Prietenul meu din orașul Ismail, regiunea Odesa, Anatol
Popescu, un militant al drepturilor conaționalilor noștri din sudul Basarabiei,
mă întreba pe o rețea de socializare, într-un comentariu la postarea articolului
meu „Mitingul din PMAN sau ceva despre diferența între «pro-european» și «pro
Coaliție de guvernământ»”: „Să înţeleg că antecesorii actualilor guvernanţi de la Chişinău nu au nicio vină
privind (bună)starea actuală a societăţii din R. Moldova? Atunci de ce nu a
iniţiat PCRM o astfel de manifestare, pro-UE?!”. Este o întrebare care îmi
permite să clarific abordarea din mai multe articolele de ale mele, critice la
adresa guvernării actuale din RM. I-am răspuns că „prin articolele mele, doresc
să responsabilizez actualii guvernanți (să-i fac să le fie rușine în fața propriului
popor pentru fărădelegile pe care le comit). Deși sunt comentatori politici, jurnaliști
sau blogheri pe la noi, poziția cărora este: oricâte acte de corupție și
delapidări ar comite actuala guvernare, tot e mai bună decât comuniștii. Și
astfel guvernanții își zic: e perfect, putem să facem ce vrem, putem să jefuim
acest popor la maximum, oricum avem sprijin... E drept că unii dintre blogherii
respectivi, care promovează această abordare, sunt invitați la tot felul de
întâlniri la Pre ședinție
și la alte instituții de vârf ale statului, iar unele voci susțin că sunt chiar
de-a dreptul plătiți de guvernanți sau de unii membri ai Coaliției (din afara Guvernului și, mai nou, a Parlamentului)... Sunt unul
dintre idealiștii din această țară, care cred că guvernanții s-ar putea
schimba, și-ar putea veni în fire”. Dacă nu aș crede asta, nu ar avea sens să
mai scriu comentariile mele politice.
Dar
problema este că tot mai mult mă conving de faptul că actualii guvernanți au
imunitate deplină la asemenea simţăminte ca rușine, cinste, onoare (degeaba doresc să renunțe la imunitatea parlamentară dacă au imunitate la cinste). Într-o
prelegere transmisă ieri pe un post TV creștin-ortodox din Rusia, reputatul profesor
de teologie rus A.I. Osipov spunea: „Oamenii necinstiți nu sunt creștini”. Problema
principală a Republicii Moldova este că din 2009 până în prezent avem o
guvernare de oameni necinstiți, care nu prea au multe în comun cu valorile și
principiile (poruncile) creștine. Guvernul AIE a și fost demis de Parlament
pentru acte de corupție, adică pentru lipsă de cinste. Actuala Coaliție a
reconfirmat reputația pe care a avut-o majoritatea parlamentară după ce a transpus
în practică afacerile cu cele 22% din acțiunile BEM și cu aeroportul
internațional Chișinău. Omul creștin știe că scopul vieții sale pe pământ nu
sunt miliarde de euro pe care să le adune aflându-se la putere, prin diferite
afaceri, comisoane, perceperi și privatizări, în timp ce majoritatea populației
sărăcește, respectiv este nevoită să plece peste hotare în căutarea unor condiții
normale de viață. Omul creștin este un om al conștiinței, care își dă seama de greșelile
și păcatele sale și se căiește de ele. Ziua de astăzi a confirmat faptul că la
conducerea Republicii Moldova nu se află persoane cu o viziune creștină asupra
lumii și asupra țării.
Despre
această guvernare încă se vor pronunța istorici în viitor, dar una din
caracteristicile sale este tocmai lipsa de cinste, iar din aceasta rezultă abandonul (respectiv, nepăsarea). Abandonul comunității
conațioanlilor noștri din teritoriile istorice moldovenești din Ucraina (din
care face parte și Anatol Popescu) – deși nimeni nu o împiedică să constituie
un spațiu cultural comun transfrontalier cu acei compatrioți ai noștri,
abandonul comunității moldovenilor din zona nistreană și… abandonul populației Republicii
Moldova: a sutelor de mii de cetățeni plecați peste hotare, a pensionarilor
care zac într-o sărăcie lucie sau a mamelor care primesc alocații „simbolice” pentru copii, în condițiile în care prețurile
la medicamente, produse alimentare și mărfuri de larg consum se scumpesc, iar
veniturile scad datorită manevrelor privind creșterea artificială a ratei de
schimb a monedelor euro și a dolarului – ceea ce duce la scumpirea prețurilor. Preocuparea
unei deputate liberal-reformatoare – simptomatică pentru actuala Coaliție de
guvernământ – nu este cu privire la aceste probleme, ci cu privire la propriul
salariu: vrea o leafă de 1200 euro, fără să-i pese de salariile sau pensiile
cetățenilor în Parlamentul cărora a ajuns.
Nu
am fost la mitingul din PMAN pentru că nu văd ca actuala guvernare să conștientizeze
faptul că poporul Republicii Moldova nu merită tratamentul care i se aplică, nu
văd ca actuala guvernare să conștientizeze faptul că poporul Republicii Moldova
merită să fie tratat precum un popor european – precum un popor dintr-o țară din
UE. Chiar dacă cele 100 000 de participanți la mitingul de azi, se pare, încă
nu știu asta…
[Articol scris pentru portalul Moldova.org]
