Pe 22 august mass-media
moldovenești au informat, citându-l pe președintele Parlamentului, Igor Corman,
că vicepremierul rus Dmitrii Rogozin va sosi la Chi șinău pe 2 septembrie. Corman a mai spus că
Rogozin urmează se se întâlnească cu ministrul Economiei Valeriu Lazăr. Pe 24
august premierul Iurie Leancă a declarat că va discuta subiecte ce țin de
agenda bilaterală, specificând: „în cazul în care voi avea o întâlnire cu dl Rogozin”.
Ciudată declarație a unui șef de Guvern, care spune ce va discuta, dar nu știe
sigur dacă va discuta, lăsând să se înțeleagă că Rogozin l-ar putea refuza. Ambasadorul
rus Farid Muhametșin a declarat la rândul său că scopul acestei vizite este de
a lansa acţiuni de amploare: deschiderea unor grădiniţe, şcoli şi spitale în zona
nistreană, pentru care „Rusia a alocat surse financiare suficiente”. Presa de la Tiraspol a informat că vicepremierul
rus Dmitrii Rogozin va veni la
Tiraspol pe 2 septembrie pentru a participa la festivităţile
organizate cu ocazia aşa-zisei independenţe a regiunii. Iată de ce este lesne
de admis că Rogozin a forțat obținerea acordului autorităților de la Chi șinău pentru vizita sa la Tiraspol , pe care ar fi
efectuat-o chiar și în cazul unui neverosimil – din partea actualilor oficiali
de la Chi șinău –
refuz.
Desigur, scopul vizitei este
cel expus de presa tiraspoleană. Demnitarul rus vine să sprijine regimul de la Tiraspol și să transmită
mesajul de sprijin atât financiar, cât și moral al Kremlinului pentru forțele
pro-rusești din zona nistreană. D. Rogozin este cunoscut pentru promovarea
ideii de refacere a spațiului ex-sovietic. Zona nistreană este o piesă din
acest puzzle, iar Rogozin, după cum a scris chiar el, a luptat cu arma în mână
pentru păstrarea fâșiei nistrene sub control rusesc, deci în afara jurisdicției
RM. Trebuie spus că șeful administrației de la Tiraspol , Evghenii
Șevciuk, este un susținător fervent al ideilor „eurasianiste”, chiar
pan-slaviste. Într-un interviu acordat recent televiziunii Institutului Rus de
Cercetări Strategice „РИСИ ТВ”, răspunzând la întrebările care i-au
fost adresate, printre altele, Șevciuk a declarat pentru el Rusia este „patria”.
Referendumurile desfășurate au permis formularea atitudinii majorității
„cetățeniilor Niatreniei: ei ar vrea, fără îndoială, să unifice țara” prin
„intrarea [вступление] în Federația Rusă sau prin alte procese
integraționiste”. Mai mult, Șevciuk a spus: „Vreau să subliniez în mod deosebit
că, după viziunea mea, cea mai mare parte a poporului nistrean se expune pentru
ca slavii să se unească în cadrul unui proiect integraționist”. El a adăugat:
„Și eu consider că fără unirea statelor slave – la o anumită etapă, economică,
apoi politică – va fi foarte dificil sau chiar imposibil de ținut piept acelor
riscuri și amenințări care sunt acum în lume, fie de oridin politic, fie de
ordin militar”.
Câteva aspecte pot fi
remarcate în legătură cu aceste declarații. În primul rând am remarcat nota
exclusivistă slavă din discursul lui Șevciuk, pe care nu a mai expus-o în
interviuri acordate mass-mediei de la
Chi șinău. Dacă Șevciuk urmărește impunerea în zona nistreană
a unui mediu slav, sau transformarea fâșiei nistrene într-un spațiu slav,
autoritățile moldovenești trebuie să facă tot posibilul pentru salvarea
conaționalilor moldoveni care sunt amenințați din punct de vedere cultural
(căci din punct de vedere social-economic ei sunt asigurați acolo mai bine
decât cetățenii moldoveni de pe teritoriul aflat sub jurisdicția „poveștii de
succes” RM). Nu-i vorbă, și în trecut am scris că în zona nistreană, cu
excepția satelor moldovenești, mai ales în orașe, limba moldovenească cu grafie
chirilică este aproape inexistență în spațiul public. Când l-am întrebat pe un
ziarist de la ziarul tiraspolean „Adevărul nistrean” de ce nu există plăcuțe în
limba moldovenească în orașul Dubăsari, dar și în celelalte orașe nistrene, el
mi-a spus că a pus această întrebare autorităților, care i-au răspuns că nu au
bani pentru așa ceva (ca și cum etnicii moldoveni care achită impozite în bugetul
nistrean sunt persoane de categoria a doua – impozitele lor trebuie să asigure
instalarea plăcuțelor pentru vorbitorii de limbă rusă, adică pentru persoanele
din prima categorie). În zona nistreană, mai ales în orașe, demult a fost
instalat un mediu lingvistic în care este prestigios (dacă nu necesar) – pentru
moldoveni – să-și dea copiii la grădinițe și școli cu predarea în limba rusă,
dacă vor ca aceștia să reușească să se afirme profesional, să obțină un post în
zonă. Școlile moldovenești cu predare în baza grafiei chirilice sunt în criză
de manuale și literatură pentru copii, bibliotecile școlare nu dispun de cărți,
iar autorităților de la Chi șinău
nici că le pasă. În lista priorităților actualei guvernări salvarea din punct
de vedere cultural a moldovenilor din spațiul slavizat nistrean nici nu
figurează. Privatizările sunt în top pentru guvernanții actuali ai RM.
A doua remarcă vizează
viziunea grandomanistă a lui E. Șevciuk cu privire necesitatea unirii statelor
slave în fața „riscurilor și amenințărilor care sunt acum în lume” – în pofida poziției tranșanțe a patriei sale istorice Ucraina de a se
integra în spațiul european. E de admis că șeful administrației de la Tiraspol are un complex
al inferiorității și un regret că nu este un șef de stat recunoscut
internațional. Visând la spațiul slav unificat, erijându-se într-un arhitect al
unificării slavilor, probabil E. Șevciuk se simte mai important. Iar vizita lui
Rogozin, pe 2 septembrie a.c. la
Tiraspol , cu siguranță va satisface acest orgoliu al lui
Șevciuk și va încerca să întărească încrederea sa într-un vis care pare tot
mai spulberat pe măsură ce Ucraina – patria istorică a lui Șevciuk – consecvent
se afirmă pe calea integrării europene.
Articol scris pentru Moldova.org: http://politicom.moldova.org/news/cauza-real-a-vizitei-lui-rogozin-sau-despre-spaiul-slav-visat-de-evciukopinie-238513-rom.html
