duminică, 28 septembrie 2014

Republica Moldova în context ideologic: ameninţări şi oportunităţi

Filosoful liberal american cu origini japoneze Francis Fukuyama (născut în 1952) a publicat în 1989, în revista „The National Interest”, articolul „Sfarşitul istoriei?”, când era mai mult decât clară căderea sistemului comunist. El şi-a dezvoltat ideile, publicând în 1992 volumul „Sfârşitul istoriei şi ultimul om”. Fukuyama a definit sfârşitul istoriei ca finalul evoluţiei ideologice a umanităţii şi universalizarea democraţiei liberale ca formă finală de guvernare. În opinia sa liberalismul a avut loc mai întâi pe planul ideilor şi al conştiinţelor şi se va concretiza în lumea reală sau materială. Aşadar, liberalismul modern este ideologia de la sfârşitul istoriei. Singurele posibile forme de guvernare de după sfârşitul istoriei, crede el, sunt cele democratice; prin urmare, atât fascismul cât şi stânga radicală sunt excluse.
Cei peste 20 de ani care au trecut de la diseminarea ideilor lui Fukuyama au arătat că viziunea sa şi pronosticul său nu au fost confirmate. Ideologia comunistă a reuşit să se conserve în China, Coreea de Nord, Cuba, Vietnam şi reprezintă o atracţie pentru alte state cum ar fi Venesuela, Nicaragua sau Nepal. Pe de altă parte, recentele evenimente din Ucraina au demonstrat că ideea nazistă (sau fascismul) este departe de fi dispărut. Mai mult, recentele evenimente din Orientul Mijlociu, din Siria şi Irak, acolo unde provoacă ravagii „Statul Islamic al Irakului şi Siriei” (SIIS), au arătat că ideologia superiorităţii religioase (islamiste) reprezintă un pericol comparabil sau poate mai mare decât pericolul nazist hitlerist.
Nu în ultimul rând, din 2000, de când a venit la putere în Federaţia Rusă preşedintele Vladimir Putin, am putut observa impunerea unei ideologii conservatoare, tradiţionaliste, la Kremlin, aceasta fiind şi ideologia actualului partid de guvernământ „Rusia Unită”. Astfel, la Moscova a avut loc înlocuirea ideologiei de stat comuniste cu una conservatoare. Faptul că Francis Fukuyama nu a reuşit să anticipeze respectiva schimbare din Rusia este cu atât mai neaşteptat cu cât el însuşi este un elev al lui Levi Strauss, iniţiatorul mişcării neoconservatoare americane. Desigur, neoconservatorismul american sau conservatorismul rus sunt compatibile cu instituţiile politice actuale, care pot fi calificate drept emanaţii ale democraţiei liberale. Totuşi, între democraţia liberală şi conservatorism poate fi făcută o distincţie, fiecare ideologie având şi trăsături specifice.
În cadrul relaţiilor internaţionale funcţionează principiul consacrat în proverbul moldovenesc: Cei ce se-aseamănă, se adună. În condiţiile contextului politic moldovenesc, în ajunul scrutinului pentru Parlament, din 30 noiembrie, nu poate fi identificat un partid de factură conservatoare, care să facă parte din aceeaşi familie ideologică cu „Edinaia Rossia” şi care să folosească canale de comunicare între cele două partide pentru a promova interesele Republicii Moldova în Federaţia Rusă. Atâta timp cât se va păstra această situaţie, nu vor exista relaţii strânse între Federaţia Rusă şi Republica Moldova, din această cauză având de suferit economia moldovenească.

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).

