Articol scris pentru Moldova.org:
Reprezentantul PLDM în negocierile privind formarea unei
noi coaliţii de guvernare, Vadim Pistrinciuc, a declarat ieri că „Suntem în
momentul în care să ne consultăm cu partidele noastre”. Din această afirmație a
PLDM-istului a reieșit că el urma să transmită șefului său de partid cererile
înaintate de PDM și grupul „liberalilor reformatori” privind „partajarea
responsabilităților” – a se citi: împărțirea funcțiilor. Pistrinciuc a
mai spus în declarația citată de o televiziune de știri din Chișinău: „Nu
am să fac pronosticuri în această încercare de negocieri”.
Câteva elemente pot fi menționate în situația actuală
legată de negocierile privind formarea noii majorități parlamentare (coaliții
guvernamentale), respectiv a componenței noului Guvern Iurie Leancă. Deși
reprezentanții forțelor politice implicate în negocieri nu mai folosesc atât de
compromisa (dar ce nu au compromis ei?) expresie „principii și valori”, ci pe o
alta – „partajarea responsabilităților” – povestea este cea veche: mărul
discordiei ține de împărțirea funcțiilor. În condițiile în care Executivul și
celelalte structuri de stat sunt paralizate din cauză politizării, deci pentru
că sunt capturate și subjugate intereselor de partid și personale ale liderilor
de partid, s-ar impune o depolitizare a acestora, așa cum arăta într-un
interviu de ieri și ambasadorul SUA la
Chi șinău William Moser. Un Guvern de tehnocrați, care să nu
fie subordonați șefilor de partide și care să acționeze în virtutea unui
program de guvernare bine elaborat, care să vizeze ridicarea nivelului de trai,
ar fi în beneficiul partidelor care acum negociază noua majoritate
parlamentară. Acestea și-ar putea redresa imaginea până la viitoarele alegeri.
Dar cum mintea moldovanului este cea de la urmă, iar urma încă nu a sosit, un
asemenea scenariu nu frecventează capetele liderilor partidelor fostelor AIE 1
și 2.
Am remarcat expresia „încercare de negocieri” a
PLDM-istului Vadim Pistrinciuc. Înțeleg că și el și-a dat seama că „interacțiunea”
reprezentanților partidelor este departe de a putea fi numită negocieri.
El nu a explicat de ce. Dar o explicație există. Din punctul de vedere al
standardelor internaționale, din statele civilizate, ieșirea dintr-o criză
politică precum cea de acum din Republica Moldova poate avea loc numai
printr-un proces de mediere, în patru etape. Negocierile reprezintă etapa a
treia. Etapa a patra vizează semnarea unui acord. Fără primele etape, fără
reconcilierea dintre actorii politici – PLDM și PDM, fără recăpătarea
încrederii unuia în altul, negocierile sunt imposibile sau, dacă se poartă,
sunt o pierdere de timp. Iar un eventual acord, dacă va fi semnat, va fi foarte
fragil și foarte puțin probabil să fie unul durabil, deoarece lipsa de
încredere va face ca fiecare dintre cele două partide să se aștepte ca
partenerul de coaliție să voteze la un moment dat cu PCRM-ul din opoziție. Cu
regret, partidele implicate acum în „negocieri” nici nu conștientizează
necesitatea inițierii de urgență a unui proces de mediere. În Republica Moldova
avem specialiști în medierea politică, inclusiv la Facultatea de Relații
Internaționale, Științe Politice și Administrative a USM. Dar pot fi invitați
și specialiști din Germania, de la care au învățat medierea specialiștii
locali.
Liderul PLDM declara recent că procesul de negocieri
privind crearea noii coaliții guvernamentale va fi unul transparent. Ca și în
cazul promisiunii (lozincii din campania electorală) „Moldova fără sărăcie”,
nici această promisiune nu a fost onorată. Și liderul respectiv de partid nu
și-a cerut scuze, respectiv nu conștientizează că are, din această cauză, o
problemă legată de onoare. Atunci când societatea civilă, mass-media,
comunitatea comentatorilor politici nu pot monitoriza negocierile privind
crearea noii coaliții – a coaliției guvernamentale a țării, nu a uneia
„private” a partidelor respective – rezultă că partidele respective nu sunt
pentru țară, ci sunt un stat în stat, sunt pentru ele. Totuși, înclin să văd și
un aspect pozitiv în situația creată: partidele negociază în ascuns deoarece
pentru prima oară în ultimii patru ani le este rușine de popor – pentru ceea ce
au făcut și pentru ceea ce nu pot face.
