sâmbătă, 30 martie 2013

Ceva despre demnitate la moldoveni


           Ieri am participat la un talk show la o televiziune de știri din Chișinău. Ediția respectivă a emisiunii a fost dedicată noilor tensiuni din zona nistreană, cauzate de instalarea, de către administrația de la Tiraspol, a două noi posturi de control (pe 21 și 22 martie a.c.), în Varnița – aflată sub jurisdicția guvernului Republicii Moldova, și de incidentul (din 23 martie a.c.) în cadrul căruia polițiști moldoveni au fost bătuți de milițieni nistreni.

Împreună cu ceilalți invitați ai emisiunii am căzut de acord că autoritățile Republicii Moldova nu au o abordare inteligentă a soluționării conflictului. „Concepția reglementării conflictului transnistrean şi reintegrării Republicii Moldova”, elaborată acum doi ani, nu ține cont de realitățile istorice. În document se spune: „Conflictul transnistrean a apărut la sfârşitul anilor ’80 – începutul anilor ’90 ai secolului trecut (...)”. Autorii „Concepției” (Oazu Nantoi și ceilalți) ar trebui să citească studiul „Basarabia sub ocupație sovietică” (Editura Politeia-SNSPA, București, 2004), semnat de Iulian Chifu, care îl citează pe fostul disident Valeriu Graur, student la Institutul Pedagogic din Tiraspol la sfârșitul anilor '60: „Ceea ce am înțeles foarte curând a fost faptul că rușii ne priveau de sus și încercau să ne izoleze. De la apostrofări nevinovate au trecut la ultragieri în toată regula. Și atunci s-a pus problema să ne apărăm” (p. 178). Conflictul a început (rădăcinile sale sunt) cu mult înainte de sfârșitul anilor '80...

Ceea ce a stârnit o polemică, între mine și un alt invitat, a fost însă afimația mea: „Nu îmi amintesc atitudini cu adevărat demne ale conducerii de la Chișinău” [în raport cu autoritățile de la Tiraspol]. Un oponent și-a exprimat dezacordul, replicând așa: „N-aș vrea să tratăm situația asta în termeni de demnitate pentru că există și riscul escaladării. Dacă Chișinăul răspunde cu demnitate, există spirala nesfârșită care poate conduce la violență”. Probabil că aceasta este și optica autorităților moldovenești. Cazul maltratării polițiștilor (pe 23 martie) nu este unul izolat. Au mai existat în trecut mai multe situații în care cetățeni moldoveni din zona nistreană au fost umiliți (inclusiv cei care au dorit să participe la scrutinurile electorale locale și generale în satul Corjova, agricultorii din satul Doroțcaia care sunt obligați să treacă prin controalele unor posturi instalate ilegal de administrația nistreană între sat și terenurile agricole de peste șoseaua Camenca – Tiraspol), culminând cu uciderea lui Vadim Pisari, tânărul de 18 ani din satul Pârâta, pe 1 ianuarie 2012.

Lipsa unei atitudini demne din partea autorităților de la Chișinău constituie un semnal pentru administrația de la Tiraspol și pentru instructorii militari din Federația Rusă, prezenți în zona nistreană, că pot umili cetățenii moldoveni fără nici o frică – oricum nu li se va răspunde. De fapt, garanția soluționării conflictului din zona nistreană este numai atitudinea demnă a autorităților moldovenești: căci numai o țară demnă își poate obține înapoi un teritoriu pe care l-a pierdut în cadrul unui război (în cazul nostru: cu Federația Rusă).

O atitudine demnă nu înseamnă recurgerea la forță, reluarea ostilităților. Înseamnă implicarea autorităților – să arate că le pasă de fiecare cetățean moldovean care a avut de suferit de pe urma autorităților de la Tiraspol. Înseamnă aducerea la cunoștința opiniei publice internaționale a tuturor acestor cazuri și chemarea în judecată – eventual în instanțele internaționale – a tuturor celor care comit acte banditești (și a țării care îi salarizează și le stabilește misiunile) față de cetățenii moldoveni. Faptul că Biroul de Reintegrare a informat despre incidentul din 23 martie într-un comunicat emis tocmai pe 28 martie denotă tocmai lipsa demnității, altfel zis frica de a supăra pe cineva. Cu o asemenea atitudine, Republica Moldova nu poate decât să piardă și alte părți din teritoriul aflat sub jurisdicțai sa.

O țară are nevoie de funcționari de stat demni, pentru că dacă aceștia există, se produce un transfer de demnitate de la ei asupra țării. Cu regret, Republica Moldova nu are în prezent asemenea demnitari. Iar cei pe care îi avem (lipsiți de demnitate) nu au nici o problemă de conștiință din cauza aceasta și se avântă să-și ocupe funcțiile într-un nou guvern, eventual – în aceeași componență. Și atitudinea aceasta de lașitate (lipsă de demnitate) s-a văzut și în negocierile cu Ucraina privind porțiunile de terenuri de la Naslavcea, Palanca și Giurgiulești. Când în fruntea unui stat ajung persoane interesate de afacerile proprii, cine va avea grijă de cetățeni (inclusiv polițiști) ai acelui stat, când vor fi bătuți? 

Republicii Moldova îi lipsește în prezent în primul rând demnitate. Cum demnitatea emană de la oameni de stat care au această calitate – ne lipsesc asemenea oameni.

            P.S. Studentul din perioada sovietică Valeriu Graur a avut demnitate...

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]

joi, 28 martie 2013

Criza din AIE conduce la dezghețarea conflictului nistrean


Serviciul de presă al Biroului de Reintegrare (BR) a informat despre instalarea, în ultima perioadă de timp, a mai multor posturi de control ale structurilor de forță ale administrației de la Tiraspol. Unul dintre posturi a fost amplasat pe 21 martie în apropierea satului Varnița, fără informarea Comandamentului Militar Unificat. Evenimentele s-au repetat pe data de 22 martie, un nou post de miliţie fiind depistat în regiunea magazinului „KVINT”.

