miercuri, 5 martie 2014

De ce RM nu e în stare să găsească o soluție potrivită conflictului de pe Nistru sau ce a declarat I. Leancă la Washington

Ieri agențiile de știri au difuzat declarațiile comune ale secretarului de stat al SUA John Kerry și a primului ministrul al RM Iurie Leancă, făcute la Washington. Printre altele, Leancă a spus: „Suntem profund îngrijorați de ceea ce se întâmplă în Ucraina. În Republica Moldova, din păcate, din prima zi a independenţei, au existat mişcări secesioniste şi ştim exact ce înseamnă separatismul. Din păcate, încă nu am fost în stare să găsim o soluţie potrivită. Aşadar, ceea ce se întâmplă acum în Ucraina este o reamintire pentru noi în primul rând, dar arată şi prietenilor noştri că trebuie să facem mult mai mult pentru a soluţiona această criză pentru că, dacă nu este rezolvată la timp, va deveni foarte contagioasă. Și ceea ce se întâmplă astăzi în Crimeea, în unele părți de est ale Ucrainei este o amintire tristă. Deci, Moldova pledează pentru integritatea teritorială a Ucrainei și sperăm foarte mult că vor fi aplicate toate mecanismele internaționale și va fi găsită o soluție pașnică a acestui conflict”.
Vineri, 28 februarie, am participat la Iași, la a 24-a ediție a lucrărilor Congresului internațional cu genericul „Pregătim viitorul promovând excelența”, organizat de Universitatea „Apollonia”. Am prezentat comunicarea intitulată: „Prestația RM în negocierile privind diferendul asupra zonei nistrene – din perspectiva tehnicilor lui Roger Fisher și William Ury”. În discursul meu, printre altele, am spus că una dintre problemele ce pot fi observate, legate de gestionarea conflictului și de purtarea negocierilor în formatul 5+2, este lipsa unei înțelegeri clare cu privire la natura conflictului de pe Nistru: este el unul intern, deci separatist sau este unul internațional, deci este un diferend ruso-moldovenesc privind zona nistreană a RM? Am încercat să explic auditoriului că deoarece „Acordul cu privire la principiile aplanării pașnice a conflictului armat în regiunea nistreană a Republicii Moldova” a fost semnat de președintele rus B. Elțin și de cel moldovean M. Snegur, deoarece în conflict au fost antrenate formațiunile armate ale Federației Ruse (Armata a XIV-a), nu se poate vorbi despre un conflict intern – separatist. Mai mult, am spus că întrucât cei care s-au aflat în fruntea acțiunilor de înstrăinare a zonei nistrene au fost persoane străine Moldovei (Igor Smirnov – născut în Petropavlovsk-Kamceatski, sosit la Tiraspol în 1987, Vladimir Antiufeev – născut în Novosibirsk, sosit la Tiraspol în 1991 ș.a.), întrucât mulți dintre oamenii de rând implicați în formațiunile paramilitare erau cetățeni sovietici originari din Federația Rusă, care s-au stabilit în estul RSSM în perioada industrializării – construirii unor mari întreprinderi, nu în ultimul rând, întrucât în acțiunile de la începutul anilor ’90 au participat formațiuni paramilitare ale cazacilor de pe Don ș.a. – nu se poate vorbi despre un conflict intern, deci separatist în RM. Am întrebat asisitența (din Iași): dacă cele șase milioane de imigranți turci din Germania vor încerca să constituie pe teritoriul german o republică „independentă” (chiar dacă o vor denumi „germană”, dar în care limba oficială va fi turca), îi va denumi cineva „separatiști”?
De altfel, nici evenimentele din peninsula Crimeea nu pot fi calificate univoc drept „separatism”/„secesiune” – așa cum a sugerat, prin compararea situației actuale din Ucraina cu cea din Republica Moldova – atâta timp cât armata rusă este implicată direct în procesele actuale de acolo, iar, de exemplu, primul ministru al Guvernului de la Simferopol – Serghei Akseonov – este originar din Republica Moldova.  
De menționat că în ultimii ani putem observa tendința de acceptare de către comunitatea internațională a separatismului – a realizării dreptului la autodeterminare a unor comunități autohnote, deci aflate pe teritoriul lor istoric: Kosovo (2008), Sudanul de Sud (2011), Timorul de Est (1999) ș.a.. Mai mult, pentru 9 noiembrie a acestui an este preconizat un referendum privind independența în Catalonia, Spania, iar pentru 18 septembrie 2014 un referendum în Scoția, privind separarea de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (guvernul Scoției a decis chiar ca ziua istorică de proclamare a independenței, în cazul în care rezultatul votului va fi pozitiv, să fie 24 martie 2016).
Așadar, este foarte posibil ca autoritățile RM, citându-l pe premierul Leancă, să „nu fie în stare să găsească o soluţie potrivită” conflictului de pe Nistru, pentru că încă nu există o claritate (la guvernanți) cu privire la natura conflictului. Iar acțiunile cercetărorilor din mediul academic moldovenesc de explicare a realităților legate de conflict sunt reduse la zero de unele declarații ale unor oficiali de la Chișinău. Atâta timp cât actualii guvernanți de la Chișinău vor promova (și încă la Washington) ideea – fără vreun sprijin pe fapte istorice – că la începutul anilor ’90 în RM a avut loc un conflict „separatist”/„secesionist” (deci intern) – șansele găsirii unei „soluții potrivite”, în sensul păstrării integrității teritoriale a Republicii Moldova, vor fi tot mai mult compromise.  