miercuri, 24 septembrie 2014

De ce Republica Moldova este ca frunza pe apă

În articolul său ”Democracy’s third wave”, publicat în Journal of Democracy (Vol.2., No.2, Spring, 1991), care anticipa volumul ”The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century” (University of Oklahoma Press. 1991), vizionarul cercetător american în domeniul Relațiilor Internaționale Samuel P. Huntington acredita ideea că între 1974 și 1990 cel puțin 30 de state au efectuat tranziția la democrație. Savantul american explica: ”The current era of democratic transitions constitutes the third wave of democratization in the history of the modern world. The first "long" wave of democratization began in the 1820s, with the widening of the suffrage to a large proportion of the male population in the United States, and continued for almost a century until 1926, bringing into being some 29 democracies. In 1922, however, the coming to power of Mussolini in Italy marked the beginning of a first "reverse wave" that by 1942 had reduced the number of democratic states in the world to 12. The triumph of the Allies in World War II initiated a second wave of democratization that reached its zenith in 1962 with 36 countries governed democratically, only to be followed by a second reverse wave (1960-1975) that brought the number of democracies back down to 30. At what stage are we within the third wave? Early in a long wave, or near at the end of a short one? And if the third wave comes to a halt, will it be followed by a significant third reverse wave eliminating many of democracy's gains in the 1970s and 1980s?” (p. 12).  [„Actuala epocă a tranzițiilor democratice constituie al treilea val de democratizare din istoria lumii moderne. Primul val „lung“ de democratizare a început în jurul anului 1820, o dată cu extinderea dreptului de vot la nivelul unei mari părți a populației masculine din Statele Unite, și a continuat aproape un secol, pânã în 1926, dând naștere la un număr de aproximativ 29 de democrații. În 1922, totuși, venirea la putere a lui Mussolini în Italia a marcat începutul primului „val invers“, care a redus până în 1942 numărul statelor democratice la 12. Triumful Aliaților în cel de-Al Doilea Război Mondial a marcat începutul unui val secund de democratizare care a atins apogeul în 1962, când 36 de țări aveau guverne democratice. A urmat un al doilea val invers (1960-1975), care a coborât numărul democrațiilor la 30. În ce stadiu ne găsim în cadrul celui de-al treilea val? La începutul unui val lung sau la sfârșitul, sau aproape de sfârșitul unuia scurt? Iar dacă al treilea val este aproape de final, va fi el urmat de un semnificativ val invers care să elimine multe dintre câștigurile democrației din anii ’70 și ’80?].
Recentele evenimente din Orientul Mijlociu, legate de ofensiva Statului Islamic al Irakului și Siriei (SIIS), cele legate de întărirea și manifestarea în afara granițelor Federației Ruse a regimului ce pare tot mai mult autoritar al lui V. Putin pot constitui semne ale unei schimbări majore în mediul internațional, atât în ceea ce privește sistemul internațional de securitate, cât și în ceea ce privește proliferarea democrației, deci posibile semne ale sfârșitului celui de-al III-lea val al democratizării și ale contraofensivei celui de-al treilea val revers – antidemocratic.
Teoretic s-ar putea spune că pentru o republică ex-sovietică precum este Republica Moldova expunerea la acest val revers poate însemna pierderea sistemului democratic. Numai că realitatea este alta. Cu regret, din 1991 până în prezent sistemul democratic nu a prins rădăcini în ființa statală moldovenească, iar sfârșitul tranziției nu se poate întrezări. În prezent statul moldovenesc este unul captiv, în care câteva grupări oligarhice și-au împărțit instituțiile statului pentru a-și asigura protecția și veniturile. RM nu este un stat la meritocrației, ci captiv al unor structuri care au preluat instituțiile statului pentru ca să practice corupția (delapidări, trafic de influență, primirea de „plăți” de la agenții economici – pentru ca aceștia pur și simplu să poată activa). Regimul din RM recrutează din societate cadre obediente și servile, remunerate tocmai pentru aceste „calități”. Drept concesință, RM este cel mai sărac stat din Europa, sute de mii de moldoveni au plecat sua vor să plece peste hotare în căutarea unui loc de muncă pentru că în RM nu există un mediu de afaceri care să contribuie la creșterea numărului locurilor de muncă și la plata unor salarii decente, sau pentru că nu au putut suporta o stare de înjosire și degradare morală impusă de organele statele de control (mai ales unii întreprinzători).
Un stat captiv ca Republica Moldova este unul slab, ca frunza pe apă (am citat o vorbă a mamei mele). Este o victimă sigură a oricărei intervenții – fie a SIIS, fie a Statului Novorossia, căci Basarabia apare încorporată în harta respectivei formațiuni pe un site de știri din regiune. Ce este de făcut în această situație, poate fi ea schimbată? Ca de obicei, răspunsul îl vor da cetățenii Republicii Moldova la alegerile parlamentare din 30 noiembrie a.c. – după cunoscuta expresie: Fiecare popor își merită conducătorii și destinul.     

© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).

Postări populare