Mai mult decât atât, structurile de forță nistrene au aplicat forța: mai mulți polițiști au fost bătuți de milițieni. Potrivit BR, pe 23 martie, la postul de poliţie Nr.717 (drumul Bender-Varniţa), în cadrul unei verificări a automobilului unui echipaj de serviciu al miliţiei cu privire la apartenenţa la Grupul comun operativ de anchetă, mai bine de 10 colaboratori militari ai structurilor de forţă de la Tiraspol au aplicat forţa fizică şi au imobilizat reprezentanţii poliţiei, lipsindu-i, astfel, de posibilitatea de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu. În „raportul de forţă neproporţional”, colaboratorii poliţiei au suferit vătămări corporale, unul fiind spitalizat.

„În contextul celor expuse, este rezonabilă întrebarea – ce trebuie să se întâmple suplimentar pentru a asigura faptul că mecanismul de pacificare va începe să îşi îndeplinească pe deplin obligaţiile sale?”, se întreabă retoric BR. Ciudată această întrebare, care a fost formulată tocmai de funcționarii care ar fi trebuit să știe răspunsul la ea, deoarece primesc salarii pentru competență în acest domeniu. Dacă cei abilitați cu găsirea răspunsurilor și propunerea de strategii sunt incapabili (ceea ce au demonstrat prin formularea acestei întrebări), nu cred că există speranțe cu privire la soluționarea conflictului în interesul Republicii Moldova. 

Noile tensiuni din zona de securitate nu pot fi examinate detașat de evenimentele politice de la Chișinău. În condițiile în care puterea politică moldovenească, paralizată din cauza disensiunilor dintre cele trei partide componente, este incapabilă să controleze situația, atât opoziția comunistă cât și administrația din zona nistreană sunt în ofensivă pentru a-și realiza interesele. Evenimentele din Bender au demonstrat o dată în plus că Republica Moldova se află în conflict, chiar dacă e unul înghețat, cu structurile din zona nistreană, susținute de Federația Rusă. Cu atât mai ciudată pare o recentă declarație a șefului PL, Mihai Ghimpu, potrivit căruia ministrul apărării Vitalie Marinuță nu va mai face parte din viitoarea echipă guvernamentală, în locul său va fi numită „o femeie”. Cum V. Marinuță este ministrul în urma luării atitudinii căruia Federația Rusă și-a cerut iertare pentru introducerea în zona de conflict a tehnicii militare neprevăzute în acordurile încheiate, pe care a și retras-o, decapitarea Ministerului Apărării și numirea unei persoane incompetente (pe bază de gender sau grad de servilism) ar fi un semnal în plus pentru structurile de forță din zona nistreană că își pot realiza obiectivele.

Se știe că administrația de la Tiraspol și-a manifestat de numeroase ori dezacordul cu privire la prezența și activitatea în orașul Bender a Comisariatului de Poliție și a penitenciarului aflat în subordonarea autorităților RM, instituții pe care Tiraspolul dorește să le evacueze de acolo. De asemenea, administrația de la Tiraspol nu recunoaște de jure apartenența la Republica Moldova a satelor Cocieri, Molovata Nouă, Doroțcaia, Coșnița, Pârâta, Pohrebea de pe malul stâng și Varnița, Copanca de pe malul drept al Nistrului, localități menționate și în „Constituția RMN” ca aparținând formațiunii teritoriale nistrene nerecunoscute. Slăbirea puterii politice de la Chișinău și decapitarea Armatei Naționale (prin demersul șefului PL) crează condițiile favorabile pentru structurile de forță nistrene de a evacua cu forța instituțiile RM din Bender și de a prelua controlul asupra satelor nominalizate, de pe ambele maluri ale Nistrului.  

Așadar, ce poate fi făcut pentru a ne asigura de faptul că mecanismul de pacificare tripartit (din care fac parte Federația Rusă, Republica Moldova și zona nistreană) îşi va îndeplini pe deplin obligaţiunile? În primul rând, este nevoie de stabilizarea puterii politice de la Chișinău, de abordarea problemei zonei nistrene ca una prioritară a guvernării. În al doilea rând, este nevoie ca asigurările sociale din zona de securitate, în localitățile care, în prezent, se află de facto sub jurisdicța RM, dar care sunt râvnite de administrația de la Tiraspol, să fie ridicate la nivelul celor din zona nistreană: pensiile, alocațiile pentru copii ș.a. trebuie să fie la nivelul celor oferite de administrația de la Tiraspol. În al treilea rând, este nevoie de integrarea celor șase sate de pe malul stâng al Nistrului în teritoriul aflat sub jurisdicția RM: vama să se afle nu lângă podul de la Vadul lui Vodă, lăsând satele respective în afara spațiului vamal moldovenesc, ci pe căile de acces, la intrarea în zonele satelor respective. Armata RM trebuie să ne asigure că este capabilă permanent să apere cele șase sate aflate sub jurisdicția Guvernului de la Chișinău. În vederea consolidării raionului Dubăsari al RM, propun transferarea orașului Vadul lui Vodă în raionul respectiv, stabilirea centrului raional în localitatea respectivă și denumirea unității teritorial-administrative respective – raionul Vadul lui Vodă. 

Este clar că măsurile ce trebuie luate sunt mai multe. Pentru identificarea lor este nevoie ca în structurile de stat, inclusiv în Biroul de Reintegrare, funcțiile să fie încredințate după criteriul competenței și nu după cel al apartenenței la partidele din AIE. Chiar și cu persoane incompetente, aflate în funcții, structura guvernamentală respectivă ar putea să desfășoare acțiuni eficiente, în vederea realizării interesului național, dacă ar apela la specialiști competenți din societatea civilă. Dar cum istoria ne-a învățat că incompetenților li se pare că știu totul și că nu au nevoie de ajutor de la specialiști fără aparteneță politică, perspectivele soluționării conflictului – în beneficiul Republicii Moldova – cu regret, sunt ca și inexistente.   

