Ieri, într-o conferință de
presă, ministrul Educației Maia Sandu a anunțat că 42% din elevi au picat
examenele de bacalaureat. Ministrul a declarat că nu are de gând să-și dea
demisia. Mai mult, s-a creat impresia că domnia sa este mulțumită de rezultatul
privind cele 42%, deoarece el a justificat enormele cheltuieli privind
achiziționarea și folosirea camerelor de filmat în sălile de examen. Chipurile,
elevii nu au mai copiat pentru că au știut că sunt filmați. Totuși, până în
prezent, nu am văzut ca Ministerul Educației să fi prezentat vreun caz de
picare a examenului din cauza că s-ar fi constatat – pe baza materialului
filmat! – că un elev a copiat. Mai mult, cam în toate reportajele de pe
posturile de televiziune, elevii ieșiți de la examene spuneau că s-a putut
copia lejer. Iar faptul că la o jumătate de oră de la începerea fiecărui examen
răspunsurile erau postate pe rețele de socializare este o dovadă a faptului că
procurarea și instalarea camerelor nu a însemnat decât risipă de bani.
Examenele de bacalaureat din
acest an au scos din nou la iveală criza majoră în care se află sistemul de
educaţie: pregătirea slabă a elevilor și practicarea copierii la examene.
Personal, nu sunt împotriva măsurilor de prevenire a copierii – verificarea
elevilor (ca să intre în sala de examen fără telefoane mobile) și chiar
folosirea camerelor de filmat (dacă nu ar viza risipirea inutilă a banilor atât
de necesari pentru alte scopuri), deși aceste metode și-au arătat ineficiența. Cred
că nici un elev care nu are de gând să copie nu se simte „stresat" de camere,
de verificări sau de „descinderi” ale ofițerilor CNA, așa cum a fost în
sesiunea de anul trecut.
Totuşi, chestiunea care ar
trebui să intereseze mai mult pe cei de la Ministerul Educaţiei
şi de la Guvern este
alta. Până acum ministrul Maia Sandu nu a răspuns la întrebarea: de ce elevii
au nevoie să copie? În căutarea răspunsului, ea ar putea auzi de la elevi opinii
cu privire la sistemul de educație: „Sunt lecţii care nu ne folosesc în viaţă.
Vrem mai multă practică şi mai puţină teorie”. Liceul ar trebui să pună temelia
pe care universităţile să construiască mai departe personalităţi capabile să se
adapteze condiţiilor unei societăţi cu economie de piaţă. Elevii trebuie
educați în baza unui sistem de valori morale – inclusiv să nu accepte corupția
și copierea, al dragostei pentru popor și țară. Dar elevii mai trebuie educați
în așa fel încât să devină persoane cu o mentalitate care să-i determine să
creeze afaceri, ong-uri, locuri de muncă, nu să devină robi ai sistemului de
stat, care să cerşească locuri de muncă de la stat – aşa cum se întâmpla pe
timpul regimului sovietic de ocupaţie. Cu părere de rău, astăzi, după 22 de ani
de independenţă, sistemul (totalitar: sovietic) nu s-a schimbat: de pe băncile
liceelor (şi ale facultăţilor) ies tineri neajutorați, incapabili de inițiativă,
copleșiți de starea dezastruoasă a lucrurilor din societatea moldovenească, care
așteaptă locuri de muncă de la stat, și știind că statul nu le va oferi locuri
de muncă, singurul lor vis este să plece în Rusia, UE sau Canada, unde vor obține
un loc de muncă, chiar și la negru – ca muncitori necalificaţi la construcţii
sau ca îngrijitoare de bătrâni.
Acești tineri sunt persoane
care şi în prezent sunt schilodite de sistemul de învăţământ gestionat de
incompetenți. Și nu cred că premierul Leancă sau ministrul Educaţiei Maia Sandu
au remuşcări pentru răspunderea ce o poartă pentru aceste generaţii/promoţii
schilodite. Timpul petrecut la liceu este unul pierdut: se pare că s-a
încetăţenit percepţia conform căreia tinerii sunt obligaţi să se ocupe de teme
fără folos – învăţare pentru şcoală! – din simplul motiv că prin asta au trecut
şi părinţii şi bunicii lor (în perioada sovietică). În loc ca la examenele de
bacalaureat elevii să vină ca la o sărbătoare, să expună proiectele lor pentru
viaţă şi să demonstreze că sunt maturi, că îşi văd rostul în această ţară
(inclusiv cu condiţia trecerii, ulterior, printr-o universitate), ei se întrec
în abilităţi de păcălire a camerelor de supraveghere (nu şi a unor profesori,
care, pot facilita copierea... contra cost, cu toate camerele instalate).
Practic, în prezent sistemul
de educație nu este orientat spre a-l ajuta pe elev să-și afle vocația în
viață, spre formarea unei gândiri critice, a inteligenței, ci spre formarea
memoriei – iar examenele de bacalaureat sunt testul memoriei, de aceea elevii recurg
la telefoane mobile și se întrec la copiat. Elevii nu înțeleg pentru ce trebuie
să memoreze o sumedenie de lucruri dacă le pot afla instantaneu cu telefonul
mobil din Internet... Oare responsabilii de la Ministerul Educației
nu ar putea formula subiectele pentru examene în așa fel încât elevii să nu
găsească în Internet răspunsuri (să fie subiecte care să solicite gândirea
critică, inteligența, nu memoria)? Dar cum poți să ceri cuiva (unor funcționari
de la Ministerul Educa
Se impune reformarea radicală
a sistemului de educaţie: actualul sistem sovietic trebuie schimbat din
temelie. Accentul trebuie pus pe studierea aprofundată a materiilor necesare
elevului în viață. Elevilor trebuie să li se predea cursuri despre
elaborarea unor proiecte internaţionale (crearea de ong-uri), a afacerilor (cum
se crează o întreprindere mică sau mijlocie), despre cum pot fi câştigaţi bani
cinstiţi aici, în ţara lor, pentru beneficiul propriu și al ţării
lor. Pentru aceasta este nevoie ca în fruntea Ministerului să ajungă
persoane care au această conştientizare, viziune şi capacităţi de implementare
a schimbărilor. Actualii responsabili de la Guvern şi Ministerul
Educaţiei au demonstrat și în acest an că actuala guvernare este incapabilă de
reforme. Tot ce pot este să achiziționeze camere de filmat, care nu au nici o
legătură cu reformele în sistemul de Educație.
[Articol scris pentru portalul Moldova.org]
