sâmbătă, 30 martie 2013

Ceva despre demnitate la moldoveni


           Ieri am participat la un talk show la o televiziune de știri din Chișinău. Ediția respectivă a emisiunii a fost dedicată noilor tensiuni din zona nistreană, cauzate de instalarea, de către administrația de la Tiraspol, a două noi posturi de control (pe 21 și 22 martie a.c.), în Varnița – aflată sub jurisdicția guvernului Republicii Moldova, și de incidentul (din 23 martie a.c.) în cadrul căruia polițiști moldoveni au fost bătuți de milițieni nistreni.

Împreună cu ceilalți invitați ai emisiunii am căzut de acord că autoritățile Republicii Moldova nu au o abordare inteligentă a soluționării conflictului. „Concepția reglementării conflictului transnistrean şi reintegrării Republicii Moldova”, elaborată acum doi ani, nu ține cont de realitățile istorice. În document se spune: „Conflictul transnistrean a apărut la sfârşitul anilor ’80 – începutul anilor ’90 ai secolului trecut (...)”. Autorii „Concepției” (Oazu Nantoi și ceilalți) ar trebui să citească studiul „Basarabia sub ocupație sovietică” (Editura Politeia-SNSPA, București, 2004), semnat de Iulian Chifu, care îl citează pe fostul disident Valeriu Graur, student la Institutul Pedagogic din Tiraspol la sfârșitul anilor '60: „Ceea ce am înțeles foarte curând a fost faptul că rușii ne priveau de sus și încercau să ne izoleze. De la apostrofări nevinovate au trecut la ultragieri în toată regula. Și atunci s-a pus problema să ne apărăm” (p. 178). Conflictul a început (rădăcinile sale sunt) cu mult înainte de sfârșitul anilor '80...

Ceea ce a stârnit o polemică, între mine și un alt invitat, a fost însă afimația mea: „Nu îmi amintesc atitudini cu adevărat demne ale conducerii de la Chișinău” [în raport cu autoritățile de la Tiraspol]. Un oponent și-a exprimat dezacordul, replicând așa: „N-aș vrea să tratăm situația asta în termeni de demnitate pentru că există și riscul escaladării. Dacă Chișinăul răspunde cu demnitate, există spirala nesfârșită care poate conduce la violență”. Probabil că aceasta este și optica autorităților moldovenești. Cazul maltratării polițiștilor (pe 23 martie) nu este unul izolat. Au mai existat în trecut mai multe situații în care cetățeni moldoveni din zona nistreană au fost umiliți (inclusiv cei care au dorit să participe la scrutinurile electorale locale și generale în satul Corjova, agricultorii din satul Doroțcaia care sunt obligați să treacă prin controalele unor posturi instalate ilegal de administrația nistreană între sat și terenurile agricole de peste șoseaua Camenca – Tiraspol), culminând cu uciderea lui Vadim Pisari, tânărul de 18 ani din satul Pârâta, pe 1 ianuarie 2012.

Lipsa unei atitudini demne din partea autorităților de la Chișinău constituie un semnal pentru administrația de la Tiraspol și pentru instructorii militari din Federația Rusă, prezenți în zona nistreană, că pot umili cetățenii moldoveni fără nici o frică – oricum nu li se va răspunde. De fapt, garanția soluționării conflictului din zona nistreană este numai atitudinea demnă a autorităților moldovenești: căci numai o țară demnă își poate obține înapoi un teritoriu pe care l-a pierdut în cadrul unui război (în cazul nostru: cu Federația Rusă).

O atitudine demnă nu înseamnă recurgerea la forță, reluarea ostilităților. Înseamnă implicarea autorităților – să arate că le pasă de fiecare cetățean moldovean care a avut de suferit de pe urma autorităților de la Tiraspol. Înseamnă aducerea la cunoștința opiniei publice internaționale a tuturor acestor cazuri și chemarea în judecată – eventual în instanțele internaționale – a tuturor celor care comit acte banditești (și a țării care îi salarizează și le stabilește misiunile) față de cetățenii moldoveni. Faptul că Biroul de Reintegrare a informat despre incidentul din 23 martie într-un comunicat emis tocmai pe 28 martie denotă tocmai lipsa demnității, altfel zis frica de a supăra pe cineva. Cu o asemenea atitudine, Republica Moldova nu poate decât să piardă și alte părți din teritoriul aflat sub jurisdicțai sa.

O țară are nevoie de funcționari de stat demni, pentru că dacă aceștia există, se produce un transfer de demnitate de la ei asupra țării. Cu regret, Republica Moldova nu are în prezent asemenea demnitari. Iar cei pe care îi avem (lipsiți de demnitate) nu au nici o problemă de conștiință din cauza aceasta și se avântă să-și ocupe funcțiile într-un nou guvern, eventual – în aceeași componență. Și atitudinea aceasta de lașitate (lipsă de demnitate) s-a văzut și în negocierile cu Ucraina privind porțiunile de terenuri de la Naslavcea, Palanca și Giurgiulești. Când în fruntea unui stat ajung persoane interesate de afacerile proprii, cine va avea grijă de cetățeni (inclusiv polițiști) ai acelui stat, când vor fi bătuți? 

Republicii Moldova îi lipsește în prezent în primul rând demnitate. Cum demnitatea emană de la oameni de stat care au această calitate – ne lipsesc asemenea oameni.

            P.S. Studentul din perioada sovietică Valeriu Graur a avut demnitate...

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]

Postări populare