La începutul anului curent unii
distribuitori de servicii de TV prin cablu au făcut modificări în lista
posturilor TV retransmise, excluzând posturi ca Jurnal TV, Accent TV și RTR
Moldova sau
transferându-le în alte pachete propuse consumatorilor la un preț semnificativ mai
mare. De menționat că modificarea listei posturilor retransmise, față de
situația din 31 decembrie 2013, trebuia făcută cu aprobarea CCA, ceea ce –
oficial, deci formal – nu s-a făcut. Mai mult, într-o conferință de presă
președintele CCA, Marian Pocaznoi, a declarat că în conformitate cu Codul
Audiovizualului, operatorii de TV prin cablu sunt obligați să retransmită doar
postul public și posturile locale. Juristul postului Jurnal TV a invocat însă
două decizii ale CCA, în vigoare din 2009, respectiv din 2010, care obligă
operatorii de servicii TV prin cablu să retransmită posturile autohtone, lista
pachetelor oricum trebuind să fie aprobată la
CCA. Deputala SIS ,
unde li s-a indicat ce trebuie să facă în legătură cu posturile TV necontrolate
de putere, deci incomode, în acest an electoral. SIS-ul nu a răspuns
acuzațiilor.
Un șir de ONG-uri care se
ocupă de mass-media au reclamat caracterul politic orchestrat al acestor acțiuni
ale distribuitorilor: limitarea libertăţii de exprimare pe piaţa
audiovizualului (or, prin Convenţia
Europeană privind televiziunea transfrontalieră, statele trebuie să depună
eforturi pentru a evita ca serviciile de programe transmise sau retransmise să
pericliteze pluralismul mass-media) și pe cel economic: încălcarea prevederilor
contractelor bilaterale semnate de reprezentanții posturilor TV respective cu
distribuitorii de servicii, deci concurenţa neloială (iată de ce, teoretic, Consiliul
Concurenţei ar trebui să examineze acuzaţiile de înțelegere de cartel). Practic,
pare că prin această lovitură (prin acest atac), sunt scontate două obiective:
eliminarea unor surse mass-media care critică puterea (daci care sunt
dăunătoare intereselor politice, electorale ale grupării suspectate că ar
controla CCA) și eliminarea unor agenți economici din domeniul audiovizualului,
care atrag publicitatea ce nu ajunge la posturile deținute de aceeași grupare
economico-politică.
Printre altele, situația
complicată creată în domeniul mass-media din RM a scos în evidență, o dată în
plus, faptul că CCA nu este un garant al interesului public în domeniul
audiovizualului, așa cum este prevăzut în Codul Audiovizualului, ci un organ suspectat
că este aservit de o grupare cu interese politice (electorale) și economice, grup
care, după cum au relatat mass-media, i-a și numit în funcție pe actualii membrii
ai instituției, în pofida prevederilor Codului Audiovizualului. Este un fapt
grav și, după cum funcționează CCA în prezent, instituția pare expresia unei ipocrizii
crase: una este scris în Codul Audiovizualului și alta este și face CCA în
realitate. După cum se știe, ipocrizia – deci mârșăvia, este urâciune în fața
lui Dumnezeu, și vai de poporul pentru care fariseismul este un mod de viață,
ceva firesc în viața de zi cu zi. Istoria cunoaște cazuri de popoare care s-au pretat
la ipocrizie și mârșăvie, de la vlădică la opincă, și care au dispărut din
istorie. Sunt convins că actuala situație de ipocrizie, legată de guvernarea de
la Chi șinău și de
CCA, nu are suport în poporul RM. Cetățenii țării sunt mai presus de mințile
unor șmecheri care se cred în drept să dicteze „prostimii” – celor mulți – ce posturi
și ce emisiuni să privească la televizor într-un an electoral. Ipocrizia guvernanților
pare o sfidare nerușinată: în ajunul semnării Acordurilor parafate cu UE – în
care Uniune asigurarea pluralismului opiniilor și a condițiilor egale de
activitate pentru agenții economici sunt principii fundamentale – potentații de
la Chi șinău arată
clar, prin acțiunile lor, că aparțin altei lumi, unei civilizații totalitare, a
trecutului de care vrem să scăpăm. Totuși, situația la care asistăm nu reprezintă
chiar un paradox. Se știe că „integrarea europeană” este, printre altele, și un
paravan pentru acțiuni de concesiuni (de ex., a aeroportului) și cedări de
acțiuni ale statului (de ex., la
BEM ), criticate și de ambasadorii Germaniei și al SUA la Chi șinău, pentru caracterul
total netransparent.
Desigur, în secolul XXI, un
cetățean conștient (nu „turmentat”) va putea să aibă acces la postul TV dorit:
fie prin schimbarea operatorului de TV prin cablu (căci nu toți operatorii s-au
lăsat șantajați!), fie prin TV prin satelit, fie prin Internet. Or, ceea ce, se
pare, urmăresc guvernanții, este evaluarea gradului de turmentare a
electoratului RM – prin reacțiile la acțiunile legate de îndepărtarea de
telespectatori a posturilor incomode puterii – și sporirea gradului de
turmentare prin posturile controlate de putere. Sunt convins că impresia pe
care o au guvernării de la Chi șinău
despre cetățenii țării – aceea a unei „adunături amorfe de proști” – este una
falsă. Și pornind de la principiul bine cunoscut că vocea poporului este vocea
lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate fi înșelat, cred că guvernarea nu a ales
cele mai bune mijloace și practici pentru a se menține la putere.
[Articol scris pentru portalul Moldova.org]
