Articol scris pentru Moldova.org:
Duminică o televiziune de știri din Chișinău a difuzat o
știre în care a informat că după ce un site australian a plasat capitala
Moldovei pe locul patru într-un top al urbelor care au cel mai neplăcut aspect,
în acest an, un alt
portal i-a oferit locul şase. Ieri (luni) primarul general Dorin Chirtoacă
a declarat, comentând știrea respectivă, că orașul Chișinău este deosebit prin
parcurile sale, fiind unul dintre cele mai verzi. Slabă consolare. Am vizitat
recent câteva capitale europene: Budapesta, Viena și Erevanul. În fiecare
dintre acete orașe am avut același sentiment: comparativ cu acele orașe, Chișinăul nu este o capitală, este o expresie a inculturii,
lipsei de viziune, lipsei de gust, lipsei de patriotism a tuturor celor care
s-au perindat în postul de primar cel puțin din 1991 până acum. Primari cu
minte de provinciali, ei au condus și conduc urbea după principiul: „După noi
potopul”. De aceea nici nu le este rușine de cum arată Chișinăul. Cred că
localitatea de pe malul Bâcului își așteaptă Primarul, Arhitectul și pe cei
care o vor face Capitală. Formal, Chișinăul este centrul administrației publice
centrale. Arhitectonic, cultural, Chișinăul nu este o capitală.
Până în anii '20 Erevanul a fost o localitate fără nici o
valoare arhitectonică. Din cauza războaielor - s-a aflat „în calea răutăților”
- nu a putut fi construit, deoarece
mereu era distrus totul acolo. Abia în perioada sovietică, localitatea a
început să fie construită și a devenit de facto o capitală... Erevan devine capitala a Armeniei în anul
1920. Pe atunci era numit Erivan, luând numele de Erevan abia în 1936.
Arhitectul care a lăsat ceea ce vedem astazi, a fost Alexandr Tamanian. El a
folosit în construcție tuful vulcanic de culoare roz, ușor și estetic, bogăție
naturală a țării. De aici numele de „oras roz” al Armeniei.
În câteva decenii orașul a fost edificat. Erevanul este un
exemplu al faptului că orice oraș poate fi făcut Capitală (din 1991 până în
2013 se putea și în cazul Chișinăului). Cu oameni talentați, competenți, profesioniști,
demni, dedicați, patrioți, Erevanul a devenit o frumusețe de oraș.
Kievul, un alt oraș pe care l-am vizitat în ultima vreme, a
fost distrus (desființat) prima dată de tătaro-mongoli, apoi de armata nazistă,
în războiul al II mondial. A fost reclădit, după 1945, ca o capitală. Și
Varșovia a avut același destin în al II război mondial și a fost reconstruită
după 1945. Chișinăul nu trebuie reclădit. Și nu numai pentru că nu a fost
distrus grav, ca Varșovia și Kievul, în al II război mondial, ci pentru că el
încă nu a fost construit. Și dacă acum el este formal o capitală, trebuie să
devină și efectiv – din punct de vedere arhitectonic, așa încât să nu ne fie
rușine când ne vizitează prieteni din străinătate.
Desigur, traversând o perioadă de criză, se poate spune că
nu sunt bani în bugetul Chișinăului și al țării pentru acest scop. Dar banii vor
lipsi întotdeauna. Aici e vorba ca primarul/autoritățile locale (inclusiv
Guvernul) să aibă o viziune, să le fie rușine de cum arată Chișinăul în
comparație cu alte capitale.
Ce s-ar putea face? Să existe în sfârșit o viziune cu
privire la arhitectura orașului. În conformitate cu aceasta, să fie autorizate
construcții - cel puțin în partea veche a orașului - numai ale unor clădiri
frumoase, să fie restabilite cele vechi - să existe o armonie arhitectonică,
așa cum am văzut la Erevan ,
și care rezultă dintr-o viziune arhitectonică. Oare chiar nu se poate găsi în
toată Republica Moldova un arhitect talentat? Dacă suntem incapabili, să aducem
unul din Armenia sau din altă țară. Se impune curățirea albiei râului Prut și
amenajarea zonei în așa fel încât să devină o atracție pentru plimbări și
recreere.
După ce am vizitat străzile pietonale din Kiev, Budapesta,
Viena și Erevan, când am aflat că municipalitatea a ales ca zonă pietonală strada
Alexandru Diordița, am fost uimit. M-am mirat că oameni care au vizitat
capitale europene pot să aleagă o asemenea stradă pentru o asemenea destinație.
Consider că foarte mult depinde de primarul orașului. El
este rădăcina lucrurilor. Arhitectul este după cum e primarul. Dacă primarul
este nepăsător față de cum arată orașul (sau incapabil, incompetent), nimic nu
va ajuta la înfrumusețarea orașului – oricât de mulți sau puțini bani vor fi. Din
Chișinău se poate face o capitală, dar numai cu oamenii potriviți la locurile/în funcțiile
lor...
