Miercurea trecută au început negocierile privind un nou
acord al AIE. În pofida reluării, în intervențiile televizate ale unor
politicieni din cele trei partide din fosta AIE 2, a expresiei „negocierea principiilor și
valorilor”, este clar că reprezentanții celor trei formațiuni politice discută
împărțirea posturilor – în primul rând, a postului de Prim-ministru. Situația
șefului PLDM, care a condus până pe 8 martie Executivul, este destul de
incertă. În articolul 102 alineatul 2 al Constituției Republicii Moldova este
stipulat clar: „În cazul imposibilității Prim-ministrului de a-și exercita atribuțiile (...), Președintele RM va desemna un alt membru al Guvernului ca Prim-ministru interimar până la formarea noului Guvern”. La
articolul 100 este specificat: „Funcția de membru al Guvernului încetează în caz de demisie (...)”. Întrucât actualul
Prim-ministru și-a prezentat demisia pe 8 martie, în urma moțiunii de cenzură
votată în Parlament pe 5 martie, Președintele RM este obligat să numească un
alt membru al Guvernului ca Prim-ministru interimar, deoarece demiterea, respectiv demisia, crează imposibilitatea (pentru Prim-ministru) de a-și exercita atribuțiile. Acest lucru până în prezent nu
s-a întâmplat. Probabil, dacă ar avea componență deplină și dacă ar fi sesizată
în acest sens, Curtea Constituțională ar putea să clarifice situația.
Totuși, în ciuda banalizării expresiei „negociere a
valorilor și principiilor”, cred că actuala criză politică este o oportunitate
pentru rezolvarea problemelor fundamentale ale statului Republica Moldova.
Recent, într-un documentar difuzat de postul de televiziune „RTVI”, a fost citată renumita cântăreață rusă Galina
Vișnevskaia, care în perioada existenței Uniunii Sovietice declarase: „În URSS
nu guvernează legile, ci oamenii care adoptă legile”. Adică, legile nu erau
pentru cei de la conducerea țării, ci pentru mulțime. Cine a crezut că URSS a
dispărut, probabil se înșeală. Republica Moldova este o continuatoare a URSS-ului,
din acest punct de vedere. Modul de gândire al conducerii din URSS
(sovietismul) s-a perpetuat în mintea unora de pe malurile Bâcului (indiferent dacă
sunt din PL, PD, sau PLDM)... Fără eradicarea acestei moșteniri, fără domnia
legii, statul Republica Moldova nu se va consolida.
Orice stat poate fi asemuit cu un
vas în care cetățenii săi își revarsă rodul muncii – impozitele și taxele pe
care le achită. Atunci când vasul, din preaplinul său, își revarsă băgățiile
peste marginile sale, într-un asemenea stat pensiile, alocațiile pentru copii,
ajutoarele sociale, subvențiile pentru agricultori ș.a. vor fi mari, iar
nivelul de trai va fi unul decent. Dintr-un asemenea stat oamenii nu vor pleca
la muncă peste hotare. Însă vasul care reprezintă statul Republica Moldova este
unul într-o stare jalnică. În primul rând, el are o fisură legată de zona
nistreană: cum în acea zonă nu funcționează în regim normal Serviciul Vamal,
crăpătura respectivă costă foarte mult bugetul – vasul statului moldovenesc. În
al doilea rând, se crează impresia că unii cetățeni, de o anumită calitate
morală, se implică în activitatea politică și vor să ajungă la guvernare pentru
a crea breșe în vasul RM, pentru a se îmbogăți pe seama bugetului de stat.
Cazul Banca de Economii (a pierdut 29 mln euro în ultimii 6 ani), cazul Pantelei
Sandulache (a ridicat suma de 400 000 euro, cu complicitatea Ministrului Finanțelor
Veaceslav Negruță), cazul M. Poalelungi – Victor Berlinschi
– judecătorul O. Melniciuc, finul lui Poalelungi (SRL NORMA pretinde la
aproximativ 7.5 mln euro din bugetul de stat, întrucât Republica
Moldova a fost condamnată la CEDO
pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti obţinute de Berlinschi,
reprezentant al firmei în cauză, cu aportul lui Poalelungi) ș.a. sunt relevante în acest sens.
Negocierile privind desemnarea candidaturii pentru funcția
de Prim-ministru ne oferă ocazia să afirmăm că problema fundamentală a Republicii
Moldova nu sunt neînțelegerile dintre liberal-democrați, democrați, liberali,
comuniști etc, ci personajele fără scrupule, care, se pare că au pătruns în
toate partidele, și odată ajunși la guvernare, jefuiesc această țară. Din păcate,
ei asigură o continuitate de nezdruncinat, inclusiv atunci când asistăm la
alternanța democratică la guvernare.
Asigurându-și controlul asupra partidelor în care investesc,
ajungând la guvernare, aceste personaje își desfășoară activitatea de jaf, din
când în când recrutând noi „cadre” din societatea moldovenească. Am impresia că
dacă cei pe care încearcă să-i recruteze ar avea demnitate și i-ar trfuza,
regimul de jaf nu ar reuși să se mențină la putere. Dar întrucât țara este
sărăcită, „cadrele” sunt foarte ușor de absorbit în sistem. Astfel, s-a creat
un cerc vicios. Și se pare că într-o țară în care funcționează un sistem (de
stat) de jaf, guvernanților chiar le convine că, în urma activității lor de
jaf, populația sărăcește tot mai mult. Căci unde-i sărăcie, demnitatea (umană) e
o calitate rară și greu de găsit... Iar un sistem de stat care practică jaful
nu poate să se mențină într-un stat cu o populație care are demnitate.
Liderul politic indian Mahatma Gandhi spunea: „Ei nu ne pot
lua demnitatea noastră dacă nu le-o dăm noi”. Cred că și în țara noastră – prin
trezirea conștiinței societății – este posibilă instaurarea unei guvernări pentru
popor, care să înlocuiască sistemul actual de jaf, în care poporul (munca sa) este
văzut ca o sursă pentru îmbogățirea ticăloșilor ajunși în funcții de stat. Nu
știu de ce (sau știu prea bine!), nu îmi leg totuși, această speranță de
actualele negocieri, începute miercurea trecută.
[Articol scris pentru portalul Moldova.org]
