sâmbătă, 15 iunie 2013

De ce Republica Moldova nu sprijină conaționalii de peste hotare

            Peste două luni și ceva poporul Republicii Moldova va marca a 22-a aniversare a proclamării Independenței (de la 27 august 1991). Pentru orice stat o asemenea aniversare este un prilej de a confirma o dată în plus un crez: am pornit pe o cale dreaptă, care aduce beneficii tuturor cetățenilor; am creat un stat care este al tuturor și cu care ne mândrim; succesul țării noastre este succesul și bucuria fiecăruia. Cu regret, nu este cazul Republicii Moldova. Timp de 22 de ani nu am avut și nu avem o conducere care să conștientizeze sensul și rolul statului moldovenesc, atât în plan intern, cât și în plan extern (chiar dacă în fruntea țării se află acum diplomați). Într-un stat lipsit de sens, nimic nu poate fi edificat, iar oamenii de valoare – cea mai mare bogăție a oricărei țări – vor pleca peste hotare, acolo unde vor putea contribui la punerea în practică a unui sens, acolo unde vor fi prețuiți, fără nici un regret din partea conducerii propriei țări.

De ce s-a ajuns la această stare de degradare intelectuală și spirituală a Republicii Moldova? Pentru că la conducerea țării pot fi identificate persoane care nu înțeleg că sensul vieții omului și sensul activității conducătorilor unui stat rezidă în slujire și virtute. Pentru ei sensul este în sporirea zerourilor în conturile personale bancare, prin delapidări („a delapida = a sustrage, a fura, bani sau alte bunuri din avutul statului”), prin neplata impozitelor sau a taxelor vamale de către firmele lor, ș.a.. Pentru aceasta, șmecherii capturează un stat, subordonându-și-l prin plasarea în funcții de conducere a finilor, nepoților, rudelor, prietenilor de viață și de partid etc., prin „politizarea” instituțiilor statului ajungându-se la un nivel extrem de redus al randamentului și eficienței instituțiilor, din cauza lipsei profesionalismului și a responsabilității față de popor („răspunderea” este față de cei care i-au numit în funcțiile instituțiilor capturate ale statului, uneori prin simulacre de „concursuri publice”). Astfel se ajunge la starea de paralizie a sistemului de stat, iar o țară cu un asemenea sistem este vulnerabilă și are de pierdut oameni, teritorii ș.a.. Nu este de mirare că administrația de la Tiraspol a reiterat intenția de preluare sub jurisdicția sa a localităților Copanca, Varnița, Cocieri, Molovata Nouă, Coșnița, Pârâta, Doroțcaia și Pohrebea. Un stat falimentar inevitabil se dezintegrează, fie cu contribuția unor forțe de peste graniță, fie sub presiuni din interior (sau ambele).

Aniversarea care se apropie este totuși un prilej de a evoca exemplul statelor adevărate. Misiunea unui stat, respectiv a instituțiilor sale, respectiv a persoanelor de la conducerea instituțiilor respective, este slujirea unui popor (nu îmbogățirea personală a celor aflați în funcții). Săptămâna trecută am participat la un eveniment cultural al comunității maghiare din Cluj. „Statul maghiar are grijă de fiecare etnic maghiar din afara granițelor țării”, mi-a spus Szabó Csaba, fondatorul Clubului Media „Corbul Alb”. Guvernul ungar are un program prin care susține conaționalii săi și îi ajută să-și păstreze identitatea etnică – respectiv să fie demni de faptul că sunt maghiari. În fiecare an grupuri de tineri și tinere de peste hotare (inclusiv din SUA) sunt invitați în Ungaria, unde pot să studieze (să-și perfecționeze) limba maternă, să cunoască cultura propriei etnii (cu care să se mândrească), și nu în ultimul rând să stabilească legături de afaceri. Premierul Ungariei Viktor Orban îi primește personal în biroul său și apreciază cât de bine vorbesc limba maternă. Acei maghiari, atunci când se întorc acasă, peste hotarele Ungariei, sunt mândri de faptul că sunt maghiari. Ungaria ajută, prin finanțare, grădinițe, școli, universități, de asemenea, afacerile conaționalilor lor din alte țări. Acest lucru este posibil pentru că elita politică ungară, indiferent cărui partid aparțin guvernanții, înțelege care este misiunea statului maghiar. Președintele ungar, ca un părinte al națiunii, este cel care semnează cererile de (re)dobândire a cetățeniei ungare de către etnicii maghiari de peste hotare.