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]

luni, 25 martie 2013

De ce avem nevoie de un Guvern tehnocrat


Acest articol a fost scris pentru Moldova.org: 

       În ultima ediție a emisiunii „Fără măști”, de pe „Euro TV” (22.03.2013), preşedintele asociaţiei „Moldova Mea”, Fiodor Ghelici, a evocat întâlnirea cu V. Filat, în cadrul căreia șeful PLDM l-a invitat să adere la partidul său. Ghelici l-a întrebat: „La ce îți trebuie asta [să fii în politică]?”. Filat i-a răspuns: „Eu am studiat și am lucrat în România. Și întotdeauna mă simțeam acolo o persoană de categoria a II-a. Eu vreau să fac totul pentru ca copiii mei să trăiască în această țară, să nu plece nicăieri”. Aceste dezvăluiri, din culisele constituirii PLDM, ajută societatea moldovenească să cunoască resorturile sau intențiile reale care au stat la baza creării de către V. Filat a PLDM. Din păcate, din mărturia lui Ghelici rezultă că PLDM-ul s-a născut dintr-un complex de inferioritate al lui V. Filat față de România și națiunea română. Este curios faptul că de la constituirea Guvernului condus de Filat, din 2009 până în prezent, integrarea celor două state vecine și prietene – Republica Moldova și România – a rămas, în mare, la nivelul stadiului relațiilor bilaterale din perioada guvernării comuniste. Nu există o cooperare intensă – în domeniul politic („avocații” RM în procesul de integrare europeană sunt mai degrabă Polonia și republicile baltice, decât România), în domeniul economic (până în prezent gazoductul Drochia-Iași nu a fost construit), în domeniul de cercetare, educațional ș.a.. Dezvăluirile lui F. Ghelici (cu privire la complexul de inferioritate al lui V. Filat vis a vis de națiunea română și de România) ajută la înțelegerea cauzelor relațiilor rigide și neproductive moldo-române din 2009 până în prezent.

Pe de altă parte, de la o persoană care se lansează în politică din complexe personale, (pentru că se simte om de categoria a II-a în România), nici nu îți vine să te aștepți să realizeze un slogan electoral ca „Moldova fără sărăcie”, care – rezultă – nu a fost decât in instrument de manipulare pentru ca Filat să ajungă la guvernare, respectiv să nu se mai simtă persoană de categria a II-a față de români și România. Cu regret, scopul lui V. Filat, pentru care s-a lansat în politică, nu a fost să se dedice ridicării nivelului de trai al poporului Republicii Moldova, ci unul foarte îngust, de natură personală.

F. Ghelici a mai declarat că în ceea ce îl privește pe premierul în exercițiu, este utilă maxima: „Vrei să cunoști un om, dă-i puterea”. „După ce a devenit Prim-ministru, am venit la el și nu l-am recunoscut. El s-a transfigurat”, a spus Ghelici. „El a devenit un păun căruia i s-au umflat penele. El nu mai asculta pe nimeni, numai pe sine. PLDM-ul este SRL-ul lui Filat”, a adăugat Ghelici. „El a suferit un dezechilibru – [suferă de] grandomanie. Problema este în el. El a pierdut simțul orientării, a pierdut echipa”, a spus invitatul emisiunii. Una dintre cauzele plecării unora dintre cei care au contribuit la rezultatul electoral bun al PLDM ține de faptul că, după ce a devenit premier, în jurul lui Filat s-au aciuat mulți dintre cei care pe timpul guvernării comuniste făceau parte din anturajul lui V. Voronin. „Eu nu îi pot suferi, dar am nevoie de ei”, l-a citat Ghelici pe Filat.

Dezvăluirile făcute de președintele asociaţiei „Moldova Mea” contribuie la elucidarea cauzelor crizei politice actuale din Republica Moldova. În condițiile în care statul moldovean are nevoie de o modernizare (reforme) pentru ca să devină atractiv pentru zona nistreană – pentru ca să devină un model politic, economic și social (așa cum afirma E. Șevciuk, care a refuzat să se întâlnească cu V. Filat la Lvov, în cadrul ultimei runde de negocieri în formatul 5+2), pentru ca să satisfacă cerințele UE în vederea semnării Acordului de Asociere, cred că se impune formarea unei echipe guvernamentale din tehnocrați, care să se dedice zi și noapte, fără zile de odihnă (eventual, oferindu-li-se vila de la Condrița pentru ca să poată lucra în liniște) cauzei ridicării nivelului de trai al populației RM. Într-un stat normal, miniștrii ar trebui să fie remunerați în funcție de rezultatele pe care le obțin. În condițiile în care salariul minim garantat din RM este cel mai mic în Europa (1300 lei sau 81 euro), recentele majorări ale salariilor miniștrilor și prevederile (intrate în vigoare) privind achitarea, în cazul demiterii Guvernului, a șase salarii fiecărui ministru demis, sunt o sfidare la adresa bunul simț și o bătaie de joc la adresa electoratului moldovenesc.       

vineri, 22 martie 2013

Inițiativa de demitere a bașcanului Furmuzal: cauze și consecințe


Deputatul Adunării Populare a Autonomiei Găgăuze (APG), preşedintele comisiei pentru drepturile omului, legalitate şi ordine de drept, Ivan Burgundji, a cerut, în şedinţa specială de vineri a legislativului găgăuz, demiterea başkanului Mihail Formuzal, pe motiv că nu a semnat până acum regulamentul APG, adoptat încă pe 30 noiembrie 2012. Într-o conferință de presă susținută la Chișinău, Burgundji a declarat că bașcanul și-ar fi depășit atribuțiile, că ar fi tărăgănat formarea comitetului executiv, că ar fi direct implicat în mai multe acțiuni controversate și chiar ilegale, inclusiv delapidări din ajutoarele sub formă de grâu și combustibil din partea Rusiei. De menționat că demiterea bașcanului poate avea loc în urma unui referendum. 

Acuzațiile și inițiativa unui grup de aleși ai APG vin pe fundalul votării, pe 5 martie, de către Parlamentul RM, a moțiunii de cenzură împotriva Guvernului Filat. Într-un fel, inițiativa de la Comrat este o continuare a evenimentelor de la Chișinău, ținând cont de faptul că grupul care îl acuză pe Furmuzal este exponentul mișcării „Novaia Gagauzia”, care a fuzionat la 28 februarie cu PD, iar Furmuzal și mișcarea „Edinaia Gagauzia”, care îl sprijină politic, sunt în relații strânse cu PLDM.

Totuși, în cazul de la Comrat este vorba și de un conflict între două grupări economice influente din autonomie, sprijinite de forțe politice de la Chișinău. Este știut faptul că în convorbirile telefonice interceptate, premierul Filat dădea indicații șefului Inspectoratului Fiscal privind blocarea conturilor unei firme de produse vinicole a fiului preşedintelui APG, Dmitri Constantinov. Acesta a declarat într-o conferință de presă că îl va da în judecată pe V. Filat.

