebuit să fie incluși în lista electorală a partidului respectiv, pentru alegerile din 30 noiembrie, mă aflam la Drochia. Întâlnind un vecin (pe domnul Ion), din vorbă-n vorbă, mi-a spus că a fost la sediul PDM ca „să voteze”. M-a mirat gestul său, căci îl știam, din discuțiile noastre anterioare pe teme politice, un nemulțumit de actuala guvernare – de cele două partide ale celor doi oligarhi (oligarhie înseamnă „Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane [aceleași; iar structurile politice și economice sunt concrescute]. ♦ Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ, după DEX). Eram curios și l-am întrebat de ce s-a dus la „primaries” dacă este împotriva sistemului oligarhic care sărăcește încontinuu Republica Moldova, sute de mii de cetățeni ai căreia nu se mai regăsesc acasă (atât proletari, cât și oameni de afaceri) și se văd nevoiți să plece în străinătate pentru a supraviețui, în căutarea unui loc de muncă. Răspunsul său m-a surprins. Ceea ce mi-a răspuns poate fi rezumat astfel: „Dacă ei (actualii guvernanți) vor pierde alegerile, vor organiza un nou 7 aprilie și se poate începe un război ca în Ucraina; să rămână așa cum este, numai să fie pace”. Răspunsul său m-a uimit pentru că reieșea că, în viziunea sa, la conducerea RM se află o grupare de crimă organizată – ceva de genul rakeților de la începutul anilor ’90, care estorca bani de la oamenii de afaceri în schimbul asigurării unui „acoperiș”. Acum, după cum reieșea din cuvintele sale, gruparea de crimă organizată estorcă voturile alegătorilor, în schimbul păcii. Mi s-a părut cu totul deplasată această înțelegere.
         Dar iată că, după aceea, pe 21 octombrie, vicepreședintele PLDM Vadim Pistrinciuc, a declarat la Realitatea TV că „protestele ar putea să aibă loc în cazul, daca alegerile vor fi câştigate de către partidele antieuropene, deoarece «oamenii vor ieşi în stradă să-şi apere aspiraţiile europene»”. Miercurea trecută, pe 12 noiembrie, la TVC21, același politician și-a reiterat poziția, nuanțând-o: „Nu spun despre tot partidul. Dar personal voi ieşi în stradă, dacă alegerile vor fi câştigate de forţele antieuropene. Nu voi accepta să fie compromisă ideea europeană”. Cu regret, din declarațiile PLDM-istului Pistrinciuc reiese că el vrea ca partidul său să se afle la putere cu orice preț: dacă nu prin votul majorității cetățenilor, prin preluarea puterii cu ajutorul unor acțiuni de protest. Iar drept pretext pentru a se menține la putere chiar și în pofida voinței majorității alegătorilor, Pistrinciuc folosește expresia „integrarea europeană”. „Aceasta este ideea majorităţii populaţiei, este ideea segmentului de populaţie energic şi apt de muncă. Oamenii au văzut deja efectele integrării europene. Nu poţi să le ei oamenilor ceea ce le trebuie” – astfel și-a justificat el gestul de a ieși la proteste dacă partidul său va pierde alegerile. Are probleme de logică: alegerile se organizează pentru a se vedea care este „ideea majorității populației”. Alegerile sunt organizate de PLDM, deci este greu de presupus că vor fi falsificate de partidele din opoziție – în fond, pentru presupuse falsificări s-a protestat pe 7 aprilie 2009. De asemenea, poate nu știe sau nu vrea să știe, dar o mare parte a „segmentului de populaţie energic şi apt de muncă” a părăsit țara, în urma funcționării unui sistem de stat al căror organe de control nu sunt în serviciul agenților economici, ci își văd misiunea în a estorca de la ei, iar sistemul de justiție este incompatibil cu dreptatea din cauza corupției ce l-a cuprins ca un virus. 
          De ce PLDM-istul a făcut acele declarații cu privire la posibilitatea unor proteste, după alegeri, împotriva rezultatelor scrutinului? 1. Pentru că puterea conștientizează că alegătorii vor judeca după rezultatele guvernării, nu în stare de euforie cauzată de drogul numit „viitor european”, așa cum în trecut unii au fost victime ale drogului „viitor comunist”; iar în aceste condiții – când alegătorii nu sunt neînțelegători – există pericolul unor schimbări la nivelul conducerii statului; 2. Pentru că mentalitatea totalitară comunistă – a „revoluției” (de fapt, a loviturii de stat) după tipicul celei din 1917 din Rusia bolșevică – este încă prezentă în mințile unora, fie ei și tineri, dar formați într-un mediu care a favorizat inducerea tiparelor respective.
          Declarațiile lui Pistrinciuc au arătat: 1) că unii politicieni sunt departe de înțelegerea adevăratei democrației; 2) că unii politicieni își doresc puterea cu orice preț, indiferent de votul majorității electoratului; 3) că din cauza unor obsedați de putere nu pot fi excluse conflicte și confruntări.

          © Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).

Postări populare