Republica Moldova nu întreține legături cu conaționalii de peste hotare. Guvernul a creat o Agenție pentru relații cu diaspora – cu cetățenii moldoveni care au plecat la muncă peste hotare și care pot participa la alegeri (de la care pot obține voturi). Nu există programe de sprijin pentru conaționalii noștri din Ucraina, Rusia ș.a. state postsovietice. Întrucât  statului moldovean nu îi pasă de conaționalii săi de peste hotare, acei moldovenii nu se mândresc cu Republica Moldova, mulți dintre ei își ascund, renunță la identitatea moldovenească; ei nici nu se gândesc să solicite cetățenia moldovenească – un indiciu al faptului că nu vor să aibă nimic în comun cu cel mai sărac stat din Europa și cu țara-mamă care i-a abandonat definitiv.

Ieri am primit de la Adâncata, nordul Bucovinei (Nord-Vestul teritoriului istoric al Principatului Moldovei, actualmente – regiunea Cernăuți din Ucraina) vestea despre vandalizarea bustului lui Mihai Eminescu (care urma să fie  dezvelit sâmbătă, 15.06.2013, la ora 12:00). Autoritățile moldovenești nu au avut nici o reacție (România a reacționat prompt). Desigur, de la autorități care nu au fost capabile să asigure un nivel de trai decent cetățenilor săi – celor din interiorul actualelor frontiere, deoarece au fost preocupate de propria îmbogățire (și s-au îmbogățit: un demnitar recent demis a finanțat aducerea focului haric de Paști, cu un avion!), nu te poți aștepta să își asume slujirea tuturor conaționalilor, inclusiv – sau mai ales! – a celor de peste hotare.

Iar veștile proaste pentru guvernanții moldoveni nu încetează să sosească. De câțiva ani se relatează în mass-media despre localități ale volohilor din Carpații păduroși ai regiunii Transcarpatice din Ucraina, care foarte posibil mai vorbesc limba pe care au vorbit-o Dragoș și Bogdan – voievozii întemeietori ai Moldovei în secolul XIV. Nici un interes din partea actualelor autorități moldovenești, tot așa cum nu au treabă cu conaționalii din satele moldovenești din regiunea Kirovograd din Ucraina sau cu cei din satul Moldavscoe, raionul Krîmsc, ținutul Kraspodar, Rusia. Să te aștepți de la președintele Nicolae Timofti să fie un părinte al națiunii, să se intereseze nu numai de conaționalii aflați de multă vreme peste hotare, dar și de cei care acum părăsesc țara (să stea de vorbă cu ei, să le afle păsul, să încerce să-i ajute fie și cu un cuvânt) e ca și cum ți-ai imagina un film science fiction. Într-o țară lipsită de sens (deoarece pentru cei de la guvernare singurul sens este propria îmbogățire), omul nu are nici o valoare, de aceea conducerea unei asemenea țări nu va avea nici un regret cu privire la exodul concetățenilor săi sau cu privire la faptul că la Adâncata a fost vandalizat un bust al lui Eminescu.

Printre prioritățile Guvernului Filat nu figurează sprijinirea conaționalilor de peste hotare. Dacă până acum Executivul a arătat că i-a abandonat – prin nepăsare – pe cetățenii din țară, de ce ne-am fi așteptat ca guvernanții să se îngrijească de conaționalii de peste hotare? Mulți dintre moldovenii de peste hotare, ca și dintre cătățenii din Republicia Moldova, nu se mândresc cu statul moldovenesc pentru că acesta este unul falimentar, de care tot mai puțini își leagă prezentul și viitorul. Apropiata aniversare a 22-a a Independenței Republicii Moldova este încă un prilej de a constata gravele probleme cu care se confruntă statul (instituțiile care formează sistemul de stat). Este un prilej de a conștientiza faptul că un stat fără sens (un sens legat de toți cei care se identifică moldoveni, din țară și de peste hotare), un stat singurul sens al căruia nu este decât îmbogățirea celor de la guvernare – nu poate decât să degradeze continuu…   

P.S.  Guvernul Ungariei are un periodic electronic oficial, Registrul National, care este trimis fiecărui maghiar din lume, ca sa aibă de citit ceva în maghiara (să nu uite limba), să sim...tă, că nu este singur în lume, și să afle informații de bază (știri) despre Națiunea Maghiară. În registrul din luna aceasta sunt știri și în engleză, din care îți poți face o imagine, cam cum se gandeste la ungurii săi premierul Viktor Orban. Din știri se poate vedea și lobby-ul maghiar american, ce putere are. De ce autoritățile Republicii Moldova sunt atât de înapoiate și... mancurte? Vor trebui să dea răspuns într-o zi.           

Articol scris pentru Moldova.org.

Postări populare