Așadar, există câteva paliere ale inițiativei de demitere a bașcanului Mihail Furmuzal. Partea vizibilă a aibergului vizează o încercare de reglare de conturi a grupărilor economico-politice locale. Întrucât acestea sunt afiliate PD-ului și PLDM-ului, nu trebuie exclusă și varianta luptei politice dintre cele două partide republicane în autonomia găgăuză (pentru controlul puterii în autonomia respectivă).

Partea invizibilă a aisbergului vizează câteva elemente care trebuie luate în considerare, chiar dacă, aparent, nu au legătură directă cu preconizatul vot de blam pentru M. Furmuzal. Este știut faptul că la Comrat a fost creată o Mișcare a cazacilor din UTA Gagauz Yeri. La 4 martie curent mișcarea a depus actele la Ministerului Justiției, pentru a fi înregistrată. Printre membrii mişcării se numără reprezentanţi ai PD, inclusiv Vasili Neicovcen, purtătorul de cuvânt al mişcării „Novaia Gagauzia”, care a obţinut gradul de colonel al cazacilor. Între timp, mişcarea cazacilor din UTA găgăuză s-a ales și cu „un general”, căruia Uniunea cazacilor din Rusia i-a acordat gradul. Acesta s-a dovedit a fi Ivan Mardari, deputat în Adunarea Națională a Găgăuziei din partea PD. Este clară implicarea Rusiei în inspirarea mișcării „cazacilor” găgăuzi. Cum Rusia susține dezintegrarea Republicii Moldova prin sprijinul acordat regimului de la Tiraspol, este evident că prin crearea și sprijinirea mișcării „cazacilor” din zona găgăuză Rusia urmărește să slăbească pe încă „un front” Republica Moldova.

Nu cunosc îndeaproape activitatea lui Mihail Furmuzal, dar din declarațiile și acțiunile sale reiese că este un politician loial Republicii Moldova. Dacă el va fi înlocuit cu un parsonaj care se va sprijini pe forța formațiunilor paramilitare ale „cazacilor” găgăuzi, dacă va cere federalizarea RM (pentru ca formațiunea teritorial-administrativă a comunității găgăuze să obțină noi atribuții), iar apoi, poate, ieșirea formațiunii respective din cadrul Republicii Moldova, situația din sudul RM se poate înrăutăți vizibil.

Aceste temeri se bazează pe faptul că Guvernul Republicii Moldova are o atitudine de nepăsare față de UTA găgăuză. Comunitatea găgăuză nu este integrată în societatea moldovenească, majoritatea găgăuzilor nu cunosc limba de stat, în Universitatea de Stat din Comrat se predă în limba rusă. În bugetul de stat, prevăzut pentru Ministerul Educației, nu sunt rezervate resurse pentru organizarea de conferințe, la Comrat și Chișinău, la care să comunice cadrele didactice de la instituțiile de învățământ superior din cele două orașe. În timp ce Ucraina și Rusia organizează conferințe la care invită profesori din Comrat, asigurându-le acoperirea cheltuielilor pentru transport, cazare și masă. Astfel, universitarii din Comrat sunt cu mult mai integrați în circuitul universitar din Ucraina și Rusia decât în activități științifice din Republica Moldova. Aceasta este o consecință a lipsei unei viziuni și politici de stat cu privire la comunitățile minorităților etnice și consolidarea societății multietnice a Republicii Moldova. Un Guvern competent ar trebui să abordeze aceste probleme. Republica Moldova trebuie să se implice în pregătirea specialiștilor în domeniul administrației publice din zona găgăuză, inclusiv a celora care vor ajunge în funcția de bașcan, care să gândească la scară națională (republicană) și nu locală.    

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]

joi, 21 martie 2013

Regimul liberalizat de vize: o poveste de eșec


Articol scris pentru Moldova.org: 

Semnarea Acordului privind regimul liberalizat de vize a fost una dintre promisiunile Alianței pentru Integrare Europeană. Ministrul de Externe Iurie Leancă și-a pus la bătaie reputația, asigurând societatea moldovenească de faptul că la sfârșitul anului 2012 Republica Moldova urma să obțină regimul liberalizat de vize, în caz contrar ministrul se angaja să-și dea demisia. În ultima perioadă de timp speranțele moldovenilor erau legate de summit-ul Parteneriatului Estic, din noiembrie 2013, care va avea loc la Vilnius. Și iată că mass-media moldovenești au difuzat pe 21 martie curent știri cu referire la declarații ale comisarului european pentru Extindere şi Politică de Vecinătate, Štefan Füle. Oficialul european a declarat: „Sper, pentru binele cetăţenilor care locuiesc în partea stângă a Nistrului, că o soluţie pentru acest conflict se va găsi cât mai repede. Pentru că atunci când se va rezolva această problemă, toţi cetăţenii din Republica Moldova vor beneficia de un regim liberalizat de vize”. Unele mass-media au interpretat această declarație, cu referire la Postul de Radio Europa Liberă, în sensul că cetățenii Republicii Moldova vor  putea călători fără vize în statele Europei după ce va fi soluționată problema zonei nistrene.

Radio Europa Liberă a difuzat o știre cu titlul „ERATĂ: Declarația lui Štefan Füle despre liberalizarea vizelor”, în care a reprodus cu exactitate declarația lui Štefan Füle: „Nu pot să vă ofer un calendar al următorilor pași, știu ce trebuie făcut înainte ca cetățenii Moldovei să poată beneficia de regimul liberalizat de vize vis-a-vis de țările din spațiul Schengen și sper, spre binele locuitorilor din Transnistria, că soluția chestiunii transnistrene va fi găsită curând, pentru că cu cât mai repede va fi găsită, cu atât mai repede toți cetățenii trăitori în Moldova vor putea beneficia de regimul fără vize”. Jurnaliștii de la REL au încercat să interpreteze declarația lui Füle în sensul că „odată ce se va rezolva conflictul, transnistrenii vor beneficia și ei, ca și cei din dreapta Nistrului, de regimul fără vize”. Declarația oficialului european suportă, totuși, ambele interpretări. 