© În cazul republicării (preluării) articolului sau a unor părți din el, este obligatorie indicarea link-ului postării. 

duminică, 2 martie 2014

De ce RM nu privește situația din Ucraina prin prisma comunității moldovenilor (românilor) de acolo

Astăzi, duminică, 2 martie, Președinția a difuzat un comunicat intitulat „Poziția Republicii Moldova față de situația din Ucraina”, în care se spune: „Republica Moldova își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu ultimele evoluții din Ucraina, în special privind situația în jurul peninsulei Crimeea, și acțiunile cu caracter militar întreprinse de autoritățile Federației Ruse. Republica Moldova subliniază importanța respectării suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei și neadmiterii violării principiilor dreptului internațional. În vederea prevenirii acţiunilor ce pot conduce la destabilizarea în continuare a situaţiei în regiune, Republica Moldova cheamă să fie utilizate de urgență toate mecanismele internaţionale pentru soluţionarea crizei exclusiv pe căi diplomatice”. 
Acest comunicat pare să fie expresia viziunii actualei guvernări asupra conținutului noțiunii statul Republica Moldova – în interesul cui, pentru cine este acest stat. Observăm, o dată în plus, abandonarea totală a intereselor conaționalilor din teritoriile istorice moldovenești înstrăinate, încorporate la 28 iunie 1940 Ucrainei, lăsați în voia unor forțe politice printre primele acțiuni ale cărora – după ce au preluat puterea la Kiev, pe 22 februarie (după semnarea la 21 februarie a unui acord între putere și opoziție, respectiv după fuga președintelui Ianukovici din Kiev) – a fost abolirea, pe 23 februarie, duminica în amiaza mare, a Legii ucrainene privind principiile politicii lingvistice, care garanta minorităţilor naţionale din Ucraina dreptul de a-şi folosi limba maternă, inclusiv moldovenilor/românilor din regiunile Cernăuţi, Odesa și Transcarpatică (actul legislativ, care mai este cunoscut drept „legea Kolesnicenko”, a fost promulgat de Președintele Ucrainei, Viktor Ianukovici, la 8 august 2012). Peste 20 localități ale românilor (moldovenilor) din Ucraina au adoptat statutul de limbă regională pentru limba română. Conform standardelor europene, un drept câștigat de minoritățile etnice nu le poate fi luat (cu atât mai puțin fără acordul lor – fără să fie întrebate). Nici autoritățile Uniunii Europene, nici cele ale Republicii Moldova nu au avut nici o obiecție cu privire la acțiunea de privare a comunității moldovenești (românești) din Ucraina de dreptul de a-și folosi limba maternă în administrație și în spațiul public al comunității. Singurul stat care și-a exprimat sprijinul față de compatrioții săi din Ucraina este Federația Rusă.
În reacțiile și atitudinea lor, autoritățile de la Chișinău se prezintă ca urmașe fidele ale viziunii lui I. Stalin: el a stabilit că Republica Moldova trebuie să fie teritoriul încadrat în granițele de la 4 noiembrie 1940, decizia sa este executată până în prezent, fără nici un semn de întrebare. În virtutea viziunii lui Stalin, conaționalii rămași peste frontiera impusă în mod arbitrar de regimul sovietic nu sunt văzuți de actualele autorități de la Chișinău ca parte a poporului Republicii Moldova, deși nimeni nu i-a întrebat pe acei conaționali dacă ei au vrut să fie înstrăinați. Autoritățile actualului stat moldovenesc nu simt nici un fel de empatie (cu atât mai puțin – simpatie) față de conaționalii vitregiți în teritoriile moldovenești încorporate Ucrainei. Desigur, unii pot întreba: cum ne putem aștepta ca actualele autorități de la Chișinău să privească și să aprecieze situația din Ucraina prin prisma situației comunității moldovenești (românești) din Ucraina, cum ar putea să le pese de moldovenii (românii) din Ucraina, când aceste autorități nu pot (sau nu doresc?) să aibă grijă de propriii cetățeni, sute de mii dintre care se află în străinătate, în căutarea unui loc de muncă, fără să fie întrevăzută măcar, în viitor, o oarecare revigorare economică a țării și posibilitatea revenirii lor acasă? Este o întrebare, deocamdată, fără răspuns.  

© În cazul republicării (preluării) articolului sau a unor părți din el, este obligatorie indicarea link-ului postării. 

