miercuri, 15 ianuarie 2014

Ai cui ostatici sunt elevii și pedagogii liceului „L. Blaga” de la Tiraspol

Autorităţile de la Tiraspol au blocat conturile Liceului cu predare în grafia latină „Lucian Blaga” de la Tiraspol, ceea ce poate duce la sistarea activităţii acestuia. Directorul acestuia, dl Ion Iovcev, mi-a spus că teoretic liceul mai poate funcționa vreo două săptămâni. Ministerul Educaţiei de la Chişinău a convocat luni o şedinţă cu directorii celor opt instituţii de învăţământ din zona nistreană cu predare în grafia latină pentru a discuta situaţia creată. Nu este clar asupra căror măsuri eficiente s-a decis la respectiva ședință. În orice caz, probabil, în condițiile lipsei unei implicări a autorităților de la Chișinău, directorul Ion Iovcev a anunțat intenția pedagogilor și elevilor liceului tiraspolean de a protesta în fața Ambasadei Federației Ruse de la Chișinău, pentru a sensibiliza societatea civilă din Republica Moldova.
I-am spus ieri domnului director Ion Iovcev că protestele cetățenilor moldoveni din zona nistreană, la Ambasada Rusiei din Chișinău, sunt o umilire a lor. Atâta timp cât este vorba de un stat – măcar și formal – Republica Moldova, ministrul de externe ar fi obligat să-l convoace pe Ambasadorul Federației Ruse la Chișinău pentru a discuta problema creată cu privire la activitatea liceului „L. Blaga”, ținând cont de influența Rusiei în zonă: 80% din bugetul fâșiei teritoriale respective este asigurat de Kremlin. Mai mult, prin hotărârile CEDO cu privire la dosarul grupului Ilașcu (2004 și 2011) și a câtorva școli din zona nistreană (2012) a fost recunoscută jurisdicța – deci responsabilitatea – Rusiei pentru starea de lucruri din zonă.
Consider că acțiunile autorităților de la Tiraspol vis-a-vis de liceul „L. Blaga” sunt începutul înstrăinării instituțiilor subordonate Chișinăului, care acționează în zona respectivă. Cum era și firesc, s-a început cu liceul din „capitala” Nistreniei. Șeful administrației de la Tiraspol nu o dată s-a întrebat, în cadrul unor interviuri pentru mass-media, ce caută instituții ale RM în special în orașul Bender – cu referire la Inspectoratul de Poliție, Procuratură și două instituții penicentiare.
Situația legată de liceul „L. Blaga” este consecința lipsei unui dialog între Chișinău și Tiraspol. În business patronii sunt exigenți față de angajați. Atunci când angajații nu sunt eficienți, nu dau randament în activitatea lor, nu prezintă rezultate, ei sunt înlocuiți. În cazul statului Republica Moldova despre așa ceva nici vorbă nu poate fi. Negociatorii moldoveni călătoresc la Viena, Dublin, Bruxelles ș.a., nu obțin nimic important în discuții (într-un interviu E. Șevciuk a declarat că majoritatea propunerilor analizate la întâlnirile în formatul 5+2 sunt făcute de partea nistreană – de exemplu, reluarea circulației trenurilor în zona nistreană) și Parlamentul nu are nici o pretenție față de cheltuirea fără rost a banilor publici de către respectivii negociatori. Într-o țară cu 3,5 milioane de locuitori cred că se pot găsi persoane competente – ce nu sunt membre ale partidelor din coaliția guvernamentală – și care ar putea desfășura eficient negocieri în formatul 5+2, atât cu Rusia cât și cu administrația de la Tiraspol. Numai că în RM nu există un sistem al meritocrației, instituțiile statului au fost capturate de membrii partidelor și sunt menținute de aceștia indiferent de rezultatele obținute sau de lipsa unor rezultate notorii.

Ar fi bine ca autoritățile de la Chișinău să dea răspuns la o întrebare fundamentală, mai ales elevilor și pedagogilor din zona nistreană: este gata conducerea RM să renunțe la zona nistreană în numele integrării europene? Urmăresc mass-media din Ucraina. În cadrul unui talk show moderat de Savic Șuster, în contextul discutării nesemnării de către Ucraina a Acordurilor de Asociere și de Liber Schimb, politicieni din cadrul puterii de la Kiev au declarat că sunt pentru asocierea Ucrainei la UE, dar nu cu prețul devalorizării valutei naționale, a falimentării agenților economici autohtoni, a creșterii tarifelor la utilități (condiție pusă de FMI pentru acordarea unui împrumut), a dezintegrării țării ș.a.. Se pare că până în prezent guvernarea de la Chișinău nu a spus niciodată „nu” partenerilor occidentali, satisfăcând toate condițiile lor. Numai că, pentru stabilizarea, securizarea situației din zona nistreană – de la frontiera UE – Bruxelles-ul poate pune Republicii Moldova condiția să renunțe la zona nistreană, așa cum a condiționat Serbia – în vederea aderării la UE – să renunțe la provincia Kosovo (s-o recunoască drept stat). Așadar, actualele autorități moldovenești ar trebui să dea un răspuns răspicat cu privire la intențiile lor privind zona nistreană, în condițiile lipsei oricărei viziuni, politici, strategii și tactici cu privire la teritoriul respectiv. Căci actualmente este ca și cum guvernanții spun formal una, dar fac cu totul alta (sau, mai exact, fac insignifiant de puțin pentru integrarea zonei nistrene, care își consolidează independența; E. Șevciuk a declarat recent că se așteaptă ca în 2014 sau în 2015 RMN să fie recunoscută). Elevii și pedagogii de la Tiraspol sunt ostaticii lipsei unei clarități, respectiv a unor acțiuni hotărâte din partea Chișinăului cu privire la această problemă.    

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]

Postări populare