Pe 6.04.2012 ministrul de Externe Iurie Leancă a participat la o întâlnite cu studenții și corpul didactic la FRIȘPA, USM. Cu o zi în urmă, în cadrul unei conferințe internaționale, participanții la acea acțiune s-au deplasat în satul Chițcani, pentru a vizita mănăstirea din localitate. La intrarea în zona nistreană, în localitatea Bender, o cercetătoare din Germania m-a întrebat: „Unde sunt grănicerii moldoveni?”. I-am spus că Republica Moldova nu are posturi de grăniceri la linia de demarcare, singurele posturi fiind ale autorităților din zona nistreană. „Păi dacă nu controlați frontiera estică, cum mai sperați să obțineți regim liberalizat de vize?”, m-a întrebat cercetătoarea germană. I-am adresat această întrebare dlui Leancă. Ministrul mi-a răspuns, plin de speranță, că procesul viza, în prima fază, adoptarea a 42 de acte legislative, în faza a doua urmând ca acestea să fie implementate. RM urma să asigure securitatea actelor emise de licalitățile din zona nistreană. În ceea ce privește controlul unui eventual „flux migrațional” – o asemenea cerință din partea UE nu exista (se urmărea adoptarea unui mecanism de verificări la granița cu Ucraina); numai securitatea documentelor a fost invocată.

Și iată că zilele acestea întrebarea cercetătoarei germane vizate a reapărut. Într-un interviu adresat unei televiziuni de știri din Chișinău, șeful delagației UE în RM, ambasadorul Dirk Schuebel a declarat: „Pentru ca Moldova să beneficieze de un regim liberalizat de vize cu Uniunea Europeană este nevoie de securizarea frontierei de est a ţării”. „Dacă Uniunea Europeană va cădea de acord cu acest regim liber de vize evident că noi trebuie să ne asigurăm că frontiera este protejată aşa cum se cuvine. În circumstanţele pe care le avem astăzi cu Transnistria acest lucru este mai dificil. Noi am analizat de comun acord aceste probleme şi suntem optimişti că putem găsi o soluţie”, a subliniat oficialul european.

Desigur, soluțiile nu sunt atât de ușor de găsit. Soluția expusă de ministrul Leancă este problematică deoarece Ucraina cere noi cedări (inclusiv teritoriale) din partea RM în schimbul acceptării grănicerilor și vameșilor moldoveni la punctele de trecere a frontierei ucraineano-moldovenești pe sectorul zonei nistrene. Deși autoritățile de la Chișinău nu iau în calcul soluția privind instituirea unor posturi de grăniceri și vamale pe linia de demarcare dintre teritoriul aflat sub jurisdicția RM și zona nistreană, consider că o asemenea soluție va rezolva problema securizării liniei de demarcare din estul RM. Aceasta nu va însemna renunțarea la zona nistreană, ci impunerea unei ordini, care să excludă pătrunderea pe teritoriul aflat sub jurisdicția RM a persoanelor și mărfurilor fără evidența autorităților.    

duminică, 17 martie 2013

De ce Republica Moldova este jefuită


Miercurea trecută au început negocierile privind un nou acord al AIE. În pofida reluării, în intervențiile televizate ale unor politicieni din cele trei partide din fosta AIE 2, a  expresiei „negocierea principiilor și valorilor”, este clar că reprezentanții celor trei formațiuni politice discută împărțirea posturilor – în primul rând, a postului de Prim-ministru. Situația șefului PLDM, care a condus până pe 8 martie Executivul, este destul de incertă. În articolul 102 alineatul 2 al Constituției Republicii Moldova este stipulat clar: „În cazul imposibilității Prim-ministrului de a-și exercita atribuțiile (...), Președintele RM va desemna un alt membru al Guvernului ca Prim-ministru interimar până la formarea noului Guvern”. La articolul 100 este specificat: „Funcția de membru al Guvernului încetează în caz de demisie (...)”. Întrucât actualul Prim-ministru și-a prezentat demisia pe 8 martie, în urma moțiunii de cenzură votată în Parlament pe 5 martie, Președintele RM este obligat să numească un alt membru al Guvernului ca Prim-ministru interimar, deoarece demiterea, respectiv demisia, crează imposibilitatea (pentru Prim-ministru) de a-și exercita atribuțiile. Acest lucru până în prezent nu s-a întâmplat. Probabil, dacă ar avea componență deplină și dacă ar fi sesizată în acest sens, Curtea Constituțională ar putea să clarifice situația.     

Totuși, în ciuda banalizării expresiei „negociere a valorilor și principiilor”, cred că actuala criză politică este o oportunitate pentru rezolvarea problemelor fundamentale ale statului Republica Moldova. Recent, într-un documentar difuzat de postul de televiziune „RTVI”, a fost citată renumita cântăreață rusă Galina Vișnevskaia, care în perioada existenței Uniunii Sovietice declarase: „În URSS nu guvernează legile, ci oamenii care adoptă legile”. Adică, legile nu erau pentru cei de la conducerea țării, ci pentru mulțime. Cine a crezut că URSS a dispărut, probabil se înșeală. Republica Moldova este o continuatoare a URSS-ului, din acest punct de vedere. Modul de gândire al conducerii din URSS (sovietismul) s-a perpetuat în mintea unora de pe malurile Bâcului (indiferent dacă sunt din PL, PD, sau PLDM)... Fără eradicarea acestei moșteniri, fără domnia legii, statul Republica Moldova nu se va consolida.

Orice stat poate fi asemuit cu un vas în care cetățenii săi își revarsă rodul muncii – impozitele și taxele pe care le achită. Atunci când vasul, din preaplinul său, își revarsă băgățiile peste marginile sale, într-un asemenea stat pensiile, alocațiile pentru copii, ajutoarele sociale, subvențiile pentru agricultori ș.a. vor fi mari, iar nivelul de trai va fi unul decent. Dintr-un asemenea stat oamenii nu vor pleca la muncă peste hotare. Însă vasul care reprezintă statul Republica Moldova este unul într-o stare jalnică. În primul rând, el are o fisură legată de zona nistreană: cum în acea zonă nu funcționează în regim normal Serviciul Vamal, crăpătura respectivă costă foarte mult bugetul – vasul statului moldovenesc. În al doilea rând, se crează impresia că unii cetățeni, de o anumită calitate morală, se implică în activitatea politică și vor să ajungă la guvernare pentru a crea breșe în vasul RM, pentru a se îmbogăți pe seama bugetului de stat. Cazul Banca de Economii (a pierdut 29 mln euro în ultimii 6 ani), cazul Pantelei Sandulache (a ridicat suma de 400 000 euro, cu complicitatea Ministrului Finanțelor Veaceslav Negruță), cazul M. Poalelungi – Victor Berlinschi – judecătorul O. Melniciuc, finul lui Poalelungi (SRL NORMA pretinde la aproximativ 7.5 mln euro din bugetul de stat, întrucât Republica Moldova a fost condamnată la CEDO pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti obţinute de Berlinschi, reprezentant al firmei în cauză, cu aportul lui Poalelungi) ș.a. sunt relevante în acest sens.  