Necesitatea sprijinirii reuniunilor științifice de către conducerea RM sau de ce Iașul este un model

În zilele de 27-28 februarie – 1 martie la Iași a avut loc ediția a 24-a a Congresului internațional cu genericul „Pregătim viitorul promovând excelența”, organizat de Universitatea privată „Apollonia” din orașul moldovenesc de pe cele șapte coline. Conform statisticilor oficiale, Moldova dintre Carpați și Prut nu este provincia cu cel mai înalt nivel de dezvoltare economică din România (în comparație cu Transilvania, Dobrogea ș.a.), dar Iașul întotdeauna a fost și este un centru universitar, de cercetare și cultural notoriu în context național.
La manifestarea științifică din vechea capitală a Moldovei au participat invitați din SUA, Africa de Sud, Canada, Franța, Bulgaria, o delegație numeroasă din Republica Moldova (de la mai multe universități și AȘM), precum și participanți din celelalte centre universitare din România. În Secțiunea consacrată domeniului „Comunicare”, am vorbit auditoriului despre importanța pe care o acordă Catedra de Relații Internaționale a USM comunicării în plan internațional, arătând că în curricula la specialitatea noastră se regăsește disciplina „Teoria și practica comunicării în relațiile internaționale”. Am prezentat comunicarea intitulată „Prestația RM în negocierile privind diferendul asupra zonei nistrene – din perspectiva tehnicilor lui Roger Fisher și William Ury”, în care am evaluat negocierile în formatul 5+2 prin prisma tehnicilor și principiilor de performanță propune de cei doi cercetători americani într-o carte apărută cu mai mult timp în urmă, dar care rămâne una de referință în domeniul negocierilor.
Participarea membrilor corpului profesoral-universitar din Republica Moldova la manifestări științifice internaționale, de un înal nivel de calitate, este o condiție indisoluțilă a perfecționării lor continue, respectiv a bunei pregătiri a studenților care studiază la universitățile la care predau acele cadrele didactice. De ce la Iași pot fi organizate asemenea manifestări științifice (la care se reunesc pentru a face schimb de opinii participanți de pe mai multe continente), iar la Chișinău – care este capitală de țară – asemenea reuniuni lipsesc sau sunt extrem de rare (cel puțin în domeniul Relaliițor Internaționale, al Științelor Politice și ale Comunicării)? Desigur, aici este vorba despre componenta financiară. (Organizatorii ieșeni au acoperit cheltuielile participanților). În RM nu există destui bani pentru asemenea congrese și conferințe. Este un cerc vicios: într-un stat cu o economie slabă, cum este RM, sunt rare conferințe științifice internaționale cu participarea unor cercetători notorii din fiecare domeniu științific, respectiv, cercetările din diverse domeniile științifice în RM rămân în urma elaborărilor din statele avansate.
Consider că devine imperios necesară adoptarea unui program guvernamental, al Ministerului Educației, privind sprijinul – financiar! – al universităților în vederea organizării cel puțin o dată pe an a unor reuniuni științifice la care să fie invitați cercetători cu renume mondial din statele lumii. Schimbul de opinii dintre cercetătorii din străinătate și cei moldoveni ar contribui la dezvoltarea științifică din RM. Adesea universitarii moldoveni sunt puși în situația jenantă de a participa la manifestări științifice în străinătate, dar de a nu-și putea invita colegii de acolo la foruri științifice în RM, datorită incapacității de a suporta cheltuielile. Cred că dacă banii cheltuiți de Ministerul Educației pentru procurarea camerelor de filmat utilizate la examenele de bacalaureat ar fi fost utilizați pentru sprijinirea reuniunilor științifice, statul moldovenesc ar fi avut de câștigat.   
Un virtual oponent ar putea să-mi reproșeze că întrucât în RM funcționează autonomia universitară, nu e treaba Ministerului Educației – a instituțiilor statului – susținerea financiară a unor conferințe științifice internaționale. Dar întrucât universitățile se mai confruntă cu criza financiară, multe dintre ele nu își pot permite organizarea unor asemenea activități științifice de amploare. Iar cel care are de pierdut este chiar statul moldovenesc. De aceea statul trebuie să se implice. Același oponent ar putea să afirme în replică faptul că există posibilitatea atragerii de fonduri din străinătate – din UE și SUA – pentru susținerea financiară a unor reuniuni de înalt nivel științific. Așa este, dar, în asemenea cazuri, finanțatorii condiționează tematica în funcție de interesele lor științifice și/sau politice. Conducerea Republicii Moldova poate fi interesată de rezultate ale cercetării științifice specifice, care nu neapărat pot coincide cu cele ale SUA, UE sau Rusiei? Se pare că în prezent nu există o asemenea preocupare din partea guvernanților de la Chișinău. Iar un stat în care guvernarea nu acționează în baza rezultatelor cercetărilor științifice, un stat în care conducerea nu are un program de acțiuni bazat pe cunoaștere, se confruntă cu mari probleme în ceea ce privește consolidarea statalității și realizarea intereselor naționale (asigurarea bunăstării și asigurarea securității).             

© În cazul republicării (preluării) articolului sau a unor părți din el, este obligatorie indicarea link-ului postării.  

Postări populare