Negocierile privind desemnarea candidaturii pentru funcția de Prim-ministru ne oferă ocazia să afirmăm că problema fundamentală a Republicii Moldova nu sunt neînțelegerile dintre liberal-democrați, democrați, liberali, comuniști etc, ci personajele fără scrupule, care, se pare că au pătruns în toate partidele, și odată ajunși la guvernare, jefuiesc această țară. Din păcate, ei asigură o continuitate de nezdruncinat, inclusiv atunci când asistăm la alternanța democratică la guvernare.

Asigurându-și controlul asupra partidelor în care investesc, ajungând la guvernare, aceste personaje își desfășoară activitatea de jaf, din când în când recrutând noi „cadre” din societatea moldovenească. Am impresia că dacă cei pe care încearcă să-i recruteze ar avea demnitate și i-ar trfuza, regimul de jaf nu ar reuși să se mențină la putere. Dar întrucât țara este sărăcită, „cadrele” sunt foarte ușor de absorbit în sistem. Astfel, s-a creat un cerc vicios. Și se pare că într-o țară în care funcționează un sistem (de stat) de jaf, guvernanților chiar le convine că, în urma activității lor de jaf, populația sărăcește tot mai mult. Căci unde-i sărăcie, demnitatea (umană) e o calitate rară și greu de găsit... Iar un sistem de stat care practică jaful nu poate să se mențină într-un stat cu o populație care are demnitate.  

Liderul politic indian Mahatma Gandhi spunea: „Ei nu ne pot lua demnitatea noastră dacă nu le-o dăm noi”. Cred că și în țara noastră – prin trezirea conștiinței societății – este posibilă instaurarea unei guvernări pentru popor, care să înlocuiască sistemul actual de jaf, în care poporul (munca sa) este văzut ca o sursă pentru îmbogățirea ticăloșilor ajunși în funcții de stat. Nu știu de ce (sau știu prea bine!), nu îmi leg totuși, această speranță de actualele negocieri, începute miercurea trecută.   

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]

sâmbătă, 16 martie 2013

Despre negocierea acordurilor RM - UE

         Există voci care aprobă argumentul potrivit căruia societatea moldovenească nu trebuie să fie informată cu privire la conținutul negocierilor RM - UE legat de Acordul privind crearea Zonei de Comerț Liber Aprofundat și Cuprinzător (mai este numit Acordul de Liber Schimb), deoarece trebuie păstrat „secretul negocierilor”. Când e vorba de apărarea interesului național, cred că este nevoie de o transparență totală cu privire la conținutul negocierilor. Nu cred că delegația moldovenească, în frunte cu viceministrul O.Calmâc, intenționează să păcălească Uniunea Europeană. Nu are nici o șansă. Ceea ce trebuie să facă este să apere interesele agenților economici din RM. Pentru aceasta, agenții economici (societatea moldovenească) trebuie informați cu privire la conținutul negocierilor și, respectiv, delegația moldovenească trebuie să promoveze opiniile acelor agenți economici.            





miercuri, 13 martie 2013

De ce independența „RMN” nu este recunoscută de Federația Rusă


Articol scris pentru Moldova.org: 

La sfârșitul săptămânii trecute mass-media au informat despre inițiativa organizației non-guvernamentale „Uniunea susținătorilor independenţei Republicii Moldoveneşti Nistrene” privind obţinerea statutului juridic internaţional pentru regiunea nistreană. ONG-ul a și fost creat, la sfârșitul lunii februarie, în orașul Bender (Tighina), cu scopul promovării inițiativei respective. Autorii acesteia au făcut referire la o lege din Federaţia Rusă care obligă Duma de Stat să examineze orice problemă, dacă o petiţie este semnată de cel puţin 100 de mii de cetăţeni ruşi (este vorba de adunarea numărului respectiv de semnături ale cetățenilor ruși din zona nistreană, Ucraina și Rusia pentru recunoașterea „RMN” de către Moscova). Până aici, nimic ieșit din comun. Inițiative privind independența „RMN” au fost mai multe. Ultima – în 2006, aparținând președintelui Sovietului Suprem de la Tiraspol de atunci, Evgheni Șevciuk, materializată în desfășurarea unui referendum pro-independență. După cum se știe, Federația Rusă nu a recunoscut până în prezent independența „RMN”, în pofida mai multor declarații de formare a „republicii” și de declarare a independenței ei, sau de desfășurare a referendumurilor în favoarea independenței.

            Ceea ce reprezintă un element interesant în știrea despre inițiativa din Bender este faptul că autorii pornesc de la ideea că „(…) va veni momentul când Republica Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina, Belarus vor intra în componenţa Uniunii Europene. Atunci graniţele îşi vor pierde din însemnătate şi nu va mai exista ură şi neînţelegere între popoare. Dar, până atunci, fiecare ţară are dreptul la suveranitate”, susţin autorii iniţiativei, care și-au înregistrat site-ul pe domeniul .md.

            Astfel, viziunea autorilor inițiativei, din cadrul ONG-ului din Bender, vine în contradicție cu viziunea conducerii de la Tiraspol a formațiunii teritoriale nerecunoscute. Așa-zisa ministru de externe de la Tiraspol, Nina Ștanski, a promovat în câteva articole științifice (ea fiind doctorandă în Relații Internaționale la o instituție de învățământ superior din Moscova) viziunea conform căreia, pe lângă identitățile demult cunoscute (etnică, religioasă, ideologică ș.a), ar mai exista o identitate a opțiunii geopolitice. Din acest punct de vedere, zona nistreană se deosebește de Republica Moldova prin opțiunea geopolitică: în timp ce RM dorește integrarea în Uniunea Europeană, zona nistreană dorește integrarea în Uniunea Vamală a viitoarei Uniuni Eurasiatice. Această diferență i se pare domnișoarei Ștanski insurmontabilă. Deși aparent inițiativa de la Bender se înscrie în politica promovată de administrația de la Tiraspol, prin „detaliul” privind acceptarea integrării zonei nistrene în Uniunea Europeană, chiar și împreună cu Federația Rusă, autorii acesteia merg în contrasens cu liderii nistreni.

            În condițiile în care Federația Rusă, într-un viitor previzibil (cu actuala conducere la Kremlin), nu va accepta aderarea la UE – deoarece elita rusească se pronunță pentru o lume multipolară, în care Moscova să constituie unul dintre polii de putere – inițiativa de la Bender este una lipsită de realism politic. Mai mult, colectarea celor 100 de mii de semnături este una lipsită de utilitate: dacă autoritățile Feredației Ruse doreau, ele recunoșteau independența zonei nistrene în baza referendumurilor sau declarațiilor de creare a „RSSMN” la 2 septembrie 1990 și a independenței „RMN” la 25 august 1991. Moscova însă, pornind de la ideea că nu îi mai poate scăpa zina nistreană, este preocupată de păstrarea Republicii Moldova în zona sa de influență, fâșia respectivă fiind utilizată ca un instrument în acest sens. Este clar că dacă Federația Rusă va recunoaște independența „RMN”, Republica Moldova va adera mai ușor la UE și nimic nu o va mai opri să renunțe la prevederea constituțională privind neutralitatea, respectiv să adere la NATO.

            Iată de ce, atâta timp cât zona nistreană este un instrument geopolitic, utilizat de administrația de la Kremlin pentru menținerea Republicii Moldova în spațiul rusesc de influență (blijnee zarubejie), independența „RMN” nu va fi recunoscută de Federația Rusă, oricâte semnături vor aduna ONG-iștii din Bender.     

miercuri, 6 martie 2013

De ce unii liceenii nu știu ce facultate să aleagă și își doresc să plece la muncă peste hotare?


Articol scris pentru Moldova.org: 

Astăzi la Universitataea de Stat din Moldova (USM) a fost ziua ușilor deschise. Zeci de tineri și tinere, de la diferite licee, au venit la Biblioteca Centrală Universitară, pentru a vedea standurile tuturor celor 14 facultăți. Astăzi am stat la standul și masa care au conținut prezentarea ofertei educaționale a Facultății de Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative (FRIȘPA). La liceenii care s-au apropiat să afle informații despre studiile la FRIȘPA am remarcat, printre altele, două cazuri. În primul rând, mai mulți elevi, aflați în ultimul an de liceu, nu au fost în stare să-mi răspundă clar la întrebarea – pentru care domeniu al științelor simt predilecție: științele umaniste, științele reale sau științele naturale? E ciudat acest fapt, după 12 ani de program școlar. Un alt caz, care mi-a atras atenția, a vizat faptul că un grup de eleve, care au venit să vadă ofertele facultăților de la USM, inclusiv pe cea a FRIȘPA, m-au întrebat: „Cu diplomele de la FRIȘPA ne vom putea angaja la lucru în străinătate?”. Când le-am întrebat de ce să plece din țara lor, mi-au răspuns că nu cred că pot obține aici salarii ca cele din Occident.

De ce unii elevi din ultimul an de liceu nu știu pentru ce domeniu au înclinație – vocație? De ce unii elevi își văd viitorul – după ce vor fi absolvit facultatea acasă – într-o altă țară, în care să muncească? Le-am spus acelor tinere că Republica Moldova este parte a procesului Bologna, respectiv USM – ca instituție de învățământ acreditată – oferă diplome care sunt recunoscute în Europa. Dar ceea ce poți face în țara ta, comunicând în limba maternă, cunoscând cultura și tradițiile poporului tău, nu se compară cu ceea ce ai putea face în străinătate, aclo unde – la locuri de muncă bine plătite – sunt angajați în primul rând localnicii, iar imigranții fac munca pe care cei de acolo nu vor să o mai facă. Excepțiile confirmă regula.   

Cred că tendințele profilate azi – în ziua ușilor deschise la USM – se datorează unor cauze concrete. Lucrurile în Republica Moldova se prezintă așa: există două lumi paralele – cea reală, a copiilor (elevilor) și cea a factorilor de decizie și funcționarilor din Ministerul Educației – care dau dovadă de o gândire depășită. Aceștia din urmă au pretenția ca elevii să învețe pe de rost diferite informații – în aceasta constă programul de învățământ, iar copiii nu înțeleg de ce trebuie să facă asta când au permanent la dispoziție telefoane mobile, iphoane, tablete, lap top-uri conectate la Internet. Pentru a-și impune voința, în sesiunea precedentă de bacalaureat, funcționarii au apelat, la mascații din instituția responsabilă cu lupta cu corupția, stresând copiii...

Totul ar fi simplu: școala ar trebui să ajute copiii să-și descopere vocația, să-și dezvolte inteligența, dragostea de țară (patriotismul), pe care să nu vrea s-o părăsească și alte calități. În sesiunea de bacalaureat copilul ar trebui să arate cum își vede viitorul – în ce profesie/meserie; ar trebui să susțină examene care au legătură cu domeniul ales în viață. Astfel, examenele de bac. ar trebui să fie o sărbătoare. La noi însă, la examenele de bac., copiii trebuie să prezinte abilități de papagal: cât de bine au învățat pe de rost informații pe care nu li se permite să le acceseze, în timpul examenului, pe Internet și care, foarte posibil, nu le vor trebui în viață... Sistemul de edicație din RM este făcut așa ca elevii să piardă ani prețioși din viața lor pe antrenarea memoriei, iar după absolvirea liceului, ca „infirmi” intelectuali, să plece peste hotare, fie după o facultate absolvită, fie direct de pe băncile liceelor – la muncă pe șantiere sau la îngrijirea bătrânilor. Se pare că guvernarea este mai degrabă interesată în exportul forței de muncă, deoarece datorită remitențelor pe care moldovenii emigrați le trimit familiilor în țară, se menține această țară. Iar forța de muncă plecată, se pare, nu știe să gândească, ci să execute – căci asta a fost învățată în școală, de un sistem de educație defectuos. Reforma în învățământ ar trebui să rezolve această problemă – cum să ajute copilul să descopere ceea ce reprezintă el însuși, vocația sa, să-i dezvolte inteligența (gândirea), nu să-i impună să învețe papagalicește ceea ce vor cei din Minister. Pentru asta, cel puțin, în fruntea Ministerului ar trebui să se afle un pedagog, care să înțeleagă sarcinile urgente care țin de reformarea sistemului educațional...

Așa se face că azi dimineața, înainte de a mă deplasa la Universitate, am citit o postare, pe o rețea de socializare, a lui Viorel Dolha, învățător din Arad, președinte al Asociației Generale a Învățătorilor din România. El a postat o afirmație a lui Mihai Eminescu: „Copiii români sunt încărcați cu materii atât de multe și atât de diverse, încât... nici profesorii, nici școlarii nu se pot orienta în capetele lor. Acești copii nu învață nimic, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu și judecata copilului n-au jucat nici un rol...”. Observația lui Eminescu este valabilă și cu privire la sistemul educațional contemporan din Republica Moldova. Iar ziua ușilor deschise la USM, azi, mi-a confirmat acest lucru.

marți, 5 martie 2013

Moțiunea de cenzură Guvernului Filat – o șansă pentru vindecarea guvernării


Articol scris pentru Moldova.org: 

Moțiunea de cenzură (votul de neîncredere), din 5.03.2013, acordată Guvernului de către Parlament, reprezintă o șansă pentru resetarea alianței de guvernare, deci pentru AIE 3. Cu toate că primul ministru V. Filat a ținut un discurs în Parlament, în care a prezentat anumite realizări, starea social-economică din țară nu este una strălucită, nici măcar una acceptabilă. Statul Republica Moldova este cel mai sărac din Europa (nivelul de trai de aici este inferior inclusiv celui din zona nistreană), are cele mai proaste drumuri din lume, are un nivel ridicat al corupției. Cetățenii săi sunt nevoiți să plece la muncă în străinătate, businessmenii moldoveni își transferă afacerile în state în care Fiscul, Vama și instanțele de judecată funcționează în baza legii, nu a dispozițiilor oamenilor politici din conducerea statului.

Ce înseamnă șansa pe care criza, fructificată în moțiunea de cenzură, o oferă Republicii Moldova? Cred că principalul sens al evenimentelor de ultimă oră, pe care aș dori să-l conștientizeze factorii de decizie din RM, este faptul că AIE 2 a dat faliment nu numai din cauza confruntării interpersonale Filat – Plahotniuc, ci mai ales din cauza ineficienței sistemului (mecanismului) puterii de stat (în toate ramurile sale). Ineficiența s-a datorat departajării funcțiilor de stat – inclusiv în ramura judecătorească! – între partide, prin acordarea funcțiilor respective oamenilor celor trei partide (în conformitate cu o anexă a acordului privind crearea AIE 2). Acest fapt a arătat clar că partidele care au ajuns la guvernare în Republica Moldova sunt totalitare, scopul lor este ca, prin accederea la putere, să pună mâna pe toate funcțiile de stat (inclusiv pe cele din justiție), pe care să le folosească drept pârghii pentru a controla economicul. În principiu, statele democratice și capitaliste se conduc de teoria enunțată încă în sec. XVIII de către Adam Smith („Avuția națiunilor”) – a mâinii invizibile. Cred că un stat de drept este cel în care guvernarea este „o mână invizibilă”, de aceea un asemenea stat prosperă și progresează în toate domeniile. Un stat care nu se conduce de legi este cel în care guvernul controlează și gestionează toate procesele. Atunci când prim-ministrul, care este un om de afaceri (nu trăiește, după cum a spus chiar el într-o emisiune televizată, din salariul de funcționar de stat, ci din profiturile firmelor sale), dă indicații șefului Inspectoratului Fiscal cărui agent să i se blocheze conturile, care și cât să achite, care să obțină „relaxare” fiscală, într-un asemenea stat nu vor veni investitori străini. Acesta nu este un stat. Noțiunea de „stat” este incompatibilă cu cea de „haos”, sau mai exact – cu acțiuni întreprinse de funcționari de stat fără să țină cont de reglementările legale existente. Un stat se bazează pe legi. Cu regret, că în Republica Moldova respectarea legii nu este la loc de cinste: cetățenii nu au respect pentru lege deoarece se inspiră de la guvernanți.

Ce ar trebui să urmeze pentru ca statul moldovenesc să beneficieze de șansa oferită de moțiunea de cenzură? Cele trei partide trebuie să facă ordine – să degajeze spațiul de toată mizeria pe care au făcut-o. Așa cum Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci așteaptă să se pocăiască și să-și schimbe simțirea, gândirea și faptele – să se vindece din punct de vedere moral, adică să înceapă să respecte poruncile – legile, cred că o eventuală AIE 3 ar trebui să accepte ca și principiu depolitizarea tuturor funcțiilor și instituțiilor care nu trebuie să fie politice. Consider că instituții ca CNI, Curtea de Conturi, Comisia Electorală Centrală ș.a. (nu pun CCA în această listă deoarece, în virtutea Codului Audiovizualului, instituția în cauză trebuie să se constituie din persoane libere de indicații venite de la partide – ceea ce acum nu e cazul) trebuie să fie constituite din reprezentanți ai societății civile – eventual chiar prin adoptarea unor amendamente la legile privind respectivele instituții. Prin implicarea reprezentanților societății civile, prin controlul societății civile asupra politicului (în special prin CNI), prin transparența fiecărei decizii și acțiuni a oamenilor de stat, prin respectarea legilor, cred că AIE 3 va putea realiza dezideratul strategic al Republicii Moldova – integrarea europeană.     

luni, 4 martie 2013

Политика Украины в юго-западном направлении

Фраза.ua (Максим Михайленко) проанализировала внешнюю политику Украины в юго-западном направлении - включительно по отношению к Республике Молдова. Есть и мой вклад. 

Postări populare